Social

Iulius Filip, o lecție despre solidaritate pentru libertate

Vineri, 7 noiembrie, în prezența primarului Emil Boc, Ambasadorul Republicii Polone în România Marek Szcygiel a înmânat clujeanului Iulius Filip distincția „Crucea de Comandor a Ordinului de Merit al Republicii Polone”. Distincția vine ca recunoștință pentru susținerea și serviciul pe care Iulius Filip le-a adus în procesul schimbărilor democratice în Polonia și lupta sa susținută împotriva regimului totalitar comunist.

Sala de sticlă a Primăriei Cluj-Napoca a găzduit vineri un eveniment deosebit, cu ocazia decorării fostului deținut politic Iulius Filip de către Ambasadorul Poloniei în România, Marek Szcygiel. La eveniment au fost prezenți primarul Emil Boc și apropiați ai clujeanului Iulius Filip, mullți dintre ei părtași la chinurile la care au fost supuși o parte dintre români chiar și în ultimii ani ai regimului comunist din România. Ziarul Monitorul de Cluj vă prezintă povestea tulburătoare a clujeanului care la începutul anilor 1980 a trimis polonezilor o scrisoare ce avea să facă înconjurul lumii, iar pe autorul ei prizonier politic.

Iulius Filip este un domn micuț de statură, în vârstă de 67 ani. Nu are o fizionomie memorabilă și nici impozantă; dacă ai trece pe lângă el pe stradă nu ai bănui ce istorie poartă în spate. Poate că nici el nu ar fi pariat pe surprizele pe care viața i le-a făcut. Cu greu și-ar fi putut acesta imagina că maistrul militar, angajat ca lăcătuș la uzina 16 februarie, va fi omul despre care va vorbi la un moment dat o lume întreagă.

Solidaritate cu muncitorii polonezi

Începutul cavarului pentru Iulius Filip coincide cu primele semne de șubrezire a construcției comuniste din Europa. În anul 1980, Iulius Filip ascultă Europa Liberă și află despre existența sindicatului polonez „Solidaritatea”. În 1981, Solidaritatea  face și primul congres al unui sindicat liber. Entuziasmat și însuflețit de mișcările din Polonia, Filip se hotărăște să trimită o scrisoare de sprijin organizației, în semn de solidaritate. Pentru a fi cât mai sigur că mesajul său ajunge la destinatar, scrie trei exemplare, toate cu același conținut: „Dorim succes deplin primului congres al unui sindicat liber din ţările socialste, muncitorul român Iulius Filip, Atelierele CFR 16 februarie Cluj”. Prima scrisoare a plecat cu Poșta Română, alta prin intermediul unui tren, pe când cea de-a treia, care a și ajuns, a fost transportată de un „bișnițar” aflat în trecere prin Cluj.

Când prețul libertății este închisoarea

Au urmat o serie de evoluții neaștepătate pentru Iulius Filip. Mai întâi, scrisoarea sa va fi citită în plenul congresului Solidarității. De aici, mesajul clujeanului va fi preluat de Europa Liberă și marile agenții de presă internaționale. Dar succesul din străinatate va avea un efect de boomerang în țară. Comuniștii încep o anchetă: a doua zi după intrarea în ilegalitate a sindicatului Solodaritatea, în 14 decembrie 1981, Filip este arestat.  În primă fază, i se aduce acuzația de „pactizare cu forțele contra-revoluționare din Polonia și organizarea de acțiuni subversive împotriva statului”. Anchetele se derulau zi și noapte, iar întrebările reveneau mereu aceleași, ca un monoton și apăsător ticăit de ceas. Pedeaspsa pe care o risca era de 15-20 ani închisoare, sau chiar moartea. În faza următoare, autoritățile comuniste îl acuză de „propagandă împotriva orânduirii socialiste”, în baza difuzării mesajului său în ziarul Le Monde și la Europa Liberă.

Pentru Iulius Filip urmează condamnarea la 8 ani de închisoare, o serie de interziceri ale drepturilor cetățenești și obligația de a plăti cheltuielile judecății. La Rahova a locuit într-o celulă împreună cu condamnați la moarte. Acolo a și protestat prin greva foamei. Ca urmare, a fost declarat „bolnav psihic” și transferat la Aiud, unde și-a petrecut condamnarea. Aici s-a aflat singur într-o celulă de trei metri pe 1,5m. Un pat fără așternuturi era coborât noaptea, când deținutul nu mai era obligat să stea în picioare, legat cu lanțuri de mâini și de picioare. Nu degeaba secția în care a stat închis era denumită „Exterminare”. Aici Iulius Filip a ajuns să cântărească 39 de kilograme. Pe copiii săi reușește să și-i vadă abia în 1984.

În tot acest timp, clujeanul încăpățânat a fost momit cu diverse tentații colaboraționiste, care-i promiteau eliberarea, sau măcar o detenție mai ușoară. Încă de la Rahova, din timpul anchetei, i s-a oferit clemență în schimbul unei mărturisiri, doar că răspunsul lui Filip a pus punct oricărei tentative. Fără o carte, radio, sau măcar un creion și hârtie, lui Iulius Filip îi rămâneau rugăciunile, după cum o spune fără nici o urmă de mâhnire.

Salvat de occident

Eliberarea lui Filip din ghearele torționarilor a venit în urma unui congres de la Madrid, unde oficialilor români li s-a cerut socoteală cu privire la situația deținuților politici din țară. Abia atunci a fost determinat Ceaușescu să reducă pedepsele acestora cu o treime. După cinci ani și jumătate de temniță, Iulius Filip este eliberat în 1987.

Anii petrecuți în închisoare nu au făcut însă decât să-i întărească convingerile și capacitatea de a se lupta pentru acestea. La eliberare, refuză semnarea declarației: “mă angajez să nu mai întreprind acţiuni împotriva orânduirii socialiste”. În schimbul încăpățânării sale, autoritățile îl trimit să lucreze pe șantierul Zlatna, din județul Alba. În mai 1988, Iulius Filip se alătură altor disidenți români și alături de ei scrie un nou mesaj în 13 puncte adresat Conferinței generale europene de la Viena. În scrisoare se solicita înlăturarea de la putere a regimului Ceaușescu și democratizarea României. Securitatea îl anchetează și torturează timp de cinci zile pentru micul „bilețel de dragoste” pentru Europa, însă de această dată, autoritățile nu îl mai închid. Îi dau un termen de zece zile pentru a părăsi România.Iulius Filip a plecat în Statele Unite ale Americii, de unde a revenit numai în 1997, pentru a-și îngriji mama octogenară

De la întoarcerea în țară, Iulius Filip continuă să demaște crimele comunismului în România și, cu sprijinul promis vineri de primăria din Cluj, acesta dorește republicarea volumului său de memorii.