Social
Prof. Oliviu Pascu: s-au descoperit medicamente care vindecă 90% hepatitele cronice
Prof. univ. Oliviu Pascu și-a petrecut toată viața în slujba medicinei, Institutului Regional de Gastroenterologie și Hepatologie prof. dr. Octavian Fodor Cluj-Napoca și pacienților.
Reporter: Cum a început povestea dvs la actualul Institut de Gastroenterologie și Hepatologie?
Prof. dr. Oliviu Pascu: Profilul meu este de gastroenterologie care include şi hepatologia, adică bolile digestive şi de ficat. Aceasta este cadrul în care îmi desfăşor activitatea, pe linie de spital. Pe partea de învăţământ am fost profesor universitar, decan, rector al universităţii, acum mai am doctoranzi. Din universitate sunt în retragere. Nu am fost pensionat ci m-am transferat la spital în funcţia de medic primar de gastroenterologie şi medicină internă.
Activitatea mi-am desfăşurat-o aici de când am terminat facultatea cu un intermezzo de doi ani la o circumscripţie sanitară. Atunci era obligatoriu ca la terminarea facultăţii să mergi la ţară şi aşa am ajuns în Bistriţa Bârgăului pentru o perioadă de un an şi opt luni. După aceea am dat concurs şi sub conducerea profesorului Octavian Fodor mi-am făcut doctoratul aici şi am urcat treptele carierei universitare de la asistent de lucrări, conferenţiar, profesor şi cu funcţiile în cadrul universităţii: decan, rector.
Rep.: Când a început să se dezvolte institutul?
O.P.: Am dezvoltat clinica aceasta cât s-a putut, îndeosebi pe linie umană pentru că întotdeauna am spus că aparatură, dotări se pot face cu bani, dar componenta aceasta umană este cea care contează, cea care se formează mai greu şi într-o durată mai lungă de timp.
Imediat după 1990, după o perioadă în care intrările cadrelor didactice în universitate fuseseră blocate, s-a deschis posibilitatea tinerilor să intre ca şi cadre didactice în universitate pe bază de concurs obiectiv. Atunci am organizat primele concursuri care au fost cu o comisie foarte riguroasă şi cu o afluenţă foarte mare. Am scos 12 posturi la concurs şi s-au prezentat peste 70 de candidaţi din care au căzut 60. În acest context am avut posibilitatea să alegem oameni buni.
A urmat apoi posibilitatea de dotări, inclusiv prin universitate şi am căutat să avem aici în clinică un serviciu de gastroenterologie şi endoscopie care să fie la standardele lumii civilizate. Acum, clinica este foarte bine dotată şi uman şi material şi aş spune că ce se face aici în domeniul gastroenterologiei, endoscopiei digestive este la nivel european.
Rep: Mulți ani insituția a funcționat sub numele de spital. Cum s-a reușit transformarea spitalului în institut?
O.P.: În anul 2000 am făcut primul demers să se înfiinţeze Institutul de Gastroenterologie și Hepatologie la Cluj. A apărut în Monitorul Oficial și când să fie inaugurarea se schimbase guvernul și a considerat că a fost o mișcare politică. Nu am înțeles niciodată de ce au considerat așa, dar ministrul Sănătății din cabinetul anterior fusese maghiar și au socotit probabil că noi fiind aici în Cluj a fost o mașinație maghiară. Nu avea nicio legătură pentru că clinica era total independentă de politică.
Au mai trebuit încă 11 ani până când să facem din nou Institutul de Gastroenterologie și Hepatologie și de atunci lucrurile au început să meargă foarte bine, în sensul că niciodată la noi în spital bolnavii nu au fost nevoiți să își cumpere medicamente. S-au făcut toate examinările necesare prin fondurile spitalului și în ultimii doi ani am putut să facem și achiziții de aparatură. Aceasta se explică prin faptul că avem o afluență foarte mare de bolnavi cu o durată scurtă de spitalizare, cu un indice de complexitate a cazurilor ridicat și atunci revenirea de la Casa de Asigurări de Sănătate este suficient de mare ca să ne permită nu numai să ne plătim salariile ci să putem să facem și achiziții de aparatură.
Rep: Care sunt cele mai grave boli pe care le vedeți în fiecare zi?
O.P: Cancerele. Împotriva statisticilor, cancerele digestive sunt cele mai frecvente. Se spune că la bărbați e cancerul pulmonar și la femei cancerele genitale și mamare. Există cancerul de colon, de ficat, de pancreas, de vezică biliară. Fiecare este privit separat, dar dacă toate acestea le înglobăm ele sunt cancere digestive și sunt de departe pe locul I.
