Actualitate

INTERVIU: Călător de profesie. Cu Cezar Dumitru în jurul lumii - FOTO

Oare câți oameni reușesc să facă din pasiune un mod de viață? Să-și transforme visul în experiența de zi cu zi... să facă din lume casa lor? Bănuiesc că nu foarte mulți. Am avut ocazia să cunosc câțiva, iar Cezar Dumitru, zis și Imperator, e unul dintre ei.

Cezar e... călător de profesie. A vizitat 90 de țări și din fiecare a adus o poveste. Sau mai multe. În 2011 a câștigat titlul de blogerul anului. De altfel, blogul său, http://www.imperatortravel.ro, are peste 50.000 de cititori lunar. Iar poveștile sale nu sunt doar evocări ale unor locuri sau întâmplări deosebite, ci adevărate lecții de geografie, istorie și cultură. Lumea este casa lui, iar Cezar ne primește acasă, ca o gazdă desăvârșită, oferindu-ne, mereu, o tratație specială.

”Am multe țări preferate, dar întotdeauna România a fost acasă”.

Mihaela Gligor: Cine este Cezar Dumitru și cum a început aventura asta minunată?

Cezar Dumitru: Un tip căruia îi place să călătorească, dar și să împărtășească povești de călătorie, informații și ponturi. Aventura călătoriei am început-o pe la 9 luni, când am plecat la Făgăraș, cu părinții mei, iar aventura descoperirii lumii am început-o la 19 ani, când am ieșit prima oară din țară, obținând o bursă în Olanda. Pe vremea aceea, să călătorești în străinătate era un salt în necunoscut, într-o lume complet diferită de România și am atâtea povești haioase din primele zile petrecute în Occident. De fapt, am scris și un întreg serial pe tema asta, numit „Începuturile Maratonului meu”.

Mihaela Gligor: Cum e să fii mereu pe picior de plecare? Când pleci spre o locație necunoscută, îți faci un itinerariu sau te lași, pur și simplu, în voia sorții și încerci să guști momentul, locul, atmosfera?

Cezar Dumitru: Îmi fac o planificare destul de riguroasă a călătoriilor, mă informez în prealabil, îmi pun la punct un intinerariu, dar las loc de flexibilitate – să descopar locuri mai puțin știute, experiențe de care aflu la fața locului. E o combinație. În schimb, întotdeauna îmi fac rezervări de cazare – urăsc să pierd timpul căutând vreun hotel sau pensiune, în loc să descopăr locul în care ajung.

Mihaela Gligor: Cu ce vii din aceste călătorii? Mă refer, desigur, la trăiri, sentimente, experiențe... Ce aduci cu tine de acolo, din lume?

Cezar Dumitru: Vad că ai raspuns tu la întrebare J. Pe vremuri aduceam suveniruri, dar după ce mi-am umplut casa, am renunțat. Aduc însă multe poze (pe vremuri tipărite, acum digitale) și multe povești.

Mihaela Gligor: Cu siguranță ai avut și momente mai delicate. Ai fost și în zone măcinate de conflicte. Ți-a fost vreodată teamă?

Cezar Dumitru: Am fost în Albania în timpul războiului contra Iugoslaviei și am călătorit în Bosnia imediat după razboiul care a măcinat această țară fascinantă. O parte din povești le-am scris în seria „Călător prin ruinele Balcanilor”, dar ar mai fi foarte multe de spus. Călătoriile prin zone de război te marchează, descoperi durerea, dar și speranța și esti uimit de multe ori de seninătatea multora când povestesc prin ce au trecut și am multe povești de genul acesta ale unor oameni care au trăit asediul din Sarajevo.

Mihaela Gligor: Ai o țară preferată? Una care te-a vrăjit atât de mult încât te-ar tenta să te muți acolo?

Cezar Dumitru: Am multe țări preferate, dar întotdeauna România a fost acasă. Dacă ar fi să mă mut, cel mai probabil ar fi undeva în Asia de Sud-Est.

