Sport

Marius Lăcătuş împlineşte astăzi 49 de ani

<p><strong><img src="documente/stories/2013/04_aprilie/05/lacatus-steaua.jpg" border="0" style="float: left; margin: 2px 5px;" />Antrenorul Marius Lăcătuş, câştigător al Cupei Campionilor Europeni cu Steaua Bucureşti, ca fotbalist, în 1986, împlineşte vineri vârsta de 49 de ani. </strong></p>

Fostul internaţional Mihai Marius Lăcătuş s-a născut la 5 aprilie 1964, la Braşov, şi a început să joace fotbal în oraşul natal, la formaţia Steagul Roşu, unde a fost legitimat în 1977. În 1981 debutează pe prima scenă a fotbalului românesc, pentru ca în 1983 să se transfere la Steaua, echipă la care activează până în 2000, cu o întrerupere de trei ani (1990-1991 la Fiorentina în Italia şi 1991-1993 la Oviedo în Spania), şi la care realizează cele mai mari performanţe din carieră.

Jucător de viteză, una dintre cele mai faimoase extreme drepte din ţară, a câştigat zece titluri de campion al României (1985, 1986, 1987, 1988, 1989, 1994, 1995, 1996, 1997 şi 1998) - record pentru ţara noastră, şase Cupe ale României (1985, 87, 89, 96, 97, 99), trei Supercupe ale României, Cupa Campionilor Europeni (1986) şi Supercupa Europei (1987), toate cu Steaua. A participat la trei turnee finale: CM Italia 1990, CM Franţa 1998 şi EURO 1996 din Anglia, jucând de 84 de ori în prima reprezentativă, pentru care a înscris 13 goluri. A evoluat de 414 ori în divizia A, marcând 103 goluri, iar în cupele europene de 73, marcând de 17 ori. A marcat peste 100 de goluri pentru formaţia FC Steaua Bucureşti.

Are la activ numeroase goluri şi partide memorabile. Golul din penalty de la Sevilla, din finala CCE, cele două goluri înscrise lui Dasaev (URSS) la 'Coppa del Mondo' Italia 1990, care au încheiat practic cariera celebrului portar rus, două goluri marcate Portugaliei la Lisabona, în meciul câştigat cu 3-2 de echipa României (1985), dar şi meciurile de neuitat cu Steaua anilor 1985-1989 şi confruntările decisive cu Spania (3-1) şi Danemarca (3-1) de la Bucureşti, din preliminariile EURO 1988, respectiv CM 1990. La 4 decembrie 1997, cu ocazia stabilirii grupelor turneului final al CM Franţa 1998, a făcut parte din echipa Europei, care a întâlnit într-un meci amical selecţionata lumii, în contul căreia a marcat un gol.

A plecat de la Steaua în ianuarie 2000, la FC Naţional, ca jucător şi antrenor secund, pentru ca în vara aceluiaşi an să fie numit antrenor principal la formaţia din Parcul cu Platani. În anul 2001 l-a însoţit ca secund pe bunul său prieten Mihai Stoichiţă la conducerea reprezentativei statului Panama, iar în 2002 a fost numit principal la Oţelul Galaţi. În ediţia din campionatul 2002-2003, realizează cea mai bună performanţă ca antrenor, reuşind un merituos loc 4. În martie 2004 a fost numit antrenor principal la formaţia Ceahlăul Piatra Neamţ. În anul 2005 a antrenat Intergaz Bucureşti, pentru ca din 2006 să ajungă să preia conducerea tehnică a clubului UTA Arad.

La 31 octombrie 2007, debutează ca antrenor la Steaua Bucureşti, într-un meci cu Oţelul Galaţi, câştigat cu scorul de 3-1. Demisionează din funcţie la 22 octombrie 2008, după înfrângerea cu Olympique Lyon, scor 3-5, în etapa a III-a a Ligii Campionilor. Revine ca principal la clubul din Ghencea, în decembrie 2008, dar pleacă din nou de la echipă în mai 2009. În septembrie 2009, Marius Lăcătuş preia ca antrenor echipa FC Vaslui, funcţie din care demisionează la 27 mai 2010, după care a plecat cu familia sa în Spania. La 27 septembrie 2010, Lăcătuş şi-a început cel de-al treilea mandat de antrenor la clubul de fotbal Steaua Bucureşti. Şi-a prezentat demisia, la 7 martie 2011, decizia tehnicianului venind după ce roş-albaştrii au fost învinşi, cu o zi înainte, scor 3-0, în Ghencea, de FC Braşov.

Ultima oară a fost antrenor la FCM Târgu Mureş, între 21 ianuarie şi 18 martie 2012.