Politică

Iohannis primarul. Dar președintele?

Grădinar în timpul liber, iubitor de pisici, amator de drumeţii pe crestele Făgăraşului, Klaus Iohannis și-a început cariera ca profesor de fizică la Agnita, iar duminică va depune jurământul de învestitură în funcția de președinte al României.

Dincolo de ambiţia şi determinarea afişată în public, Klaus Iohannis rămâne un om liniştit și sensibil. „Am avut o carieră destul de neaşteptată în viaţa publică şi în cea politică, dar marele avantaj este că mi-am păstrat calmul şi judecata de om simplu“, a mărturisit el.

Toată lumea îi cam ştie, de acum, „fața“ publică. Însă cei care-l cunosc mai bine știu despre Iohannis că ascunde o faţă mai puţin vizibilă, încercând să îşi mascheze sensibilitatea. Grădinar în timpul liber, iubitor de pisici, amator de drumeţii pe crestele Făgăraşului, nevoit acum să se mulţumească cu câteva ieşiri pe bicicletă - la care probabil că protocolul de la Cotroceni îl va obliga să renunțe, Klaus Iohannis pe care îl vedem toţi la ştiri s-a declarat un fidel telespectator al postului Discovery. „Din păcate, timpul meu liber este în curs de dispariţie. Am ajuns să îmi placă, dacă am o jumătate de oră liberă, să stau în grădină, să nu fac nimic. Dacă am mai mult de o jumătate de oră, mă apuc de grădinărit. Foarte rar mă uit la televizor. În week-end, câteodată. Îmi place să mă uit pe Discovery“, s-a destăinuit fostul primar al Sibiului, care are acasă şi o pisică de rasă comună.

Locul preferat

Dacă îl întrebaţi care este locul său preferat, o să vă răspundă „Piaţa Mare şi Piaţa Mică“, dar și „casa mea şi şcoala mea, liceul «Brukenthal»“. După ce a copilărit în centrul istoric al Sibiului, a decis să îl facă faimos în lume, încercând să răzbată în lupta pentru un loc pe lista UNESCO. „Sibiul este, pentru mine, un univers la scară mică, este oglinda a ceea ce îmi doresc eu pentru România. Este un oraș curat, prosper și atractiv, este exemplul viu și dovada clară că se poate. Port o uriașă responsabilitate - aceea de a aduce România pe drumul drept, de a o transforma într-un stat de drept autentic, prosper și demn. Îmi doresc ca fiecare român să se simtă în țara lui așa cum eu mă simt în Sibiu, ca acasă, o casă pe care o iubești și de care ești mândru“, consideră președintele ales.

Dragoste din studenţie

Perioada studenţiei a fost determinantă. Atunci a cunoscut-o pe femeia care avea să-i devină soţie. Era student la Cluj, la Facultatea de Fizică a Universităţii „Babeş-Bolyai“. „În studenţie am avut o gaşcă din care făceau parte şi câteva fete de la Filologie. Mi-a făcut, încă de la început, plăcere să o cunosc şi să colaborez cu Carmen. Ne-am cunoscut când aveam 21 de ani şi, cu toate acestea, am avut emoţii când m-am hotărât să o cer în căsătorie“, îşi aminteşte Iohannis. După vreo opt ani de când s-au cunoscut, Klaus şi Carmen s-au căsătorit şi şi-au început amândoi munca la catedră. Fiecare şi-a alocat o bună parte din timp pentru munca de profesor şi şi-a urmărit pasiunea cu încredere, pentru a ajunge să predea la cele mai bune licee din oraș. „Ne-am plăcut, pur şi simplu, iar chimia dintre noi depăşeşte orice descriere. Dacă se întâlnesc doi oameni care se plac şi se înţeleg, restul devine irelevant. Este foarte uşor ca doi oameni tineri să se placă şi să se îndrăgostească şi asta mi s-a întâmplat şi mie cu soţia mea. Am fost un cuplu de îndrăgostiţi mulţi ani. A durat mult până când ne-am căsătorit. Ne-am cunoscut la 22 de ani şi ne-am căsătorit pe la vreo 29. Trebuie să îţi doreşti să consolidezi familia şi să treci peste toate dificultăţile. Să treci intenţionat, fiindcă să abandonezi este uşor. Abandonul este cel mai facil lucru, peste tot: şi la serviciu, şi în căsătorie, şi în politică“, subliniază Iohannis, după 25 de ani de căsnicie.

Visul său

Politicianul european cu cele mai multe „like“-uri pe Facebook nu a visat niciodată la cariera politică, așa după cum el însuși susține. „Eu am vrut să devin profesor de fizică la Liceul «Brukenthal» şi am devenit. Pot spune că mi-am realizat visul. A fi primar nu a fost un vis, dar recunosc că, după ce am fost ales, mi-a plăcut şi îmi place şi acum“, spunea Iohannis, după două mandate. Propus ba pentru funcţia de ministru al Educaţiei, ba pentru cea de prim-ministru sau vicepremier, în ultimii 5-6 ani, Iohannis recunoaşte că nu mai este interesat de problemele de fizică, ci de cele ale ţării. Însă s-ar întoarce cu plăcere la dragostea dintâi: profesoratul. „Nu mai fac probleme de fizică, nu simt nevoia. Este o etapă care deocamdată este pusă în aşteptare. Nu cred că aş avea probleme semnificative să mă întorc la calitatea mea de dascăl de fizică. Dar acuma nu mă preocupă“, a explicat el.

