Ştiri din Transilvania

FOTO Cetatea Almașului, un simbol al uitării. Ruinele-fantomă ale vechiului bastion al Transilvaniei cad pradă timpului necruțător

Joi, 13 August 2020, Scris de: Raymond FÜSTÖS

Cândva un puternic bastion al Transilvaniei, Cetatea Almașului a căzut pradă timpului și nepăsării umane, devenind un simbol tăcut al ignoranței.

Aflată la puțin peste 60 de kilometri de Cluj-Napoca, în comuna sălăjeană Almașu, Cetatea Almașului a fost ridicată între anii 1247-1278, la ordinul lui Geregye Pál, jude al Regatului Ungariei. În 1370, regele Ludovic cel Mare a donat una dintre cele mai „bătrâne”, dar și mai puternice fortărețe medievale din Transilvania magistrului Bebek György și familiei sale.

Cetatea Almașului – o istorie însângerată, un destin tragic

De-a lungul anilor, cetatea a trecut din mână în mână, de la fiul lui Matei Corvin – Corvin János sau voievodul Balassa Imre, până la Petru Rareș, domn al Moldovei și, într-un final, familia nobiliară a lui Csáky István (1594), comandantul trupelor transilvănene. Fortăreața a supraviețuit strângând din dinți secolelor pline de asedii, incendieri și războaie între nobilimea din Transilvania și regele Ungariei.

Declinul a început în 1602, atunci când generalul italian Giorgio Basta – deși a promis libertatea lor – a măcelărit apărătorii fortăreței, lăsând cetatea incendiată în ruine. Refăcută în 1627 de familia Csáky, cetatea a suferit ultimul mare asediu în 1658, fiind ocupată de tătarii care năvăleau spre Poarta Meseșului dinspre Cluj. A fost ultima lovitură pentru construcția grandioasă.

De peste 360 de ani, cetatea a căzut pradă timpului și uitării. A rămas doar turnul impresionant, înalt de 40 de metri, înconjurat de câteva pietre străvechi, cândva parte a zidului. În 2004, ruinele au fost înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Sălaj, iar Cetatea Almașului, aflată la doar o aruncătură de băț de satul cu același nume, este înscrisă și în Repertoriul Arheologic Național. Prea puțin pentru o construcție cu o încărcătură istorică impresionantă.

Turnul Cetății Almașului – ușor de atins, greu de valorificat

Ca să ajungi la Cetatea Almașului, vei merge pe drumul național spre Oradea, cotind pe DJ 103N, în zona localității Șaula. Merită să faci un mic ocoliș la Stana, să vizitezi Cetatea Ciorii, apoi îți continui drumul până în centrul satului Almașu, în dreptul indicatorului spre Petrinzel. Ușor accesibil, turnul impozant al Cetății Almașului se vede de la mare depărtare și poți parcurge drumul cu mașina chiar până la baza ruinelor. La întoarcere, o variantă ideală este DJ 108N, pentru a vizita Laguna Albastră.

Animată doar de două ori pe an, de 1 Mai și Zilele Almașului, zona a căzut din nou victimă unui asediu... asediul naturii. Vegetația bogată a pus stăpânire peste turnul cu ziduri groase de peste doi metri, care se înalță ca un martor tăcut al istoriei sângeroase peste arborii deși din jurul lui. În sfârșit, atunci când ajungi lângă el, măreția turnului, cândva cu patru etaje, te va copleși. Pereții tăcuți, roși de timpul care nu iartă pe nimeni și nimic, te vor pune pe gânduri, te vor relaxa.

Întregind imaginea unui loc desprins din povești de demult, rocile îmblânzite de verdeața mușchiului care le acoperă sunt singurii „paznici” care apără pădurea, valea din jurul Cetății Almașului. „Opera” naturii, îmbinată cu cea a strămoșilor noștri, sculptată cu multă trudă și sânge, oferă o piveliște captivantă, o mărturie părăsită a istoriei bogate pe care nu o prețuim. Cetatea Almașului – o altă perlă a Transilvaniei care merită vizitată, prețuită, dar mai ales îngrijită, fiecare anotimp ce trece având un cuvânt tot mai greu de spus în legenda tragică a fortăreței.

CITEȘTE ȘI: