Opinii

Cât trebuie să ne dea nouă Statul?

Câteodată, viața face în așa fel încât nu numai că bate filmul, dar îl face knock-out cu un upercut surpriză.

Un asemenea moment trăim acum când, în același timp, doctorii cei prost plătiți și controlorii de trafic aerian cei incredibil de bine plătiți – și unii și alții parte din monopoluri de stat – amenință cu greva, pentru bani mai mulți (nu cred nicio clipă că cei de la trafic aerian au alte obiective decât bani mai mulți).

Sunt îndeajuns de bătrân ca să-mi amintesc butada atribuită lui Hrușciov că atunci când toată lumea va fi comunistă Elveția va trebui totuși să rămână capitalistă, ca să ne spună prețul pentru fiecare lucru. Deși credea cu tărie în așa-zisele „contradicțiile interne ale capitalismului”, bătrânul fost șef de colhoz era totuși conștient de prea realele contradicții interne ale comunismului, una esențială fiind imposibilitatea stabilirii „prețului corect” pentru lucrurile cu valoare economică în lipsa mecanismului pieței libere, scrie clubullibertatii.ro.

Deci, întrebare încuietoare: cât „ar trebui” să căștige un doctor ori un controlor de trafic? Dar un programator ori un sudor? Și dacă tot suntem aici, cât „ar trebui” să coste un litru de benzină ori o franzelă?

Adevărul este că nimeni nu știe răspunsul corect la aceste întrebări, nici măcar Statul cel Bun, Drept și Puternic.

Toți simțim că profesorii și doctorii „merită” mai mult, toată lumea spune că trebuie să investim în educație și în sănătate, ba chiar se avansează procente din PIB care e musai să fie alocate acestor sectoare monopoliste de stat, pentru că ar fi „subfinanțate”.

Să presupunem atunci că mai luăm încă o piele de pe fraierii care oricum țin în spate toată șandramaua de (partid și de) stat cu impozitele, taxele, accizele și contribuțiile pe care le plătesc și mărim salariile profesorilor și doctorilor. Și ca să fie dreptate pe toată linia și să menținem pacea socială, mărim salariile tuturor angajaților la stat.

Până unde vom merge, care va fi salariul mediu corect?

Trebuie să ne punem această întrebare mai ales acum, când vedem că nici controlorii de trafic plătiți cu mii de euro într-o țară în care salariul mediu este sute de euro nu sunt mulțumiți cu cât câștigă, ceea ce sugerează că niciodată nu este îndeajuns.

Deci, cât trebuie să ne dea nouă Statul? Și de unde?

Se pare că nu am învățat nimic din contradicțiile interne ale etatismului și preferăm să trăim în minciuna nobilă că unele sectoare sunt speciale și că nu pot fi lăsate pe mâna pieței, că singurul mod de a furniza unele servicii este prin intermediul monopolurilor de stat.

Vedem paiul din ochiul capitalismului și trecem cu vederea bârna din ochiul socialismului.

Ne mirăm de cât căștigă un programator în comparație cu profesorul și doctorul, dar nu acceptăm că profesorul și doctorul căștigă puțin pentru că subvenționează prin salariile lor mici visul socialismului, al așa-ziselor „servicii publice gratuite”.

Ne închidem mintea și refuzăm să ne imaginăm mecanisme prin care și cei nevoiași pot primi ajutor din partea societății ca să aibă acces la aceste servicii, dar oferite de piață și perpetuăm etatismul, controlul politicienilor asupra unor domenii esențiale.

Ca în Matrix, această ecuație este nerezolvată și are potențialul să distrugă nu numai statul, dar și societatea.