Ştiri din Transilvania

Legende și povești fascinante din istoria Bisericii din Piața Muzeului. GALERIA FOTO

Biserica din Piața Muzeului, cunoscută ca Biserica Franciscană, reprezintă una dintre cele mai fascinante și vechi biserici ale Clujului.

Biserica Franciscană din Cluj-Napoca este unul din cele mai vechi și mai semnificative lăcașuri de cult clujene. Edificiul este construit peste un vechi templu păgân, în 1745, și e situat în zilele noastre în Piața Muzeului nr. 2. În momentul de față, acesta se află pe lista monumentelor istorice.

Păzită de „câinii Domnului”

Această biserică a fost, timp de o vreme, biserica parohială a Clujului, până când acest statut s-a transferat Bisericii Sfântul Mihail (din actuala Piața Unirii). După evenimentul menționat, lăcașul de cult a trecut în custodia ordinului Dominican.

Ordinul Dominican a fost un ordin călugăresc catolic, înființat la Toulouse, în Franța, în secolul al XIII-lea. Călugării din acest ordin se ocupau cu „cerșetoria”, chiar dacă nu în forma cunoscută azi, ci așteptau pomană de la enoriași.

Legende și povești fascinante despre Biserica Franciscană

Biserica este construită în forma de cruce, deși există o înclinație de aproximativ 5 grade, unde ar trebui să fie „partea de sus” a crucii, „eroarea” presupunându-se că ar simboliza capul înclinat al Domnului Isus, pe cruce.

Criptele bisericii au fost furate de trupele naziste în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. O singură criptă a mai rămas.

Altarul care este și azi în lăcașul de cult, ce prezintă și o copie a picturii celebre „Santa Maria Maggiore” din Roma (copie realizată în 1730), are la bază câteva căsuțe sau mecanisme cu ajutorul cărora altarul poate fi manevrat, mutat prin rulare.

Un alt lucru misterios și neștiut de mulți este faptul că, în capela Sfântului Ștefan există o statuie din Șumuleu Ciuc, sculptură salvată în al Doilea Război Mondial. Odată cu aceasta, este ascunsă și averea bisericii de acolo în actualul lăcaș de cult din Piața Muzeului. Doar unii călugări știu însă unde este ascunsă această avere.

În partea de sud a Bisericii există un orificiu cu o pasăre. Timp de multă vreme, s-a crezut că acesta este un simbol al creștinismului, dar de fapt este locul prin care enoriașii puteau aduce plângeri, reclamații sau laude, în mod anonim. Lângă această parte a bisericii este și monetăria Clujului, înființată în 1608.

Cunoscută sub mai multe denumiri

Biserica Franciscană (Ferences templom), cunoscută și sub denumirea de Biserica ,,Sfântul Anton”, ,,Biserica fraţilor” sau ,,Barátok temploma”, are porțile deschise tuturor credincioșilor și poate fi vizitată oricând. Aici este un frumos obicei de a se aduce în fiecare marți ,,pâinea săracului”, care se depune la altarul Sfântului Anton, căruia i se adresează rugăciuni.

Construcția actuală a Bisericii

Situată în Piața Muzeului, lăcașul de cult are deasupra intrării statuia Fecioarei Maria, realizată de un sculptor austriac, urmând ca mai sus, în al doilea registru al fațadei, să fie amplasate statuile Sfântul Francisc și Sfântul Anton cu pruncul Isus în brațe, opere ale unui celebru sculptor al Clujului, Johannes Nachtigall.

Stilul lăcașului de cult este unul baroc, deși se întâlnesc și elemente gotice. În prezent, Biserica are un turn de 52,5 m. Cum intri în lăcaș, în partea dreaptă este nelipsita statuie Pieta, ce poate fi găsită în cele mai multe dintre bisericile catolice, iar în partea dreaptă este un altar cu Maria și cele 12 stele.

Printre cele mai importante sculpturi ale Bisericii se numără și cea a iezuiților cu Isus, Mântuitorul lumii, statuia Sfântului Anton, precum și o sculptură ce reprezintă înălțarea Domnului, situată deasupra amvonului de la care se vorbește.

Lăcașul de cult are acustică bună și o orgă din 1908. Chiar dacă nu așa renumite ca și cele de la Biserica Reformată de pe Ulița Lupului (actuala Mihail Kogălniceanu), și aici se organizează destul de des concerte de orgă, ce pot fi ascultate de orice trecător.

Un brand turistic al Clujului, biserica încă continuă să uimească vizitatorii prin comorile ce se ascund între pereții lăcașului de cult.