Mihaela Gligor: Dintre toate bucătăriile pe care le-ai încercat, care anume te-a încântat cel mai mult?

Cezar Dumitru: Nu sunt foarte aventuros în ceea ce privește mâncarea, îmi place mâncarea europeană și cea levantină (cunoscută la noi ca libaneză). Dar, prin multe locuri, am fost obligat să mănânc mâncare locală – fie că a fost vorba de curiozitate sau nu am găsit altceva... dar prefer bucătăria românească, italiană, balcanică, levantină și cea japoneză.

Mihaela Gligor: În călătoriile tale ai întâlnit o mulțime de oameni interesanți. E cineva care ți-a rămas în minte? Cineva de la care ai învățat ceva cu adevărat deosebit?

Cezar Dumitru: M-am întâlnit cu foarte multă lume interesantă – de la guru din trenul de Amritsar, la puștoaica de 19 ani care călătorea singură prin Africa; de la comandantul Arkan al sârbilor bosniaci la Bashar el-Assaad, călugări budiști, alți călători, în fine, foarte multă lume de la care am învățat câte ceva. Dar poate cea mai memorabilă întâlnire a fost cea cu Regele Mihai I al României, căruia i-am bătut la poartă în vara anului 1992, la Versoix, în Elvetia.

Mihaela Gligor: Dintre toate locurile, monumentele pe care le-ai văzut în călătoriile tale, care-ți este cel mai drag?

Cezar Dumitru: Monumente?... Hmmm... sunt așa de multe. Ce să aleg ? Dansul norilor la Macchu Picchu, Taj Mahalul care își schimbă culorile în funcție de ora zilei, Petra din Iordania... Probabil cel mai impresionant monument este însă unul natural – vârful Everest, iar răsăritul de soare care l-am trăit la Everest Base Camp din Tibet este unul pe care nu-l voi uita niciodată.

Mihaela Gligor: Blogul tău este foarte citit și știu că oamenii îți cer părerea când pleacă într-o parte sau alta. Ești un fel de guru al călătoriilor. Cum reușești să le faci pe toate? Și să scrii și să răspunzi solicitărilor și să călătorești? Îți ajunge timpul?

Cezar Dumitru: Ziua are totuși 24 de ore. Da, timpul e întotdeauna o problemă, dar dacă ai pasiune, găsești timp să le faci pe toate.

Mihaela Gligor: Care sunt cele trei lucruri de care nu te desparți niciodată în timpul călătoriilor tale?

Cezar Dumitru: Aparatul foto, ghidul (cum ar fi Lonely Planet) și, de câțiva ani, laptopul.

Mihaela Gligor: Te-ai gândit vreodată să îți aduni cele mai frumoase amintiri într-un volum? Sunt sigură că va avea mare succes.

Cezar Dumitru: Da, m-am gândit, dar sincer nu am timp J... de altfel, dacă intri și citești articolele mele, vei avea mai multe volume, nu doar unul J.

Mihaela Gligor: Crezi că lumea se poate reduce la o trăire? Care ar fi aceea?

Cezar Dumitru: Nu. Lumea se reduce la foarte multe trăiri...

Mihaela Gligor: Ai un cuvânt al tău, unul care să te definească în raport cu experiența acumulată călătorind în cele patru zări?

Cezar Dumitru: Descoperire.

Mihaela Gligor: Unde te vezi peste 10 ani? Ce țară ai vrea să vezi și nu ai reușit încă?

Cezar Dumitru: Nu știu, depinde de kharma J. Oho, mai am destule țări pe lista A: Uzbekistan, Islanda, Armenia, Yemen, Nicaragua...

Mihaela Gligor: Mulțumim mult, Cezar, și călătorii frumoase în continuare.

Multumesc / Thank you / Merci / Dank u wel /謝謝/ Cпасибо / Terima kasih