Actualitate

Pentru mulți copii, școala înseamnă familie. Profesorii care predau la școlile speciale îi învață pe copii să se descurce în societate

În secolul XXI, societatea încă alege să ignore sau să respingă ceea ce este diferit. Din acest motiv, mulți copii cu nevoi speciale nu reușesc să se integreze în lumea în care trăiesc. Însă profesorii care predau la școlile speciale îi ajută să învețe, dincolo de teoreme și formule și ce înseamnă efectiv să duci o viață într-o lume egoistă. Îi învață reguli de conviețuire, îi ajută să își depășească frustrările și fricile create de problemele pe care le au pentru ca apoi, când ajung pe picioarele lor, să încerce să fie mai mult decât asistați sociali.

Pe holurile Școlii Profesionale Specială „SAMUS” din Cluj-Napoca, mișună în jur de 350 de elevi. La prima vedere, par copii ca oricare alții, care se grăbesc la ore sau se gândesc să chiulească, care trimit mesaje după mesaje fiindcă s-au îndrăgostit pentru prima dată și care, în tumultul vieții, încearcă să afle cine sunt. Însă ei sunt copii speciali, care înfruntă cu mult mai multă greutate problemele vieții, sunt surzi, suferă de tulburări comportamentale, provin din familii dezbinate. Astfel, profesorii care le predau, ajung să le fie și dascăli și familie. Ei îi învață atât despre literatură sau cifre, cât și despre viață.

„Suntem singura școală din Cluj care realizează profesionalizarea elevilor, adică învățarea unei meserii și integrarea în piața muncii a elevilor cu cerințe educaționale speciale de diferite tipuri, de la deficienți de auz și copii cu tulburări de comportament până la copii cu sindrom down sau tulburări autiste. Fiecare elev din școală este un caz special, de care încercăm să ne ocupăm cât mai mult, cât mai susținut, pentru a-i putea ajuta să învețe o meserie și apoi să se integreze în societate. Cazurile sunt multe, sunt diferite și pot să spun că cea mai mare provocare este cu elevii care provin din medii sociale foarte dezavantajate sau din centre familiale pentru că aceștia dezvoltă foarte greu abilități sociale și ne confruntăm cu percepția că practic ei se luptă cu lumea, iar noi suntem inamicii lor și nu ne percep ca pe un sprijin, ca pe cineva care îi îndrumă în viață. Noi trebuie să îi convingem că noi încercăm să îi ajutăm să își găsească un drum în viață”, a explicat Ambrozie Chiș, directorul instituției.

În cadrul Școlii Profesionale Specială „SAMUS” din Cluj-Napoca există mai multe profiluri pe care elevii pot alege să se specializeze: tâmplărie, instalații, tinichigerie, coafor-frizerie, patiserie și horticultură.

Șanse egale la educație pentru toți copiii

Raluca Vlaicu a intrat în învățământ în urmă cu aproape un deceniu. A predat și la școli din sate izolate, dar și la școli de elită din Cluj-Napoca. În acest moment predă atât limba și literatura română cât și limba engleză la SAMUS. Pentru ea este o provocare, dar una care merită, care îi oferă satisfacții. Elevii o iubesc și o respectă fără ca ea să fie nevoită să țipe, să amenințe sau să aplice pedepse. Profesoara crede că fiecare copil are dreptul la o șansă la educație și la un trai decent, într-o lume care încă nu poate să accepte diferențele.

„Toată lumea are dreptul la educație, are șanse egale. Este un drept garantat de Constituție. Copiii sunt speciali din cauza mai multor factori. Unii au nevoi speciale din cauza unor probleme medicale, alții pur și simplu din cauza nivelului social sau din cauza problemelor comportamentale. Ne place, nu ne place, trăim într-o societate organizată pe clase sociale. Problema acestor copii este, de fapt, problema noastră, vizavi de faptul că noi nu avem programe adaptate pentru învățământul special. Acești copii trebuie să urmeze, conform legii, programa învățământului de masă, iar fiecare profesor trebuie să adapteze această programă în funcție de specificul fiecărei clase, în funcție de specificul fiecărui elev”, spune Raluca Vlaicu.

Astfel, profesorul trebuie să cunoască fiecare elev în parte, ca să poată lucra individual cu el. Din acest motiv, într-o clasă sunt maxim 12 elevi. De asemenea, profesorul ține o legătură strânsă și cu psihoterapeutul școlii, pentru a-i putea ajuta cât mai bine pe elevi.

„Acești copii au nevoie de foarte multă atenție și foarte multă afecțiune, departe de a învăța teoreme, definiții și exerciții aplicate. Ține de talentul fiecăruia și de talentul pedagogic și de dorința fiecăruia de a fi implicat, de a nu-i trata pe acești copii doar ca pe un loc de muncă. Nu sunt. Ei au nevoie de educație pentru că vor ieși dintr-un sistem extrem de protectiv. Li se oferă foarte multe facilități, au foarte multe avantaje financiare pe care restul copiilor nu le au, din diferite considerente, necesare până la urmă. Iar ei în momentul în care vor termina această școală, oricare ar fi ea, trebuie să se integreze în societate. Trebuie fiecare să își găsească un loc. Eu și noi suntem obligați să le arătăm care este locul lor și să îi facem pe ei să își depășească traumele sau să își depășească frustrările speciale. Pentru că ei dezvoltă anumite frustrări și dezvoltă anumite frici. Fiecare trebuie să se integreze la un moment dat în societate și să poată să trăiască. Altfel vor fi niște asistați sociali toată viața”, explică profesoara.

