Actualitate

1 MAI – modificări de paradigmă: de la defilări scandante la apologia micilor şi-a berii

În ultimii ani ai regimului comunist, partea festivă a sărbătoririi zilei de 1 Mai luase un nemaivăzut avânt în defavoarea părţii cu micii şi cu berea, care nu se mai găseau deloc.

Iată cum a fost, potrivit unei analize Mediafax, de s-a făcut că-l sărbătorim pe Întâi de Mai (Ziua Muncii – astăzi, Ziua Internaţională a Celor ce Muncesc – până în 1989).

La anul 1886, la Chicago, a avut loc o grevă generală la care au participat peste 350.000 de muncitori, care revendicau reducerea zilei de lucru la 8 ore. Autorităţile au intervenit în forţă şi s-a lăsat cu sânge.

În acelaşi an, dar la New York, a fost inaugurată Statuia Libertăţii, un cadou al Franţei pentru America.

Scheletul metalic al statuii a fost proiectat de Gustave Eiffel. Aşadar, la 1886, a avut loc un schimb transoceanic şi transcontinental. America a exportat în Europa "lupta de clasă" iar Europa a exportat peste Atlantic cel mai cunoscut simbol al libertăţii. Nici până în ziua de astăzi nu se ştie cine (şi ce) a avut de câştigat de pe urma acestui troc.

Primul 1 Mai european a fost sărbătorit la anul 1889, la Budapesta (au participat circa 60.000 de muncitori). După numai un an (1890), la Bucureşti a fost organizată prima manifestaţie de 1 Mai. În 1893, tot la Bucureşti, a luat naştere şi primul partid politic al muncitorilor, Partidul Social Democrat al Muncitorilor din România. În 1891, manifestaţii de 1 Mai, care s-au lăsat cu victime, au fost organizate şi în Franţa şi în Rusia Ţaristă. Au urmat: Serbia (1893) şi Grecia (1894). Peste timp, scribii personali ai lui Nicolae Ceauşescu au politizat şi ajustat ziua festivă şi-l plasează pe cetăţeanul cu pricina în capul organizării "primei" demonstraţii muncitoreşti autohtone (1939, conform lor) de 1 Mai, la Bucureşti.

Pe la anul 1880, Ciprian Porumbescu (1853-1883) a compus un cântec despre primăvară, căruia i-a scris şi versurile. Melodia a rezistat până astăzi, dar textul original a fost înlocuit, în 1946, cu un altul, alcătuit de Maria Ranteş, despre care se spune că n-ar fi fost nici Maria, nici Ranteş, ci un pseudonim al scriitorului şi jurnalistului de stânga Alexandru Şahighian.

Pentru cei care le-au uitat, cât şi pentru cei care (spre norocul lor) nu le-au ascultat niciodată, iată versurile aplicate abuziv peste melodia lui Ciprian Porumbescu:

"Râde iarăşi primăvara/ Peste câmpuri, peste plai,/ Veselia umple ţara/ C-a venit Întâi de Mai!// Muncitorii au pornit/ Şi-ntr-un glas s-au înfrăţit!/ Şi ei azi sărbătoresc/ Unu Mai muncitoresc.// Înfrăţiţi azi cu ţăranii,/ Muncitorii-n joc şi cânt,/ Prăznui-vor în toţi anii/ Libertatea pe pământ.// Peste mări şi peste ţări/ Se adună pe cărări/ Lumea toată în alai// Pentru al nostru Întâi de Mai."