Actualitate
FOTO De la sport şi plimbare la candele şi lumânări. Metamorfoza Pieţei Avram Iancu în secolul XX
Locul actualei catedrale ortodoxe din Cluj găzduia acum 100 de ani un parc “sărăcăcios”, în care adolescenţii din zonă încingeau câte o miuţă de câte ori aveau ocazia. Într-un volum mai puţin cunoscut publicului larg, scriitorul Horia Stanca povesteşte cum bătea mingea alături de ceilalţi puşti într-un parc auster, ce permitea desfăşurarea jocului la o singură poartă. Totul se petrecerea acum aproape 100 de ani, în 1922.
Catedrala mitropolitană ortodoxă din Cluj este astăzi un simbol al oraşului şi al Transilvaniei, dominând actuala Piaţă Avram Iancu, însă până în 1923, când lucrările au început, peisajul era cu totul altul.
Născut la Vulcan, Hunedoara, fiu al preotului Sebastian Stanca şi frate al cunoscutului scriitor Radu Stanca – al cărui nume îl poartă Teatrul Naţional din Sibiu - Horia Stanca ajunge alături de familia sa la Cluj în 1922, pe când avea doar 13 ani, într-o perioadă când numeroase personalităţi din vechiul regat iau drumul oraşului transilvan. Scriitorul îşi notează amintirile din Cluj, unde avea să termine şi Dreptul şi să înceapă o carieră de publicist, în cartea “Fragmentarium clujean”, apărută în 1987 la editura Dacia. Chiar dacă are şi vădite accente patriotice, textul aduce în atenţie fragmente interesante din viaţa Clujului interbelic, prin intermediul personalităţilor evocate.
Fotbal la o poartă
Născut în 1909 Horia Stanca îşi publică volumul de memorii la aproape 80 de ani, dar amintirile trăite pe când avea doar 13 ani sunt foarte vii. O parte dintre acestea le-a trăit pe locul unde în prezent tronează catedrala mitropolitană ortodoxă: “La vârsta aceea, locuind în plin centrul oraşului, pe actuala stradă 6 Martie, atunci Iuliu Maniu (denumirea pe care o are şi în prezent, n.red.), la nr.31, băteam mingea în parcul sărăcăcios pe locul căruia s-a ridicat mai târziu măreaţa catedrală românească rămasă până azi neterminată”, îşi amintea scriitorul în 1987. Zona, austeră, nu le oferea puştanilor prea mult spaţiu de desfăşurarare: “În parcul de atunci nu prea era loc să formăm două echipe pentru fotbalul abia intrat în modă şi jucam la o singură poartă. ‘Poarta’ o forma un bloc enorm de piatră în mijlocul căreia mai stăruia o placă amintitoare a vizitei făcută cândva oraşului de împărăteasa, dacă mi-amintesc bine, Maria Terezia a Austriei”, povesteşte memorialistul.
Catedrala, începută la 1923
Activităţile descrise de Stanca şi datate în 1922 aveau cu siguranţă „tradiţie” bogată, întrucât zona actualei Pieţe Avram Iancu servise drept parc începând cu câteva decenii înainte. În schimb, într-un an platoul avea să îşi înceapă o nouă transformare. În toamna lui 1923 iau startul lucrările de construcţie ale catedralei, iar piatra de temelie este pusă pe 7 octombrie, într-o festivitate la care ia parte şi prințul moștenitor Carol al României și primul ministru Ion I. C. Brătianu. Solicitarea de construire a catedralei venise încă din 1919, din partea episcopului Nicolae Ivan, care a cerut Primăriei clujene cedarea terenului din faţa Teatrului Naţional pentru ridicarea edificiului. Sfinţirea catedralei au avut loc în 5 noiembrie 1933, fiind prezenţi atât patriarhul României, Miron Cristea, cât şi regele Carol al II-lea şi prințul moștenitor Mihai. Catedrala episcopală devine arhiepiscopală în 1973 şi mitropolitană din 2006.
Fost câmp de instrucţie
Actuala Piaţă Avram Iancu are un istoric bogat: până în cea de-a doua parte a secolului XIX rol de camp de instrucţie pentru soldaţi, păşune şi târg de vite şi de lemne, conform datelor din Biblioteca Digitală BCU. În cea de-a doua jumătate a secoolului XIX piaţa a fost regândită, în cadrul unui proiect de construcţie a două pieţe, una la nord şi una la sud, una în prelungirea celeilalte. Piaţa din sud este actuala Piaţă Ştefan cel Mare din Cluj Napoca în timp ce Piaţa Avram Iancu reprezintă vechea piaţă din Nord. A fost denumită iniţial EMKE (abreviere a Societăţii Culturale a Maghiarilor din Transilvania), după care Bocskay (după Ştefan Bocskay, fost principe al Transilvaniei), Cuza Vodă între 1923 şi cel de-al Doilea Război Mondial, cănd autorităţile i-au dat numele de Hitler, iar apoi Malinovski, după numele mareşalului sovietic. A trecut la numele Piaţa Victoriei în timpul comunismului, până în anul 1993, când a primit numele actual.
“Primul monument de după Unire”
Catedrala ortodoxă a fost primul monument din Ardeal care a reprezentat o concretizare a Unirii românilor din 1918, subliniază preotul Bogdan Ivanov, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Clujului. O bună bucată de vreme cele patru turle din jurul cupolei au răms neterminate şi au fost finalizate în 2000, după instalarea arhiepiscopului Bartolomeu Anania, devenit ulterior mitropolit, a subliniat Bogdan Ivanov.
Ovidiu CORNEA