Două lumi diferite într-un singur oraș

După cum spuneam, Raluca a predat și la școli de elită din Cluj-Napoca. Cele două universuri, cu avantajele și dezavantajele lor, sunt extrem de diferite.

„Atât școala de elita cât și școala specială ridică provocări, dar diferite. Școlile de elita te provoacă pe tine ca dascăl să devii un foarte bun specialist. Școala specială te determină să îți amintești că ești om. Nimeni nu este de vină pentru felul în care este și trebuie să învățăm să ne acceptăm așa cum suntem și să ne respectăm așa cum suntem. Școala de elita mi-a oferit o viziune foarte frumoasă asupra societății și a copiilor. Avem în Cluj niște copii excepționali, capabili de niște performanțe incredibile. Sunt copii cu mintea deschisă, copii care provin din familii foarte bune, care țin la dezvoltarea lor și investesc în asta. Pe de altă parte, copiii din școlile speciale nu prea au familii și într-un fel sau altul, școala este familia lor. Mulți provin din centre de protecție socială, mulți dintre ei nu își cunosc familiile sau alții refuză să mai aibă contact cu familiile lor. Fiecare loc oferă și avantaje și dezavantaje”, mărturisește Raluca Vlaicu.

Lecții despre viață

Astfel, acum îi ajută pe copiii cu nevoi speciale să învețe despre Eliade, dar și despre viață, încercând să le explice copiilor cum pot să aplice în viață, ceea ce învață din povești, ținând cont și de preferințele lor, de ceea ce ar dori ei să afle.

„De obicei ora începe, cel puțin la mine, încercând să aflu starea fiecăruia, ce-l supără, ce-l nemulțumește în ziua aceea, ce probleme are, de la ce a mâncat până la cum a dormit și ce-și dorește să facă în ziua respectivă. Cu toate că eu am o tematică pe care trebuie să o parcurg, încerc să o adaptez la ceea ce își doresc ei să afle sau să facă, iar eu îmi ofer libertatea de a jongla. Pot să schimb structura orei, pot să schimb tematica zilei respective, dar voi parcurge până la sfârșitul anului tot ce trebuie parcurs”, explică Raluca.

Absenteismul este o problemă gravă în cadrul școlii, însă Raluca are elevi la ore. Copiii o iubesc, fiindcă ea, de multe ori, stă și câte o jumătate de oră să le explice ce e bine și ce e rău, chiar dacă îi mai rămâne puțin timp pentru a preda lecția.

„Nu e o oră pierdută, e educație. Asta facem noi aici”, a spus profesoara.

Astfel, la orele Ralucăi elevii vin cu drag, sunt activi, se implică. Încearcă să învețe, chiar dacă unii dintre ei nu pot să citească sau să scrie.

„E altfel la doamna profesoară la oră. Celelalte tot îmi dau să scriu și nu-mi place. La ea învăț una alta”, spune un tânăr de clasa a XI-a.

Iar pentru asta, elevii o iubesc. Participă cu drag la orele ei chiar dacă, absenteismul este o problemă generală în cadrul școlii. Majoritatea lipsesc fiindcă au locuri de muncă, iar profesorii îi înțeleg. Îi pun absenți, iar apoi, când merg cu adeverință de la serviciu, sunt motivați, fiindcă dascălii nu sunt absurzi să le ceară să nu meargă la lucru când, majoritatea, nu au din ce trăi. Cel mai important este să se descurce în viață.

Din păcate, majoritatea ajung asistați social

Din cauza lipsei de empatie a societății în care trăim, mulți dintre acești copii cu probleme ajung să fie asistați social întreaga lor viață. Din fericire însă, unii reușesc să găsească un loc de muncă.

„Nu au șanse foarte mari să reușească în societate acești copii, acesta este adevărul. Există niște avantaje pe care le au firmele, facilități economice ca să angajeze persoane cu handicap. Asta este una dintre șansele lor. Sunt clasele de profesională care se fac special pentru cei cu deficiențe și astfel au încă o șansă. Fiindcă învață o meserie adaptată la ceea ce ei pot să facă, dar sunt multe lucruri de făcut privind copiii cu handicap. Toți profesorii care predau la învățământul special sunt profesori care au o acreditare în plus, cursuri pentru a lucra cu astfel de copii”, a explicat Valentin Cuibus, șeful Inspectoratului Școlar Județean.

În județul Cluj există 10 școli speciale, în care învață 1.435 de elevi. Acestea se află în Huedin, Dej, Baciu, Gherla.  În Cluj-Napoca există 2 școli gimnaziale, o grădiniță, o școală ărpfesională și o școală specială cu predare în limba maghiară.