Economie

OPINIE Dr. Dragoș Damian: „Domnule Ciolacu, Domnule Dâncu, aceeași solicitare ca pentru Domnii Iohannis și Orban!”

Domnule Ciolacu, Domnule Dâncu, aceeași solicitare ca pentru Domnii Iohannis și Orban: dați-mi 100 de milioane de euro și construim trei fabrici: una de vaccinuri, una de injectabile pentru ATI și una de alcool izopropilic.

Și aceeași statistică prezentată cu puțin timp în urmă.

În 1990, aveam 72 de combinate chimice (nu mai ineficiente decât cele din alte țări din Europa de Est, care s-au salvat), un sistem performant de învățământ (12 școli profesionale, 23 licee, 17 facultăți și 10 institute de cercetare), iar sectorul aducea echivalentul de azi a circa 35 miliarde de euro, aproape 20% din producția industrială de atunci. Acum, în 2020, dacă a mai rămas un sfert din capacitățile de producție și s-a ales praful de marea majoritate a celor din învățământ, iar domeniul aduce venituri de doar 3 miliarde de euro și aproape jumătate din deficitul balanței comerciale a României.

Înainte de 1990, o știm cu toții, industria chimică avea o „pilă” la conducerea țării. Astăzi, nu mai avem nimic, toți guvernanții care s-au succedat discută doar cu coaliții și camere de comerț care promovează interese de consum și nu de investiții, omițând să vadă rolul strategic al industriei chimice. Astfel încât ne-am trezit în pandemie cu o listă de lipsuri și cu mâna întinsă. Ne-am anjagat în plină criză sanitară că vom face de exemplu mai mult pentru industria medicamentelor și a dezinfectantelor, ramuri derivate din industria chimică, dar că prin minune dezbaterea s-a închis, iar oamenii de afaceri care au crezut povestea au contabilizat pierderi din investiții și capital de lucru, pentru că prioritate au tot importurile.

Aș insista asupra a ceea ce am scris mai sus: s-a tot spus că industria chimică din anii ’90 trebuia închisă pentru că era energofagă, ineficientă, poluantă. Nicio grijă, la fel era și industria din Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, țări din UE, dar pot fi date exemple și țări terțe, Iugoslavia, Ucraina, etc. Însă, guvernele din aceste țări au ales privatizarea strategică sau controlul de stat, eficientizare și internaționalizare. Toate companiile din Polonia, Cehia și Ungaria, în legătură într-un fel sau altul cu chimia și în marea lor majoritate înființate înainte de căderea Cortinei de Fier, au rămas în picioare și chiar mai mult, s-au internaționalizat, exportă atât în UE, cât și către Est. Pentru că guvernele din aceste țări nu au acceptat ca troc pentru aderarea la UE pierderea de suveranitate economică, și în niciun caz în domeniul chimiei, așa cum a făcut-o România. Și, o temă separată de reflecție: pierdere de suveranitate economică este și că ne ostilizăm relațiile cu Rusia și Turcia, unde SUA și UE fac bine-merci afaceri de sute de miliarde de euro.

Lipsa de educație, de job-uri și de șanse, mai ales în rural, care generează asistați social, este un efect al pierderii sau abandonului de suveranitate economică prin dezindustrializare și dezagrarizare. România nu se poate dezvolta sustenabil dacă nu avem, până în 2030, un proiect strategic de politici publice în domeniul reindustrializării, iar cea mai bună cale de a tăia etape este de a reface industria chimică; sectorul a ajuns să genereze anul trecut 50% din deficitul comercial, peste 8 miliarde de euro. Și 2020 nu se va termina bine deloc din cauza crizei sanitare și economice, mai mult ca sigur vom ajunge la un deficit bugetar de 10% și la o datorie publică de 50% din PIB – nu știu dacă a făcut cineva această paralelă: Ucraina are o datorie publică de 65% din PIB, dar este în război de 6 ani…

Agențiile de presă din toată lumea arată cum țările dezvoltate pompează zeci de miliarde de dolari în companiile chimice și farmaceutice și încep on-shoring-ul facilităților de producție. De ce farma și chimie? Pentru că sunt motoare de progres tehnologic, locuri de muncă, venituri la buget, sustanabilitate și suveranitate economică.

100 milioane de euro pentru trei fabrici, una de vaccinuri, una de produse injectabile pentru ATI și una de alcool izopropilic, reprezintă echivalentul a 0,12% din cele 80 miliarde pe care România le va primi de la UE. Nu numai că românii vor avea acces neîntrerupt la produse sanitare, dar vom recupera rapid investiția exportând în țările în curs de dezvoltare. Și vom reabilita până în 2030 un sector economic strategic care poate face foarte mult pentru România.

Așadar, domnule Ciolacu, domnule Dâncu, 100 milioane de euro reprezintă mai mult decât o investiție într-un domeniu industrial care va aduce bani României, ei sunt șansa să ne recâștigăm suveranitatea economică, iar patriotismul despre care ați vorbit are drept catalizator și suveranitatea economică.

Dr. Dragoș Damian, președinte PRIMER, CEO Terapia Cluj

CITEȘTE ȘI:

OPINIE Dr. Dragoș Damian: Economie Cluj-Napoca. Vulnerabilități și trei direcții la care să ne gândim până în 2024