Actualitate

A renunţat la salariul mare dintr-o multinaţională ca să îi înveţe limba română pe copiii din Mărişel

O profesoară de limba română face zilnic naveta din Cluj-Napoca, peste 100 de kilometri dus-întors, în fiecare zi, ca să-i înveţe carte pe copiii din Mărişel.

Mirela Miron are 39 de ani şi după ce a lucrat şapte ani într-o multinaţională a renunţat la salariul mare şi maşina de serviciu şi a ales să predea limba română copiilor din Mărişel. Jurnaliştii de la gandul.info au petrecut o zi întreagă alături de profesoara de română. Mirela Miron se trezeşte la 5.00 dimineaţa, la 6.00 e în microbuz, alături de copii, iar la 9.00 la ore. La finalul zilei reface traseul, dar în sens învers: Mărişel – Cluj.
Mirela Miron predă la Mărişel din 2012. Are 18 ore pe săptămână la 48 de elevi, împărţiţi în patru clase, de la a cincea şi până la a opta. Majoritatea sunt băieţi.
Aproape zilnic face naveta din Cluj-Napoca, 50 de kilometri dus, 50 de kilometri întors, pentru a-i învăţa carte pe copiii şcolii "Pelaghia Roşu" din Mărişel, în creierii Munţilor Apuseni. "Fac acest traseu aproape în fiecare zi. Mă trezesc la 5 dimineaţa, la 6 prind microbuzul la 8 vine al şcolii, iar la 9 sunt la Mărişel. Trei ore dus, trei ore întors. Uneori vin la şcoală cu maşina doctoriţei din sat, alteori cu vreun localnic care lucrează la Hidroelectrica. Nu vin tot timpul acasă. Se-ntâmplă să rămân peste noapte la vreo familie unde sunt copii. E prea obositor să fac zilnic naveta din Cluj şi nu aş da randament la ore. Trei ore dus, trei ore întors nu prea pot face zilnic, oboseala se acumulează", se scuză profesoara.
A absolvit două facultăţi de profil – Limbi Clasice şi Litere. Mărturiseşte că la început nu a atras-o profesoratul, ci şi-a dorit "un salariu mare şi o maşină de serviciu". Aşa că s-a angajat la multinaţională unde a lucrat şapte ani în publicitate. "La 30 de ani mi-am pus întrebarea «ce fac eu, de fapt?» şi mi-am răspuns că fac bani pentru firmă.a absolvit două facultăţi de profil – Limbi Clasice şi Litere. Mărturiseşte că la început nu a atras-o profesoratul, ci şi-a dorit "un salariu mare şi o maşină de serviciu". Aşa că s-a angajat la multinaţională unde a lucrat şapte ani în publicitate. "La 30 de ani mi-am pus întrebarea «ce fac eu, de fapt?» şi mi-am răspuns că fac bani pentru firmă.

Întreaga poveste a profesoarei poate fi citită AICI.