Actualitate

S-a ales PRAFUL de ghetoul evreiesc din Cluj. Clădirile de cărămidă vor fi înlocuite cu birouri și apartamente. GALERIE FOTO

Ghetoul de la fabrica de cărămidă din Iris a fost ras pentru a face loc unor clădiri de birouri şi apartamente.

Clădirile celui mai mare ghetou evreiesc din Transilvania de Nord au fost puse azi la pământ de buldozerele unei firme de construcţii. Imobilele şi terenurile de pe Bulevardul Muncii 4-6 sunt private, iar cum Clujul este un El Dorado imobiliar, proprietarul a decis să edifice mai multe clădiri de birouri și apartamente.

Contactat telefonic, Schwartz Róbert, preşedintele Comunităţii Evreilor din Cluj-Napoca, a afirmat că terenurile pe care a fost înfiinţat în 1944 ghetoul de la Fabrica de cărămidă nu au aparţinut niciodată comunităţii evreieşti din Cluj. Schwartz a declarat că nu ştie ce se va construi peste.

„Ştiu despre faptul că a fost demolată (n.red. fabrica), s-au făcut fotografii în timpul lucrărilor. Nu am nicio idee cine sau ce se construieşte acolo, acele clădiri nu au fost în proprietatea noastră, acolo a fost ghetoul. Erau şi clădirile de vizavi, dar au fost demolate de mult timp, uscătoarele vechii fabrici au fost deja puse la pământ. Mai este placa comemorativă montată încă de pe vremea lui Funar, din câte am auzit aceasta a fost demontată, urmând să fie amplasată în alt loc dar, repet, asta e numai din auzite. Placa nu a fost a noastră, nu am cerut-o, a fost montată de Primăria Cluj-Napoca, la iniţiativa lui Gheorghe Funar, tot el a formulat şi inscripţia. Pe noi nu ne-a anunţat nimeni oficial (n.red. despre demolări), nu am nicio idee ce se pregăteşte acolo, tot ce ştiu e că totul a fost vândut de foarte mult timp, în trecut erau zeci de firme care aveau acolo depozite”, a declarat preşedintele Comunităţii Evreilor din Cluj-Napoca, Schwartz Róbert, pentru Monitorul de Cluj.

Istoricul Leonard Horvath a explicat modul prin care evreii din Cluj au ajuns în ghetoul de la fabrica de cărămidă din cartierul Iris și condițiile în care au trăit până la deportare.

„Ghetoul de la fosta fabrică de cărămidă din Cluj Napoca, unul dintre cele mai mari ghetouri din Nord-Vestul Transilvaniei alături de Oradea şi Şimleul Silvaniei, fost înfiinţat în martie 1944. Acolo au fost aproximativ 20.000 de evrei care au fost ţinuţi în condiţii inumane, sub cerul liber, fără apă, hrană sau în condiţii minime de igienă peste 1. 000 de copii. Toţi au fost deportaţi pe calea ferată la Auschwitz în 6 garnituri de tren. Deportarea a început la finele lunii mai şi a durat până în 9 iunie 1944. Este hilar că, în 1940 când Ardealul de Nord a intrat în componenţa Ungariei, evreii din Oradea au finanţat festivitatea de primire a lui Horthy în oraş. După 4 ani acesta i-a deportat atât pe ei cât şi pe cei din Cluj, la Auschwitz. Printre cei care au fost deportaţi de la ghetoul din Cluj au fost oameni importanţi de cultură, fondatorul spitalului de copii, unul dintre cei mai importanţi oameni ai cinematografiei din perioada respectivă din România şi din Ungaria.

Evreii şi-au lăsat o amprentă asupra oraşului Cluj. Vedem şi azi că diferite locaţii mai poartă denumirea veche. Fostul spital evreiesc, actuala Clinică Medicală III. Strada Horea era cunoscută ca fiind locuită preponderent de evrei. Se văd şi azi construcţiile făcute de ei. Au fost duşi în ghetou de pe o zi pe alta în urma unui afiş. Într-o zi s-a pus un afiş în oraş şi a doua zi i-au dus în ghetou. În anunţul respectiv era specificat ca toţi evreii să îşi adune lucrurile şi să se prezinte la o anumită oră când s-a făcut evacuarea. Unii au fost duşi pe jos, alţii au fost escortaţi de militari, alţii cu camioanele. Terenul este al unei firme private care are aprobările necesare să dărâme clădirea. Frumos ar fi pentru păstrarea memoriei locale, la terminarea investiţiei sau ce se va construi acolo să amplaseze o plachetă comemorativă vizavi de ce a fost acolo. O soluţie ar fi fost să fi rămas o anumită parte a unui zid din acea cărămidă roşie sau o altă soluţie ar fi să dezvelească un monument comemorativ care să amintească de atrocităţile prin care au trecut evreii din Transilvania în cel de-al Doilea Război Mondial, a declarat istoricul Leonard Horvath.

Pe terenul celui mai mare ghetou evreiesc din Transilvania se preconizează o investiţie de mari dimensiuni. Ansamblul va cuprinde o clădire de birouri cu 6 etaje, o clădire de birouri cu 8 etaje, un aparthotel cu 6 etaje, sală de fitness, piscină, 5 blocuri cu 6 etaje şi corp comercial comun, 9 blocuri cu 6 etaje şi o grădiniță.

În marile oraşe din Europa au fost ridicate monumente în memoria evreilor deportaţi. Un exemplu poate fi întâlnit la Budapesta, pe cheiul Dunării, unde au fost puşi papuci din bronz ca simbol că acolo au fost îmbarcați evreii. În România, la Oradea a fost ridicat „Simbolul copiilor pierduţi”. Memorialul a fost amplasat în fostul parc Rhédey, locul din care în mai şi iunie 1944 au plecat trenuri cu peste 30.000 de evrei bihoreni. Monumentul este compus dintr-un soclu pe care este aşezată o statuie inspirată de o fotografie a Evei Heyman, fetiţa care a fost exterminată la doar 13 ani la Auschwitz şi care, înainte de a fi deportată, a ţinut un jurnal în ghetoul orădean.

Rămâne de văzut dacă municipiul Cluj-Napoca va intra în rândurile marilor oraşe europene şi va găsi o soluţie prin care să fie comemorat locul de unde au fost deportaţi cei 20.000 de evrei.