Cartea deschisa a Imparatiei - Impartasirea (4)

La scara larga, adica in parohii si in mânastirile mici, Sfânta Liturghie se savârseste in toate Duminicile si praznicele mari de peste an (uneori, pe alocuri, si sâmbata, urmata de parastas). Frecventa liturgica mai depinde si de traditia locala sau de disponibilitatea preotului.
     Desigur, nu poate fi neglijat raportul dintre râvna si vrednicie. Nu poate fi ignorat avertismentul Sfântului Apostol Pavel, provocat de usurinta cu care unii crestini (de atunci!) se imbulzeau la impartasire ca si cum s’ar fi asezat la masa cu mâinile murdare. Iata avertismentul: Oricine va mânca pâinea sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi fata de Trupul si de Sângele Domnului. Sa se cerceteze dar omul pe sine, si asa sa manânce din Pâine si sa bea din Pahar. Caci cel ce manânca si bea cu nevrednicie, osânda isi manânca si bea, nesocotind Trupul Domnului. Sentimentul nevredniciei personale strabate prin toate rugaciunile Dumnezeiestii Liturghii, ca si prin cele premergatoare cuminecarii, citite acasa, nu doar de preot, ci si de credinciosi. Nimeni din cei legati cu pofte sau cu desfatari trupesti nu este vrednic sa vina, sa se apropie sau sa slujeasca Tie, Imparate al slavei. Rostita de preot, ea il angajeaza nu doar pe el, cel ce slujeste, ci pe toti cei ce vin sau se apropie. Daca cineva se stie pe sine eliberat de povara desfatarilor trupesti, ii va fi foarte greu sa pretinda ca nu poarta in el macar pofta, ceea ce, in anumite imprejurari, poate fi echivalenta cu pacatul deja savârsit. De aceea ne si rugam, stiind ca doar mila lui Dumnezeu este aceea care ne face, oarecum, vrednici, dar nici nu putem supraestima aceasta mila fara riscul de a comite un pacat cu mult mai greu, impotriva Duhului Sfânt.
     Personal, nu cred ca administrarea discretionara a Sfintelor Taine e un spectacol ziditor de suflet, care sa excluda si perspectiva banalizarii, dar in aceeasi masura deplâng vidul duhovnicesc din fata preotului care, cu potirul in mâna, striga: Apropiati-va!, fara ca cineva sa se miste. Intre cele doua extreme - frecventa necenzurata si absenta pioasa - adevarul poate fi, ca de obicei, la mijloc. Mai intâi, ar fi necesar un proces de educare a credinciosilor, in sensul ca impartasirea nu trebuie legata exclusiv de cele patru mari sarbatori cu care se incheie cele patru posturi de peste an. Aceasta practica are neajunsul ca aproape toti isi programeaza spovedania in imediata apropiere a sarbatorii, când preotul de abia poate face fata solicitarilor, vazându-se in imposibilitate de a acorda timpul necesar unei adevarate spovedanii.
Enoriasii mai trebuie sa stie ca spovedania nu constituie, neaparat, dezlegarea de a mânca imediat de dulce; oricine se poate impartasi, de pilda, la 6 august si sa-si continue postul pâna la 15, sau poate primi Sfintele Taine in Duminica Floriilor si sa-si continue postul pâna la Pasti.
     Calea de mijloc ar cuprinde urmatoarele:
     Zile potrivite pentru cuminecare pot fi toate praznicele imparatesti de peste an, inclusiv ale Maicii Domnului (carora li se adauga, fireste, aceea a Sfintilor Apostoli Petru si Pavel).
     In functie de marimea parohiei, preotul poate rândui, prin buna intelegere, grupe de enoriasi care sa se apropie de Sfintele Taine cu sentimentul si convingerea ca impartasirea este, intr’adevar, un moment festiv, atât prin ea insasi, cât si prin cadrul ei mai larg, al sarbatorii. De asemenea, el poate avea chemari speciale pentru copii, a caror obligativitate de a posti e redusa la minimum, dupa cum rânduieste duhovnicul.
     In mare, nu vad deloc inlaturata posibilitatea ca la fiecare chemare a preotului sa existe cel putin câteva raspunsuri, si chiar mai multe.
     Participarea enoriasilor la cântarea omofona, in calitate de membri ai poporului lui Dumnezeu, ai preotiei imparatesti, poate fi un factor extrem de important pentru antrenarea lor, voluntara, in ritmul liturgic al Euharistiei.
     De dragul adevarului, dar si ca o emulatie pentru intreaga comunitate parohiala, ar fi potrivit ca urmatoarele doua replici liturgice: Am vazut lumina cea adevarata... si: Sa se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne... sa fie cântate - sau, dupa caz, rostite - doar de cei ce au primit Sfânta Impartasanie in ziua aceea.
     O indrumare a Sfântului Sinod, in sensul celor de mai sus, ar fi cât se poate de binevenita.