Rep: În ce stadii sunt bolnavii care ajung la dumneavoastră?
O.P.: Din păcate sunt în stadii tardive. Sunt mulți care vin direct în faza în care cancerul este cu metastaze. Avem și pacienți cu cancere de ficat care se dezvoltă din hepatitele cronice și cirozele hepatice. Noi, România suntem în suferință în sensul că prevalența hepatitelor cronice virale este cea mai mare din Europa și atunci numărul de cancere de ficat dezvoltate pe cirozele acestea este și el mare.
Tot la noi vin și bolnavii de ciroză, adică hepatitele care au ajuns în stadiul de ciroză.
Rep: De ce suntem pe locul I în Europa?
O.P.: Cele virale sunt produse de virusul B și C care se transmite prin produse biologice: sânge, plasmă etc. Toate manevrele sângerânde pot să transmită boala respectivă. Cel mai adesea s-a transmis prin transfuzii de sânge, operații, intervenții stomatologice, dar și prin piercing și tatuaje.
În primul rând, până în anii ’90 nu se știa de virusul C și nu era căutat, în al doilea rând, până în anii ’90, procesul de sterilizare era deficitar. În centrele de transfuzii, virusul C nu era căutat și atunci bolnavul care se opera, i se făcea transfuzie de sânge pleca cu virusul acesta și făcea ciroză peste 15-20 de ani.
Rep: Are simptome hepatita cronică C?
O.P.: La virusul C manifestarea acută este extrem de rară, nu are simptome. La hepatita A bolnavii se îngălbenesc, au câteva simptome, dar la hepatita C nu au și atunci îi găsim direct în faza de cronicitate.
Rep: Ce analize se pot face pentru depistarea bolii?
O.P.: Dacă ficatul este îmbolnăvit de obicei se manifestă prin creșterea unor enzime care se numesc transaminaze. În toate țările lumii, doar o mică parte din bolnavi sunt descoperiți și se pune problema dacă nu ar trebui făcut un screening ca să vedem dacă sunt purtători de viruși. Se apreciază că numai 10% din bolnavi sunt cunoscuți și tratați. Restul sunt o masă inertă din care se vor recruta viitoarele ciroze și cancere hepatice.
Rep: Există tratamente care vindecă 100% hepatita C?
O.P.: S-au descoperit în momentul de față medicamente extrem de eficiente care reușesc să vindece peste 90% din pacienții cu hepatita cronică C. Dacă li se face tratamentul, după aceea aceștia au aceeași durată de viață ca și populația care nu a fost îmbolnăvită de viruși. Din păcate, aceste medicamente sunt extrem de scumpe. O cură de tratament în Statele Unite costă 84.000 dolari pe 12 săptămâni.
Tratamentul standard durează 48 de săptămâni și șansele de reușită sunt de 50%, cu reacții adverse din cauza cărora o parte renunță la tratament.
Sper că dacă există mai multe firme care au scos mai multe medicamente cu eficiență asemănătoare, prețurile să scadă.
Rep: În România ce fel de tratament se aplică?
O.P.: Cel standard pentru că la noi ca să se poată face tratament cu medicamente noi trebuie să intre pe lista de compensate. După ce a intrat pe această listă este nevoie de efectuarea unor protocoale care să prevadă cum se aplică, pe ce durată. La noi, de opt ani nu s-a mai actualizat lista. Acum se încearcă actualizarea ei.
Tratamentul standard dă rezultate de 50%, cu 10-15% din pacienți care renunță din cauza reacțiilor adverse și alții 10-15% care recad. Reacțiile adverse sunt destul de serioase: anemii pronunțate, manifestări psihice, cutanate.
Rep.: Ce trebuie făcut ca pacienții cu cancer să ajungă la spital în stadii incipiente?
O.P.: Unele cancere merg foarte silențios și nu este de vină nimeni. Am avut recent pacienți care au simțit de o lună că lucrurile nu sunt în regulă. Ei s-au simțit foarte bine până atunci și la analize nu avut nimic atunci. Este o boală parșivă care își vede de treabă silențios și nu se manifestă decât când este tardiv pentru intervenții.
Pentru cancerul de ficat, noi monitorizăm toți pacienții cu ciroză din șase în șase luni și astfel bolnavii câștigă ani de viață.
Pentru celelalte localizări, îndeosebi pentru cancerele de colon există posibilitatea prevenirii cu ajutorul colonscopiei care depistează niște polipi. Aceștia în timp pot deveni canceroși, dar dacă sunt scoși se face o prevenție activă a cancerului. Pentru aceasta ar trebui să existe un program de screening național.
