Actualitate

“Deschideți porțile Muzeului de Speologie”, strigătul disperat al lui Iosif Viehmann, ultimul discipol în viață al lui Emil Racoviță

Iosif Viehmann, cel mai mare speolog din România a primit joi, titlul de Cetățean de Onoare al județului Cluj. Speologul în vârstă de 88 de ani este singurul cercetător în viaţă al Institutului de Speologie din Cluj care l-a cunoscut personal pe Emil Racoviță, întemeietorul biospeologiei şi care, de altfel, i-a şi insuflat acestuia pasiunea

După 50 de ani de carieră în domeniul speologiei, zeci de ani de muncă susţinută împreună cu colegii de la Institutul de Speologie “Emil Racoviţă” şi expediţii în cele mai întunecate peşteri ale României, la evenimentul desfăşurat în cinstea lui, Iosif Viehmann a împărtăşit tainele minunii de a lucra cu Emil Racoviţă, cel mai mare savant şi om de ştiinţă în domeniul speologiei.

Cu această ocazie, Vakar Istvan, preşedintele interimar al Consiliului Judeţean Cluj a declarat că Iosif Viehmann este o personalitate complexă.

“Astăzi vom acorda acest titlu domnului profesor Iosif Vehmann. Pentru mine povestea domnului Iosif Viehmann a început acum 16 ani într-o seară mohorâtă de toamnă unde o persoană m-a invitat la o seară în unul din amfiteatrele Facultății de Geografie. Am văzut o viață de om prezentată prin diapozitive în acele momente, excursii, locuri pe care niciodată în viață s-ar putea să nu le văd. Am văzut multe temple ale naturii create de Cel de sus care depășesc cu mult mintea umană. Ceea ce avem astăzi nu ştim când se va mai putea naşte. Aceasta personalitate a aprins atunci focuri multe în inimile multora. Este o personalitate complexă care depăşeşte cu mult această arie ştiinţifică”, a declarat Vakar.

Șeful Serviciului Salvamont Cluj, Gheorghe Frățilă, unul din oamenii care l-a cunoscut îndeaproape pe cercetătorul Iosif Viehmann, este cel care a susţinut laudatio.

" Domnul Viehmann este cel mai mare explorator de peşteri la acest moment din România şi nu cred că va fi depăşit de cineva. Cercetător, explorator, artist, dascăl, cetăţean…toate acestea la superlative. Domul profesor este cel mai bun orator și conferențiar pe care eu îl cunosc. Ceea ce este definitoriu este faptul că tot ceea ce a întreprins a dus pe cel mai înalt nivel posibil. O persoană atât de puternică și complexă, cercetător, expeditor, jazz-ist, fotograf, care în mod sigur are deosebit de multe activități pe care eu nu le cunosc și în care excelează", a declarat Frățilă.

Cu această ocazie, Iosif Viehmann a făcut un apel către autoritățile locale să redeschidă Muzeul de Speologie. Acesta spune cu tristețe că  Muzeul de Speologie, singurul din România și al doilea din Europa, riscă să rămână în continuare cu porțile închise Muzeul este închis încă din 2010 când unul dintre proprietarii imobilului a decis să blocheze accesul de teama unor accidente cauzate de starea proastă în care se află clădirea.

“Deschideți porțile Muzeului de Speologie”, a cerut Viehmann autorităţilor locale.

Reprezentanţii Primăriei declarau în 2013 despre Muzeul de Speologie că imobilul nu este consolidat.

„O parte din clădire a fost retrocedată, o parte se află în proprietatea Primăriei, iar accesul este blocat de unul dintre proprietari pentru că accesul este comun, imobilul nu este consolidat, iar el a spus că nu vrea să se întâmple accidente”, preciza la acea dată  Oana Buzatu, purtătorul de cuvânt al Primăriei Cluj-Napoca.

