Actualitate

Stufărişul de la Sic şi Lacul Ştiucilor - „delta” din inima Transilvaniei

Cea mai mare întindere de stuf din România, după Delta Dunării, alături de cel mai adânc lac natural dulce al României formează, în judeţul Cluj, o aşa numită "deltă" a Transilvaniei.

Este o zonă de o frumuseţe aparte, ce se întinde pe câteva sute de hectare, foarte importantă din punct de vedere al speciilor de speciilor de păsări care trăiesc aici sau tranzitează zona, în perioada migraţiei, dar şi cu deosebit potenţial de turism ecologic.

Potrivit lectorului universitar din cadrul Facultăţii de Biologie şi Geologie Cluj-Napoca, Alexandru Stermin, membru al Asociaţiei Ecotrasilvania, ce avut în custodie această zonă până în 2018, chiar dacă nu este vorba de o deltă formată de un râu care se varsă în mare, "delta" din Transilvania are câteva caracteristici care justifică această denumire, printre care o zonă întinsă de stufăriş şi un lac pe care se formează plaurii - insule plutitoare de stuf ce se mai regăsesc doar în Delta Dunării.

„Stufărişul de la Sic este arie protejată cu caracter zoologic-ornitologic, obiectivul principal de conservare este reprezentat de întinsele stufărişuri care constituie habitatul optim pentru multe specii de păsări clocitoare şi migratoare. Suprafaţa rezervaţiei este de 505 ha, din care cea mai mare parte este ocupată de stuful care se întinde ca un masiv compact pe Valea Coastei şi Sicului. Acest masiv de stuf este al doilea ca suprafaţă în România după Delta Dunării şi reprezintă un rest aproape nealterat de om al întinselor zone umede care au existat până la începutul secolului trecut în mai multe locuri din Transilvania. Aici cuibăresc mai multe specii de raţe, lişiţe, găinuşe de baltă, stârci, păsări prădătoare sau lăcari", a precizat, pentru AGERPRES, Alexandru Stermin.

Potrivit acestuia, stufărişul este extrem de important pentru speciile de pasari care cuibăresc habitate cu zone extinse de stuf, precum buhaiul de baltă şi eretele de stuf, habitate de acest tip dispărând din Europa, din cauza fragmentarii zonelor umede, în urma extinderii agriculturii.

„Stufărişul de la Sic mai este important şi prin faptul că reprezintă un punct esenţial în ruta de migraţie a păsărilor. În zborul lor de migraţie multe se adăpostesc şi se hrănesc aici, în mijlocul stufului, unde condiţiile sunt mai prielnice şi se simt mai protejate", a adăugat sursa citată.

Stufărişul de la Sic este arie naturală protejată din anul 1974, în anul 2000 devenind rezervaţie naturală de interes naţional, pentru ca în anul 2002 Consiliul Local al comunei Sic, să declare întregul masiv de stuf de pe Valea Sântejude, împreună cu Valea Păstăraia, ca zonă protejată, cu statut de rezervaţie naturală de interes local.

În apropierea stufărişului se află Lacul Ştiucilor, cel mai adânc lac natural dulce al Transilvaniei (adâncime de şapte metri) singurul lac pe care se formează plaur - insule plutitoare de stuf, la fel ca în Delta Dunării.

La fel ca în cazul stufărişului de la Sic, lacul reprezintă un important loc de popas pe timpul migraţiei pentru multe specii de păsări, dar şi un loc de clocit pentru mai mult de 20 de specii de păsări, între care raţe, stârci, corcodei, lişiţe, găinuşe de baltă, cârstei de baltă, cresteţi pestriţi, ereţi de stuf şi mai multe specii de lăcari.

În apele lacului trăiesc în jur de 15 specii de peşti, între care şi ştiuca (Esox lucius), specia care dă numele lacului.

Lacul Ştiucilor este Rezervaţie Naturală din anul 1966, iar din 2004 rezervaţie naturală de interes naţional, pentru o suprafaţă de 140 ha de luciu de apă şi stuf.

Asociaţiile Ecotransilvania şi Ecochoice au derulat în perioada martie 2016 - februarie 2017 proiectul "Delta Transilvaniei: implicarea comunităţilor locale în gestionarea trainică a zonelor umede din Bazinul Fizeşului" proiect co-finanţat printr-un grant din partea Elveţiei prin intermediul Contribuţiei Elveţiene pentru Uniunea Europeană extinsă.

În cadrul acestui proiect a fost creat şi un site (www.deltatransilvaniei.ro), unde se găsesc toate informaţiile, atât de specialitate cât şi privind potenţialul turistic al zonei, în special pentru partea de ecoturism.

Alexandru Stermin a adăugat faptul că prin acelaşi proiect a fost reabilitată puntea de lemn cu lungime de un kilometru ce străbate stufărişul de al Sic, alături de cele două foişoare special amenajate pentru turişti, fiind construit şi un observator, pentru ca întreaga zonă să poată fi admirată şi de la înălţime.

„Din păcate, anul trecut, în noiembrie, ne-a fost luată custodia zonei, după apariţia Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate. Asta înseamnă că nu mai putem aplica pentru proiecte vizând această zonă. Eu aici mi-am făcut lucrarea de doctorat, am organizat şcoli de vară şi împreună cu cei din asociaţie am încercat să promovăm această zonă. În plus, am organizat, cu localnicii, şi o anual, şi o sărbătoare a stufului, pentru a-i conştientiza privind importanţa protejării acestuia şi pentru a-i determina să nu-i mai dea foc, aşa cum făceau în trecut. Eu spun că am şi reuşit acest lucru, dar acum nu mai putem face nimic fără aprobarea agenţiei nou înfiinţate. Între timp, punctul de informare turistică a fost vandalizat şi infrastructura se deteriorează", a conchis acesta.

Chiar şi aşa, „delta” din inima Transilvaniei rămâne un loc de o frumuseţe deosebită, o destinaţie ideală pentru un final de săptămână în natură, într-o plimbare prin "marea" de stuf, pe puntea de lemn sau pentru o tură cu barca, printre plauri, pe Lacul Ştiucilor.