Cartea deschisa a Imparatiei - Impartasirea (5)

Daca la strana nu s’a citit o cazanie, acum e vremea sa fie rostita predica. Apoi,
     Preotul, din usile imparatesti, binecuvântând poporul cu sfântul potir: Mântuieste, Dumnezeule, poporul Tau, si binecuvinteaza mostenirea Ta.
     Poporul: Am vazut lumina cea adevarata, am primit Duhul cel ceresc, am aflat credinta cea adevarata, nedespartitei Sfintei Treimi inchinându-ne, ca Aceasta ne-a mântuit pe noi.
     E evident ca preotul ii binecuvinteaza pe toti cei prezenti in biserica si ca toti acestia sunt poporul lui Dumnezeu.
     De asemenea, textul acestei replici arata limpede ca toti acestia sunt beneficiarii proaspetei impartasiri cu Sfintele Taine, prin care au vazut, au primit si au aflat mântuitoarele daruri ale Sfintei Treimi.
     Preotul, reintrat in altar, tamâiaza de trei ori sfântul potir, rostind incet: Inalta-Te peste ceruri, Dumnezeule, si peste tot pamântul slava Ta.
     Apoi asaza potirul peste disc, asa cum sunt, acoperite, si rosteste tot incet: Binecuvântat este Dumnezeul nostru... dupa care, din sfintele usi, zice cu voce inalta: ... totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor.
     Poporul: Amin. Sa se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca sa laudam slava Ta, ca ne-ai invrednicit pe noi a ne impartasi cu sfintele, nemuritoarele, preacinstitele i de viata facatoarele Tale Taine. Intareste-ne pe noi intru sfintenia Ta, toata ziua sa ne invatam dreptatea Ta. Aliluia, aliluia, aliluia.
     In acest timp,
     Preotul merge cu cele doua sfinte vase in firida proscomidiarului si le aseaza de unde au plecat la Intrarea cea mare, dupa care rosteste ectenia:
     Drepti, primind dumnezeiestile, sfintele, preacuratele, cerestile, nemuritoarele, infricosatoarele si de viata facatoarele lui Hristos Taine, cu vrednicie sa-I multumim Domnului.
     Poporul: Doamne, miluieste.
     Preotul: Apara, mântuieste, miluieste si ne pazeste pe noi, Dumnezeule, cu harul Tau.
     Poporul: Doamne, miluieste.
     Preotul: Ziua toata desavârsita, sfânta, in pace si fara de pacat cerând, pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam.
     Poporul: Tie, Doamne.
     Preotul, dupa ce a impaturit antimisul, face cu Evanghelia semnul crucii peste el si o aseaza cum a fost la inceput, rostind ecfonisul: Ca Tu esti sfintirea noastra si Tie slava Iti inaltam, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.
     Poporul: Amin.
     Preotul, cu fata catre popor: In pace sa iesim.
     Poporul: Intru numele Domnului.
     Preotul: Domnului sa ne rugam.
     Poporul: Doamne, miluieste.
     Preotul, din mijlocul bisericii, cu fata spre rasarit, citeste cu glas inalt Rugaciunea Amvonului: Tu, Cel ce binecuvintezi pe cei ce Te binecuvinteaza, Doamne, si-i sfintesti pe cei ce nadajduiesc intru Tine, mântuieste poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta. Plinatatea Bisericii Tale o pazeste; sfinteste-i pe cei ce iubesc frumusetea casei Tale: Tu pe acestia ii rasplateste preamarindu-i cu dumnezeiasca Ta putere, si nu ne parasi pe noi, cei ce nadajduim intru Tine. Pace lumii Tale daruieste, Bisericilor Tale, preotilor, cârmuitorilor nostri, armatei si la tot poporul Tau. Ca toata dania cea buna si tot darul desavârsit de sus este, pogorând de la Tine, Parintele luminilor; si Tie slava si multumire si inchinare Iti inaltam, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.
     Poporul: Amin. Si cânta de trei ori: Fie numele Domnului binecuvântat de acum si pâna’n veac.
     Preotul, in acest timp, reintrat in sfântul altar, se indreapta cu fata spre proscomidiar si, cu capul plecat, rosteste in taina: Plinirea legii si a proorocilor Tu Insuti fiind, Hristoase, Dumnezeul nostru, umple de bucurie si veselie inimile noastre, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor.