SPECIAL * "Problema nu e ca reporterii sint tineri, ci ca nu exista un sistem de mentorat in interiorul redactiei."

Presa centrala, o presa locala de Bucuresti

Presa locala sufera la capitole precum "managerii cu viziune", dar si din cauza ca este rareori o investitie care sa creasca natural, spune Ioana Avadani, directorul executiv al Centrului de Jurnalism Independent.

monitorul: Este presa locala mai predispusa la derapaje deontologice decit cea centrala?
     Ioana Avadani: Nu prin natura ei. Jurnalistii nu sint mai prost sau mai slab pregatiti sau mai neatenti la deontologie. Presiunile, insa, sint mai mari. Atit de ordin politic, dar mai ales economic.

Pentru ca bugetele sint mult mai mici decit la Centru?
     Da, si pentru ca grupurile de interese sint mai puternice pe plan local decit pe plan central. Pentru ca "derapajele" din media centrala sint mai vizibile si acolo astfel de derapaje se "sanctioneaza", teoretic, mai repede.

De unde ar veni salvarea? De la un Becali, un Paszkany, un Patriciu care sa investeasca serios sau din breasla?
     Nu exista solutie unica si nu exista o solutie pe termen scurt. "Atacul" trebuie sa fie pe mai multe paliere. In primul rind, trebuie asigurata sanatatea economica a presei. Asta nu inseamna neaparat investitii, cit investitii cu baza sanatoasa, sa faci business de presa, nu sa tii un organ de presa in functiune ca sa il ai "la o adica". Atita timp cit ratiunea de a avea presa este alta decit servirea interesului public si de a face o operatie profitabila, nu te poti gindi la deontologie. Este irealist sa te gindesti ca poti sa faci presa de buna calitate si etica in conditia in care businessul este lipsit de etica.

Sint ziare care vind 100 de exemplare pe zi.
     Acestea nu sint construite pe baza economica si nu ca businessuri de presa. Sint niste "trompetele". Nu te poti astepta ca aceste trompetele sa practice un jurnalism etic.

Sint, totusi, locuri de munca.
     Este vorba de o optiune personala: etica este in primul rind o optiune personala a individului. Nu te poate obliga nimeni sa fi neetic. Nu-ti convine? Pleaca.

Nu pleci asa usor cind traiesti din banii cistigati acolo.
     De-asta spun ca este o optiune personala. Unii au rate, altii nu, unii au familie, altii nu, unii pun sanatatea in fata probitatii profesionale. Nu am sa pot niciodata iesi in piata publica sa le spun ziaristilor: "Dati-va demisia si ramineti sfinti, flaminzi si trasi la fata, dar curati ca lacrima". Asa ceva nu are dreptul sa faca nimeni. De multe ori lumea ma intreaba unde este limita in astfel de situatii. Limita este cind te scoli dimineata, te uiti in oglinda si nu-ti mai place ce vezi. Daca nu esti multumit de tine insuti, e clar ca faci o treaba "naspa". Si atunci iti fixezi limitele. Pentru unii, limitele deontologice nu exista. Asta e.

Exista in Romania un mediu, un judet, o localitate, care sa fie cit de cit sanatoasa?
     "Gazeta de Sud", "Ziarul de Iasi" sint doua exemple pe care le cunosc. Mai mult, pentru prima oara, acum 3 ani, un investitor strain a cumparat presa locala. Presa locala se face in Romania din '90, dar nu a stirnit interesul nimanui pina acum.

De ce este asta un semn de sanatate?
     Investitorul german nu isi baga banul intr-un act de caritate, ci intr-o actiune care i se pare, in urma unei analize, ca va aduce profit. Asta inseamna ca presa locala are potential de profit la standardele germane. In Germania o sa vezi foarte rar directori care sa isi bage nasul in ziarul tau.

La un oras de dimensiunile resedintelor de judet, cite ziare inseamna "sanatos"?
     Cite poate duce piata. Nu exista alta aritmetica decit linia de profit. Daca eu am o populatie de 200.000 de locuitori cititori de ziare care mai degraba renunta la ciocolata si cafea si tigari decit la ziar, piata este piata de ziar. Daca oamenii nu-si mai cumpara ziar, dar se uita la televizor, atunci ma intreb daca mai am ce cauta acolo. Disponibilitatea pietei difera de la regiune la regiune in Romania.

Exista o ierarhie intre presa locala si presa centrala? Care ar trebui sa fie raportul de forte?
     Ceea ce numim noi presa centrala este, de fapt, o presa locala de Bucuresti.

Dar exista o presa locala la Bucuresti?
     Nu exista o presa locala la Bucuresti. Acesta e un al doilea paradox. Eu nu pot sa aflu ce se intimpla in Primaria din Sectorul 6 decit daca citesc un cotidian central. De ce te-ar interesa pe tine la Cluj care este traseul lui 366? In ceea ce priveste calitatea ziaristilor, nu este fundamental o diferenta. Cei de la Bucuresti sint mai vizibili. Dar muncesc mai putin ca reporteri decit jurnalistii de provincie. Presa locala are un tiraj mai mare decit presa centrala. Mai multi oameni citesc presa locala decit presa centrala, daca privim global. "Ziarul de Iasi" vinde 7.000-10.000 de exemplare in Iasi. "Evenimentul Zilei" vinde 500-1.000 de bucati in Iasi. Cu 500 de exemplare intr-un oras ca Iasiul nu te poti numi "publicatie". Esti la fel de bun ca ziarul acela cu 100 de exemplare.

In 2006, CJI publica un studiu despre coruptia in presa. De atunci nimic. A disparut coruptia?
     Rolul meu de ONG este sa identific o problema, sa o documentez si sa o pun pe agenda publica.

Coruptie exista cu siguranta.
     Conform definitiei din legislatia romaneasca, este asociata functiei publice. Coruptie in presa nu exista. Presa nu are functie publica potrivit legii. Asta a fost si exercitiul nostru de constructie. Daca presa accepta notiunea de coruptie fara sa protesteze, inseamna ca implicit isi asuma natura de serviciu public pe care il presteaza.

Si cu articolele platite?
     Este decizia ta. Ca scrii sau nu scrii. "Naspa" e cind te trimite seful, el este cel care iti distruge cadrul deontologic. Iti impune sa faci niste lucruri impotriva principiilor tale. Si atunci ai de ales. Ii spui: "Eu nu fac asa ceva", si intervine clauza de constiinta din contractul colectiv de munca pe ramura mass-media. Exista aceasta clauza, care te protejeaza pe tine, ca ziarist, impotriva unor astfel de comenzi. Seful tau nu te poate obliga sa scrii impotriva propriei constiinte. Evident ca exista si partea cealalta. O faci o data, o faci de doua ori, de trei, a patra se desface contractul colectiv de munca pe ratiuni care poate nu au aparent nici o legatura cu asta. Este o situatie de optiune personala. Nu exista un sistem care sa te protejeze de asta. Nu iti convine cind vine seful si iti zice ce sa scrii, actionezi. Actionind, iti asumi raspunderea pentru consecintele actiunii.

Si ce sa se faca un boboc, trimis la un interviu platit?
     In primul rind, trebuie luat deoparte de ceilalti, mai vechi: "Nu-i normal ce faci, alegerea e a ta. Oportunitatile tale sint astea, problemele sint astea". Ce e foarte grav este ca vin tineri care cred ca asa e normal, care cresc cu genul asta de presa, pentru ca in redactie li se spune ca asa e normal. Acel ziarist nu mai are standarde.

Sint multi care pun proasta calitate a ziarelor pe seama mediei de virsta scazute in redactii.
     Este un anumit grad de adevar. Ca sa vezi societatea in toata complexitatea ei trebuie sa ai un anumit grad de maturitate. Intelepciunea vine cu virsta. Problema nu e ca reporterii sint tineri, ci ca nu exista un sistem de mentorat in interiorul redactiei.

E lipsa deontologiei sau cea de principii deontologice cea mai mare problema a presei, in momentul de fata?
     Este una dintre ele. Nu neaparat pentru situatia de acum, cit pentru disparitia standardelor pentru ziaristii de miine, care intra in redactii cu sentimentul ca "asa se face presa", care nu au un termen de comparatie. Standardele pe care incercam noi, ca ONG, sa le promovam si sa le bagam "pe git" presei, stiind ca ele nu pot fi respectate in litera lor, in momentul de fata, au rolul de a pune un orizont de asteptare: "Mai baieti, aici ar fi trebuit sa ajungem".