Actualitate

STUDIU: Diferenţe regionale, în evoluţia temperaturilor din ultimii 2000 de ani

<p><strong><img src="documente/stories/2013/04_aprilie/22/terra.jpg" border="0" style="float: left; margin: 2px 5px;" />Analiza evoluţiei temperaturii medii pe Terra din ultimele două milenii, realizată pe fiecare continent, arată o tendinţă globală de răcire până în secolul al XIX-lea, urmată de o încălzire, dar şi puternice diferenţe regionale, potrivit unui studiu internaţional publicat duminică. </strong></p>

Obiectivul acestui studiu, apărut în revista Nature Geoscience, este acela de a înţelege mai bine evoluţia climatului Terrei la scară regională - sau chiar locală -, pentru a le permite oamenilor de ştiinţă să îşi amelioreze prognozele şi să poată astfel să "regionalizeze" mai bine impactul potenţial pe care încălzirea globală îl va avea asupra planetei.

Aproximativ 80 de cercetători din 24 de ţări, reuniţi în proiectul PAGES (Past Global Changes), au reconstruit curbele de temperatură de pe fiecare continent, începând de la peste 500 de înregistrări locale, realizate prin analizarea rămăşiţelor unor copaci, a unor molecule fosile de polen, a coralilor şi a calotelor glaciare.

Hugues Goose, cercetător la Universitatea Catolică Louvain din Belgia, consideră că acest studiu reprezintă "cea mai completă sinteză" despre evoluţia temperaturii din ultimii 2000 de ani.

"Există anumite lucruri comune pentru toate regiunile Globului - o tendinţă pe termen lung de răcire până în secolul al XIX-lea, urmată de o încălzire pe toate continentele, cu excepţia Antarcticii -, dar şi variaţii puternice de la o regiune la alta", a adăugat Hugues Goose, coautor al studiului.

Ritmul răcirii climatice, "lent, dar global", este cuprins între 0,1°C şi 0,3°C pe mileniu, în funcţie de regiune. El se explică, potrivit cercetătorilor, prin "combinaţia de factori naturali", precum variaţiile orbitei terestre, o tendinţă generală de creştere a activităţii vulcanice şi variaţii ale activităţii solare.

Diferenţa principală dintre continente constă în "ritmul cu care temperatura scade, care este diferit de la o regiune la alta", a subliniat Hugues Goose. "Se vorbeşte, la scara continentului Europa, de optimul climatic medieval (între anii 830 şi 1100), când temperatura era aproape la fel de ridicată ca în secolul al XX-lea, dar lucrurile nu stăteau la fel în acea vreme şi în America de Sud", a adăugat el.

Înţelegerea originii acestor diferenţe este "importantă, pentru că se vorbeşte adeseori de încălzire globală, dar ceea ce ne interesează, ca cetăţeni, este de a cunoaşte evoluţia temperaturii din regiunea noastră", pentru a anticipa mai bine impactul factorilor actuali.

Încălzirea de la sfârşitul secolului al XIX-lea, pe care ştiinţa o atribuie emisiilor de gaze cu efect de seră, de origine umană, a inversat această tendinţă pe termen lung. "Perioada 1971-2000 a fost probabil mai caldă decât orice altă perioadă de 30 de ani din ultimii 1400 de ani", afirmă autorii studiului.

Totuşi, anumite regiuni, din cauza unor factori naturali, au cunoscut deja perioade chiar şi mai calde: în Europa, de exemplu, în secolul I din era noastră a fost probabil mai cald decât a fost la sfârşitul secolului al XX-lea.