Cu această ocazie, Iosif Viehmann a împărtășit ultimele amintiri pe care le are despre Emil Racoviță.

“Tot ce este bun în mine este faptul că eu îl copiez pe Racoviţă. Ultima și cea mai frumoasă amintire legată de Racoviță este faptul că m-a invitat și mi-a permis să-I leg șireturile la bocanci, pentru că nu se putea apleca”, a continuat speologul clujean, amintindu-și momentul în care Emil Racoviță i-a oferit cadou o lampă cu carbit.

Pe lângă activitatea din domeniul speologiei, Iosif Viehmann a  înființat, la Năsăud, prima grădină zoologică din România. În acest moment în ţară sunt peste 12.000 de peşteri iar speologul Iosif Viehmann a fost deseori chiar primul explorator care a descoperit zeci dintre acestea.

Iosif Viehmann s-a născut la Cluj în data de 1 septembrie 1925 întreaga sa viaţă fiind dedicată educaţiei dar şi peşterilor. În anul 1950 s-a înscris la Facultatea de Ştiinţele Naturii din cadrul Universităţii „Victor Babeş". După obţinerea licenţei, Iosif Viehmann se mută la Năsăud, unde, între anii 1952 şi1956 va obţine rezultate remarcabile în plan profesional.

În anul 1956, Iosif Viehmann se reîntoarce la Cluj unde ocupă, prin concurs, postul de cercetător ştiinţific al Institutului de Speologie „Emil Racoviţă" din Cluj, în cadrul acestei instituţii urmând a-şi desfăşura activitatea pentru mai bine de cinci decenii. În 1991 obţine titlul de doctor, teza domniei sale - „Geneza Formațiunilor Stalagmitice” fiind prima teză în specialitatea speologie apărută în România. Dintre numeroasele stagii de specializare urmate de Iosif Viehmann pot fi amintite cele din Iugoslavia (1966), Austria (1991-1992 şi 1993), precum şi Norvegia (1996).

Renumitul speolog clujean este recunoscut la nivel naţional ca specialist de excepţie în domeniile: faună fosilă a cuaternarului din peşterile României, perlele de cavernă, cristalizarea calcit-aragonitului, peşterile de gheaţă, geneza speleotemelor, mediul de cavernă şi morfologia carstică. Dintre rezultatele deosebite ale profesorului Iosif Viehmann pot fi menţionate descoperirile: „picurul permanent" din peştera Pojar, urma „Omului de Vârtop" veche de 68.000 de ani şi „stalactitele termoindicatoare" (gheaţă), premiere în ştiinţa speologiei. De asemenea, profesorul Iosif Viehmann este coautor al teoriei „Geze-Viehmann" privind geneza monocristalelor excentrice (cristalictite) din peştera Pojarul Poliţei. Totodată, a participat la explorarea şi cartarea peşterilor Tăuşoare (Munţii Rodnei) şi Cetăţile Ponorului (Munţii Bihorului).

În anul 2003 s-a implicat direct într-un experiment de ecologie subterană care a constat în izolare totală cu încarcerare în Peştera Vântului pentru o perioadă de 10 zile, experiment derulat de două ori. Scopul izolării l-a reprezentat studiul comportamentului uman în mediul de cavernă, concluziile esenţiale referindu-se la existenţa, din punct de vedere medical, a ceasului biologic intern. Prin acest experiment, din care ultimul episod era pe punctul de a-i fi fatal, Iosif Viehmann şi-a pus propria viaţă în pericol de dragul ştiinţei, însuşi domnia sa recunoscând ulterior că are „o cohortă de îngeri păzitori". Rezultatele cercetărilor sale au fost materializate în nu mai puţin de 212 lucrări ştiinţifice publicate şi comunicate în ţară şi străinătate (14 ţări) şi trei monografii privitoare la speologie.

Ana Racheleanu, Anamaria Mărginean, studente la Jurnalism, FSPAC - UBB, anul II