Economie

Dolarul a crescut până la 4,25 lei

Declanşarea programului BCE de achiziţii de obligaţiuni suverane şi ale companiilor din zona euro dar şi rezultatele tot mai bune ale economiei SUA au asigurat un parcurs apreciativ monedei americane, care a atins maximul a 12 ani faţă de un coş de valute importante.

Această evoluţie s-a reflectat şi în piaţa locală, cursul dolarului cunoscând o serie de şase şedinţe consecutive de creştere, care au culminat cu cel din 11 martie, când a fost atins maximul istoric de 4,2059 lei.

Marcările de profit de pe pieţele internaţionale au coborât media la 4,1769 lei, iar la finalul perioadei aceasta a crescut la 4,2012 lei, într-o şedinţă în care tranzacţiile s-au realizat între 4,173 şi 4,25 lei.

Pentru perioada următoare este de aşteptat ca dolarul să se apropie tot mai mult de nivelul de 4,40 lei, având în vedere evoluţia acestuia faţă de euro. Majoritatea analiştilor aşteaptă ca paritatea dintre cele două monede să fie atinsă în acest an.

Cei de la Deutsche Bank se aşteaptă ca euro să scadă anul viitor la 0,90 dolari iar în 2017 la 0,85 dolari, în condiţiile în care s-au înmulţit ieşirile de capital din Europa.

Minimul istoric înregistrat de euro a fost de 0,82 dolari, atins în octombrie 2000, atunci când dobânzile din zona euro erau mult inferioare celor din SUA.

Cursul euro a fluctuat într-un culoar îngust, cuprins între 4,4360 şi 4,4472 lei, maxim atins la finalul perioadei, într-o şedinţă în care tranzacţiile s-au realizat între 4,4410 şi 4,4490 lei. La închidere cotaţiile au fost de 4,4440 – 4,4470 lei.

Media monedei elveţiene a crescut de la 4,1481 la 4,1794 lei, în 11 martie, pentru ca la finalul perioadei aceasta să fie stabilită la 4,1728 lei. Aprecierea s-a datorat faptului că raportul faţă de euro a scăzut de la 1,073 la 1,051 franci.

Perechea euro/dolar a coborât de la 1,08 dolari, la începutul perioadei, la 1,0466 dolari, la finalul acesteia, cea mai scăzută cotaţie atinsă din ianuarie 2003.

Aprecierea dolarului este cauzată de diferenţele dintre politicile monetare dintre Frankfurt şi Washington.

Dacă BCE a declanşat programul său de relaxare cantitativă, care se va derula, cel puţin, până în septembrie 2016, cu o valoare lunară de 60 miliarde euro, menţinând dobânda-cheie la minimul de 0,05%, din partea Rezervei Federale americană se aşteaptă creşterea, până la jumătatea anului, a dobânzilor, care se află aproape de 0% din 2008.

La deprecierea euro contribuie şi situaţia confuză din jurul Greciei, în lipsa unor progrese în negocierile dintre troika UE-FMI-BCE şi Atena, în privinţa continuării programului de ajutor financiar.

Trebuie amintit faptul că deprecierea monedei unice a fost cerută insistent în ultimii ani de majoritatea statelor din zona euro, cu excepţia Germaniei. Această evoluţie are ca rezultat stimularea economiei şi a exporturilor dar şi scumpirea importurilor, ceea ce conduce la accelerarea inflaţiei.

Analiza cuprinde perioada 9 – 13 martie.