Sport

Cum era atmosfera la meciurile lui „U” în anii ’80? – GALERIE FOTO

Zeci de mii de oameni mergeau la meciurile lui „U” în anii ’80, întreţinând o atmosferă incendiară, unii dintre ei cocoţându-se în plopii de pe lângă stadion să vadă partidele. Fostele glorii ale Universităţii Cluj au vorbit în exclusivitate pentru Monitorul de Cluj despre atmosfera acelor timpuri, când „nu aveai unde să arunci un băț de chibrit în tribună, atâția spectatori erau”.

Te trecea un fior când ieşeai la încălzire şi vedeai atâţia spectatori, asta au spus la unison foştii fotbalişti ai Universităţii Cluj. Sorin Bagiu, Marcel Lăzăreanu şi Vasile Vidican au povestit pentru Monitorul de Cluj momentele extraordinarea pe care le-a trăit generaţia lor.

Momente cheie

„Erau două momente care practic se resimt și acum la jucători. Momentul dinaintea partidei când mergeai. Stadionul era plin de dimineață. Oamenii veneau cu table, cărți, jucau șeptică. Țin minte un meci cu Bistrița aici când eram în divizia B şi meciul începea la 11:00. La 09:00 când am venit la stadion nu mai era niciun loc. Lumea stătea și afară pe garduri, pe bloc, prin plop. Și era doar ora 09:00. Atunci au fost 40.000 de spectatori spun organizatorii. Era prin 1978 sau 1979. A fost un meci grozav. Acesta era momentul în care luai contact cu freamătul, când ieșeai să vezi terenul. Lumea deja era în picioare. Îți dădea un fior. Ne întorceam în vestiar și vorbeam între noi: «măi fraților, nu-i joacă, pentru că uite ce-i aici. E nenorocire». Apoi ieșeai la încălzire în aclamații și începeau să strige «haide U, haide U». Când începea jocul uitai și nu mai simți, dar îi auzi tot timpul”, a declarat Sorin Bagiu.

„În primele 10 minute nu ne reveneam”

„Nu știu dacă vă pot descrie sentimentul pe care-l aveam când intram pe teren și tribunele erau pline, dar vă pot spune că mai merg acum la meciuri de fotbal și atmosfera este dezolantă față de ce era atunci. În primele 10 minute din încălzire cred că nu ne reveneam. Tribunele erau arhipline. Vă dați seama că intram pe teren și eram într-o atmosferă...ne trebuia efectiv un timp de revenire. Atmosfera era extraordinară. Au fost situații când oamenii se urcau în copaci să ne vadă meciurile”, a rememorat Vidican.

Fanii au vrut să intre pe treren.  De bucurie

„Țin minte în ’77 era o echipă tânără și am jucat cu un stadion arhiplin cu Baia Mare, care avea și ea jucători foarte buni – Condruc spre exemplu, și am câștigat. Lumea la final își dorea să intre pe teren să ne ducă pe brațe. Noroc că n-a fost o problemă deosebită”, a precizat Sorin Bagiu.

Te aşteptau afară

„Suporterii te așteptau după meci afară, te aclamau, după care ei se îndreptau spre cele două locuri: Chios unde toată lumea era la bere și la Casino. Suporterii aveau un ritual al lor, unde discutau meciul și-l tăiau în 1001 de bucăți”, a spus Sorin Bagiu.

Amintiri urâte

„Îmi mai aduc aminte de un meci, însă nu la categoria amintirilor plăcute, cu echipa Sportul Studențesc, în anul 1979, când a ieșit război civil pe bază de arbitraj. Ne-au anulat un gol valabil. Oamenii fiind revoltați au început războiul împotriva Miliției. Ne-a fost frică puțin nouă jucătorilor. Atunci galeriile adverse se respectau între ele şi nu erau bătăi. Veneau suporteri cu soția, cu copilul. Acum nu știu câți își mai duc copilul la meci. Asta spue tot”, a povestit Sorin Bagiu.

Treziţi de suporteri

„Ne trezeam la hotel când jucam în deplasare că ne cântă imnul lui U la ora 06:00. Așa ne trezeau fanii. Sau mergeam cu autobuzul și de multe ori îi luam pe autobuz cu noi și împărțeam sandviciurile sau apa minerală cu ei. Sau eventual câte o bere, dacă lucrurile mergeau bine. Împărțeam cu ei și era foarte frumos”, a spus Marcel Lăzăreanu.

Fani şi la Bucureşti

„Bucureștenii aduceau soldați cu forța pe stadion să umple stadionul Steaua și ieșeau prost pentru că soldații scandau numele Universității. Erau niște paradoxuri de acest fel, dar frumoase”, şi-a adus aminte Lăzăreanu.

Oamenii îi salutau pe stradă

„În momentul în care intrai pe teren și acum mă trec fiorii...era extraordinar. Era o emoție copleșitoare. Nu se poate compara cu nimica. Te înaripau. Erai responsabil și te pregăteai cât mai bine tocmai ca pe acești oameni să îi mulțumești și să plece bucuroși de la meci. Și știu că plecau fericiți de la stadion chiar dacă pierdeam noi uneori. Se înghesuiau și nu era o problemă. De multe ori nu încăpeau toți care ar fi vrut să intre sau se urcau în plopii aceia, din care mai și picau, din păcate. Tu ca jucător luptai și-ți dădeai interesul, aveai ambiție și îți arătai atașamentul pe care-l aveai față de culorile echipei.  Îți era jenă uneori să mergi pe stradă când știai că se adună lumea după tine. De fapt, ce reprezinți? De ce ești așa de important să vină zeci de oameni după tine pe stradă? Cei puțini care mai erau pe stradă și nu știau ce se întâmplă se uitau mirați. Era jenant puțin”, a precizat Marcel Lăzăreanu.

„Mergeai în oraș și te salutai permanent cu câte cineva. Trebuia să ai grijă cum te îmbraci și cum te comporți pentru că lumea era pretențioasă vizavi de jucători. Acum nu știu dacă te întâlnești cu un jucător și-l cunoaște cineva”, a completat Sorin Bagiu.

Încurajaţi şi dacă pierdeau

„Vedeai o mulțime care aștepta să te vadă, să-i spui un cuvânt, să-i arunci o privire. Fanii ne încurajau când pierdeam: «Nu-i nimic băieți, poate data viitoare!» Eu n-am auzit să ne înjure cineva sau să fim huiduiți. Mi-ați zis să vă spun o întâmplare frumoasă de la U Cluj. Păi mai frumos de așa și când ai pierdut spectatorul te-a respectat și nu te-a huiduit, ci te-a încurajat…ce să mai vrei?”, a spus Vidican.

Nu aveai loc să arunci un băţ

„Le arăt pozele nepoţilor și îi întreb: «Ce vedeți voi aici?» «Te vedem pe tine». Nu așa, uitați-vă câți spectatori sunt în tribună. Dacă nu aveai unde să arunci un băț de chibrit în tribună atâția spectatori erau. Cum să nu te simți grozav la Universitatea Cluj când meci de meci potcoava aia rar când era goală. În rest era arhiplin”, a menţionat Vidican.

Apreciat de fani, chiar dacă a jucat la CFR

„Indiferent că m-am întors în Cluj fiind la alte echipe, am avut și o perioadă în care am jucat și la CFR, suporterii nu m-au huiduit, blamat sau apostrofat”, a rememorat Vidican.

Ce cântau fanii?

„De exemplu eram într-o perioadă când trăgeam la promovare în luptă cu Baia Mare și au inventat un cântec frumos: «Cât e Maramureșu, nu-i echipă ca și U». Era un repertoriu variat. Totul era foarte bine pus la punct”, a spus Sorin Bagiu.

„Au mers 2-300 de fani în complexul universitar studențesc în Timișoara și au scandat: «Un salut din Napoca, pentru Politehnica». Și se încingeau niște discuții și niște distracții extraordinare. Vă pot spune că n-am fost lipsiți de galerie. Am jucat în divizia B la Moldova Nouă și și acolo am avut suporteri”, a spus Vidican.

Prieteni cu jucătorii CFR-ului

„Stăteam la aceeași masă la restaurante, eram prieteni cu toții. Exista în perioada respectivă și acest schimb de jucători, ceea ce acum dacă spui cuiva i se pare de neînchipuit. În relațiile dintre jucători au rămas și acum și suntem prieteni și cu foști jucători de la CFR”, a spus Sorin Bagiu.

Marcel Lăzăreanu este avocat de 37 de ani, Sorin Bagiu este consilier la o firmă privată iar Vasile Vidican are un atelier de construcții metalice şi o rețea de magazine de materiale de construcții și instalații termice și sanitare.