Actualitate
Mărturia unui salvamontist: Ni s-a cerut să ne retragem când eram la 10 minute de locul accidentului
Jurnalistul Lucian Mândruţă a publicat pe blogul său povestea accidentului aviatic din Munţii Apuseni spusă de un membru al Salvamont Alba. Declaraţia acestuia scoate la lumină adevăratele proporţii ale haosului care au împiedicat autorităţile să ajungă la timp în locul tragediei aviatice.
“Salutare tuturor,
Nici nu ştiu cu ce sa încep, probabil cel mai uşor ar fi să mă prezint. Mă numesc Sorin Popa, sunt membru Salvamont Alba şi de vreo 3 ani m-am apucat şi de zbor cu parapanta. Sunt un pasionat de IT şi electronică şi tot ce înseamnă Tech, fericit deţinător de titulatura de inginer diplomat! Ieri noapte am luat şi eu parte la toată operaţiunea de căutare şi salvare.
Am fost anunţat la ora 16:16 minute, sunt domiciliat în municipiul Aiud, judeţul Alba, la 141 de Km de sat Horea, aşa că drumul până acolo necesită circa 2- 2ore şi jumătate. La ora 16:50 părăseam oraşul, şi am gonit tot drumul pe ceaţă, precum Colin McRae, pe o ceaţă oribilă. Am ajuns la aproximativ ora 19, sau foarte puţin peste această oră! Primul lucru pe care am încercat să îl fac, îi să aflu coordonate. Eram mai mult ca sigur ca într-un astfel de incident aviatic, trebuie să se ştie cel puţin coordonate. Cu toate că pe drum le spuneam colegilor mei “că sigur până ajungem noi de la aşa distanţă, din Aiud, toată lumea este salvată”.
Odată ajunşi în zona unde s-a făcut aşa-zisa “Celulă de Criză”, ne-am lovit de următoarele probleme:
1. PRESA NU A FĂCUT ALTCEVA DECÂT SĂ NE ÎNCURCE. S-A ÎNTÂRZIA CEL PUŢIN O ORĂ DIN CAUZA LOR (NE CEREAU SĂ LE CĂRĂM OPERATORII CU MAŞINILE)
2. POLIŢIA A FOST DEPĂŞITĂ DE SITUAŢIE. TREBUIA ÎMPREUNĂ CU JANDARMII SĂ NU PERMITĂ ACCESUL FACTORILOR PERTURBATORI
3. IGSU DEPĂŞIŢI DE SITUAŢIE, NU AM VĂZUT PE UN CONDUCĂTOR CARE SĂ GESTIONEZE LOGIC ŞI COERENT SITUAŢIA
4. CEA MAI MARE ŞI CEA MAI GRAVĂ!!!!!!! LIPSA TOTALĂ DE COMUNICARE ÎNTRE INSTITUŢIILE STATULUI TRIMISE SĂ ACŢIONEZE
Noi cei de la SALVAMONT, am fost daţi la o parte, cu toate că aveam dotarea tehnică, cunoştinţele necesare! O targă specială de transport costă 2.000 de euro, cele pe care le vedeţi în filmările de la televiziuni, şi ei au preferat să care accidentaţii cu pătura şi doi pari de brazi, de către pădurari şi jandarmi. Mulţi dintre salvatorii montani sunt pregătiţi în centrele SMURD ca să devină şi Paramedici, că degeaba ajungi la accidentat şi nu şti să îi faci nimic. Nouă ni s-a spus să ne retragem când eram la 10 minute de ei!
Am să continui povestea (m-am cam abătut de la subiect), cineva avea coordonatele exacte, am văzut şi eu acum la televizor, dar nouă ni s-a spus că nu le au, şi că de la STS au stabilit un perimetru de căutare format din 3 coordonate, transformate de către nu ştiu ce specialist GIS!
După ce m-am luptat 15 minute rugând în dreapta şi în stânga, am reuşit să fac rost de 2 dintre ele.! Le-am introdus în GPS şi am verificat dacă au vreo logică. Într-adevăr îmi indica un punct aflat la 13.8 Km de unde eram noi. Am luat 2 pădurari care ştiau zona cu ochii închişi şi am plecat! După două ore de umblat s-a ajuns la concluzia că acele coordonate furnizate de STS erau greşite şi n-am întors la locul unde am lăsat maşinile. Între timp am comunicat pe radio şi pe telefoane cu colegii de la Salvamont Cluj, Bihor şi Mărgău.
Toţi am abordat căutarea din direcţii diferite, în aşa fel încât să cuprindem o zonă cât mai mare de căutare, având în vedere că nu ne puteam baza pe coordonatele furnizate de STS. În acest timp mai multe persoane aveau informaţii de care noi aveam nevoie dar au hotărât să NU ni le furnizeze, şi mă refer aici la poliţie, care au trimis pădurari în direcţia bună dar nouă nu ni s-a comunicat. Inclusiv clubul de off-road a primit mai multe informaţii decât noi. La un moment dat tot convoiul de maşini a plecat la vale, şi pădurarii care erau cu noi au luat legătura telefonic cu colegii lor care erau foarte aproape de avionul prăbuşit.
De îndată li s-au luminat feţele şi au zis: “ştim unde sunt şi vă putem duce pe un drum numai de noi ştiut, îi periculos că îi gheaţă şi drum forestier abrupt, dar dacă reuşim să trecem de 4 puncte critice, atunci ajungem pe culmea dealului exact deasupra locului şi de acolo pe jos ajungem în 5 minute”.
Zis şi făcut, ne-am suit în maşină (o Lada Niva Pick-up 4×4 cu reductor şi diferenţial blocabil) şi ne-am despărţit de convoi, am urcat pe cel mai extrem drum pe care am urcat în viaţa mea, şi la un moment dat din spate ne-au ajuns două maşini de la Transilvania Off-road, ne-au urmat o bună bucată de drum, şi eram bucuroşi că au maşini puternice şi ne pot ajuta la transportul accidentaţiilor, dar la un moment dat, s-au întors din drum şi nu i-am mai văzut! La scurt timp ni s-a cerut să ne retragem, când eram la 10 minute de mers pe jos de locul accidentului!”, a scris salvamontistul.
