Educație
Elevii clujeni, față în față cu ororile Holocaustului. Unii sunt curioși, alții se întreabă „unde este Hitler?”
Zeci de elevi clujeni au luat parte, luni, la o lecție inedită de istorie despre cruzimile Holocaustului cu prilejul Zilei Porților Deschise la Institutul de Iudaistică şi Istorie Evreiască „Dr. Moshe Carmilly”, din Cluj-Napoca.
Mici și mari, elevi de gimnaziu sau liceeni, grupurile organizate ale școlilor clujene au fost invitate să descopere detalii sumbre despre actele barbare la care au fost supuși, în urmă cu doar șapte decenii, sute de mii de evrei, țigani, homosexuali sau opozanți ai regimului fascist. Unii abia astăzi au auzit pentru întâia oară despre genocidul hitlerist, alții, care au vizitat Muzeul Memorial Auschwitz-Birkenau, au știut să răspundă întrebărilor venite din partea ghidului. O elevă de clasa a 6-a a descris poate cel mai bine groaza prin care au trecut și mii de evrei clujeni, scoși din casele pentru care au muncit o viață întreagă, înghesuiți în vagoane de vită, flămânziți, munciți până la epuizare și, într-un final, uciși cu sânge rece: tristețe și durere.
„Interesul elevilor a fost chiar remarcabil, am avut chiar un grup care nu a vrut să plece! Copiii au stat 40 de minute și cu cât explorau mai mult expoziția, uitându-se peste documentele expuse, cu atât puneau tot mai multe întrebări, mai ales la panoul «Legislația antisemită». Multora li s-a părut incredibil că au existat publicații cu caracter antisemit, că a existat propaganda antievreiească, atât în limba română, cât și în cea maghiară. Erau curioși să afle când s-a produs această schimbare de mentalitate”, a mărturisit Lucia Horea, muzeograf la Muzeul Documentar al Holocaustului din Nordul Transilvaniei.
Teribilism adolescentin? „Antonescu avea dreptate!”
Unii mai dezinteresați, alții mai curioși și cu sete de cunoaștere, elevii clujeni au putut arunca o privire peste artefactele expuse; obiecte personale, documente, scrisori sau publicații care ascund multă suferință și deznădejde, dar și cruzime, ură sau fanatism. Lucia Horea mărturisește că, deși majoritatea elevilor reacționează cu uimire la cele prezentate, sunt și voci care, din pricina teribilismului, spune ea, aruncă vorbe negândite, specifice extremismului de dreapta. Îngrijorător dacă e să ne gândim la faptul că, în urmă cu doar doi ani, pereții Sinagogii Templul Memorial al Deportaţilor Evrei au fost mânjiți cu mesaje și desene antisemite.
„Este greu să măsurăm exact cât de bine sunt pregătiți elevii pentru această temă delicată. La vârsta adolescenței, a pubertății, există o anumită reținere să se manifeste în fața colegilor, nu vor să pară că ei sunt cei care le știu pe toate. Astfel, elevii care au un interes clar, pe care poate ar vrea să-l exprime, vin doar la final și pun întrebări în mod discret. Tinerii știu chiar mai multe decât ne-am imagina, iar teribilismul vârstei fragede poate conduce la anumite simpatii extremiste. Se aud și voci care pomenesc de Corneliu Zelea Codreanu (n.r. liderul mișcării de extremă-dreaptă Garda de Fier), ori spun că «Antonescu avea dreptate!» sau întreabă «Unde este Hitler?», bineînțeles, șoptind discret între ei. Cred că nu este neapărat o lipsă de educație, ci mai degrabă o lipsă de informație, specifică vârstei. Nu cred, cel puțin sper că nu vor ajunge la vârsta maturității și să rămână cu aceste credințe”, afirmă Lucia Horea, ghidul evenimentului.
„Nu se compară cu o oră obișnuită de curs!”
Cu toate acestea, evenimentul organizat cu prilejul Zilei Internaţionale de Comemorare a Victimelor Holocaustului (27 ianuarie) a rămas drept amintire inedită în mintea elevilor. „O vizită educativă, o îmbogățire a culturii mele generale” sau „O acțiune interesantă, nu se compară cu o oră obișnuită de curs”, au scrijelit elevii la final, în caietul de impresii. Câțiva au promis că vor reveni să afle și mai multe despre ororile la care au fost supuse atâtea suflete nevinovate. Acum, când negaționismul și ura față de semeni prind tot mai mult contur, este nevoie de această inocență care ne dă un dram de speranță că un asemenea act oribil nu se va mai întâmpla vreodată...
Istoria tragică a ghetoului din Cluj
Trimiterea în ghetouri a evreilor din Transilvania de Nord a început în data de 3 mai 1944. Circa 18.000 de evrei din Cluj și împrejurimi au fost înghesuiți în ghetoul amenajat la fabrica de cărămidă Iris; dintre aceștia peste 4.000 erau copii sub 13 ani. Liderii religioși Iuliu Hossu (greco-catolic), Márton Áron (romano-catolic), Nicolae Colan (ortodox), Vásárhelyi János (reformat), Járosi Andor (evanghelic) și Józan Miklós (unitarian) au condamnat, unii public, ghetoizarea, însă evreii aveau deja soarta pecetluită. Aflat sub ordinul lui Urbán László, comandant al Poliției Orașului, ghetoul a fost golit în doar câteva zile, evreii fiind transportați, cu șase trenuri ale morții, spre lagărul de exterminare de la Auschwitz, între 25 mai și 9 iunie 1944. Dintre ei, doar circa o mie s-au mai întors.