Se plimbă cu bicicleta și joacă tenis

Nu a avut maşină până la 30 de ani. Nici acum nu deține o maşină personală, în schimb este iubitor de automobile. Are câteva în garajul de acasă. Una din ele este o maşină BMW, oferită de unul din partenerii Capitalei Culturale Europene. În unele seri, parcurgea pe bicicletă câțiva kilometri spre Agnita sau spre Cisnădioara şi Răşinari. „Nu am practicat niciodată vreun sport şi nici nu m-a interesat să mă apuc de el, decât mersul pe bicicletă, pe care nu l-am tratat ca pe un sport. Până la 30 de ani, mersul pe bicicletă a fost o necesitate, pentru că nu am avut maşină. Şi acum merg cu bicicleta, dar mai mult pentru întreţinere fizică“, a adăugat Iohannis. În ultima vreme, a simțit nevoia să facă mai multă mișcare, iar un prieten, Marius Vecerdea, fost jucător profesionist, i-a propus să încerce tenisul. „Așa m-am apucat de tenis și, de atunci, joc de câte ori am ocazia. Cred că joc destul de bine pentru cineva care a început acest sport la 50 de ani, dar nu mă compar cu un jucător adevărat. Joc din când în când cu acest prieten“, arată el. Pentru anul viitor, a acceptat totuși invitația Simonei Halep de a juca un meci demonstrativ. „Sper din tot sufletul ca acest eveniment să contribuie la apropierea tinerei generații de acest sport minunat“, a anunțat Iohannis, pe Facebook.

Drumeţii și fotografii

Iarna îl găsește uneori la schi, iar pentru concediile estivale, surse din anturajul său au dezvăluit că alege în mod frecvent Republica Dominicană sau Florida - unde are și câțiva prieteni. Foștii vecini de pe strada Pedagogilor din Sibiu și-l amintesc și acum pe adolescentul Klaus, plecând în excursii cu familia sau cu prietenii la sfârșit de săptămână. De când cu succesul în politică, nu a mai avut timp de drumeţii, ci doar de plimbări scurte, ceea ce recunoaşte cu regret. „În drumeţii nu am fost de multă vreme. Ultima drumeţie am făcut-o cu mult înainte să fiu primar. Când făceam drumeţii, îmi plăcea să merg în Munţii Făgăraş. Făceam şi creasta! Când merg cu bicicleta, de obicei am numai telefonul la mine. Fotografiez de foarte multă vreme, dar nu am fotografii preferate“, a spus Klaus Iohannis, care și-a înnoit telefonul mobil probabil și pentru a face fotografii mai bune.

Sasul gospodar își cultivă și pasiunile

Tânăr, înalt şi cu un zâmbet fermecător, Klaus Iohannis a reuşit să cucerească sibienii „la prima vedere“. În iunie 2000, era un candidat „proaspăt“. Sătui de promisiuni neîndeplinite, sibienii şi-au pus speranţele în candidatul Forumului German, mizând pe spiritul săsesc, rămas viu în conştiinţa lor: seriozitate, competenţă, lucrul bine făcut. Așa a câștigat Sibiul primul primar sas după o jumătate de secol. După încă 14 ani, el are aceeaşi alură impunătoare, acelaşi zâmbet larg, însă pare mai obosit. „Stresul e mai mare, dar sentimentul de reuşită compensează aceste lucruri. Modul meu de viaţă s-a schimbat mult, implicarea mea în viaţa publică e aproape totală. Nu am renunţat la pasiuni şi prieteni, dar timpul alocat lor s-a redus foarte mult. Îmi place să mă retrag în propria grădină. E locul unde mă relaxez cel mai bine. E o grădină mică, dar îmi face mare plăcere să lucrez la îngrijirea gazonului şi a trandafirilor“, spune, simplu, Iohannis. Recunoaște că e un bărbat îndemânatic: „Dintotdeauna mi-a plăcut să lucrez ceva manual. Cu rezultate rezonabile pentru un amator. Nu sunt un tip extrem de îndemânatic, dar nicidecum stângaci. Mi-a plăcut să meșteresc mereu câte ceva, dar nu mi-am dezvoltat niciodată un hobby propriu-zis. Pot să repar orice prin casă, prin grădină, prin pivniță. Când a fost nevoie, mi-am pus singur faianță și gresie în baie, în apartamentul în care m-am mutat cu soția după ce ne-am căsătorit. Pot și îmi place să lucrez cu lemnul“.

Nu se leagă de obiecte

Deşi a ținut în biroul din Piața Mare un tablou imens reprezentând o panoramă a Sibiului, împrumutată de Muzeul Brukenthal, Iohannis afirmă că nu colecţionează opere de artă. Sau timbre. De fapt, nu colecţionează nimic. „Nu am colecţionat niciodată ceva. Nu sunt tipul de colecţionar“, zice el. Îi place să se îmbrace elegant, sobru. O dată pe an, putea fi văzut şi în ţinută de mare cavaler, la Festivalul Medieval, dar niciodată nu ar purta ţinuta austriacă, formată din pantaloni scurţi de piele, cu bretele, şosete lungi şi bocanci. Spune că „nu i se pare că ar trebui să umble în aşa ceva“. Spre deosebire de alţi oameni care îşi botează maşina sau bicicleta, Iohannis nu dă niciodată nume unor obiecte. Nu foloseşte niciun fel de messenger, dar s-a obişnuit cu e-mail-urile şi SMS-urile. Tot pe vremea când era primar, spunea că va scrie un jurnal sau o carte „pe viitor, poate o dată, dacă nu voi mai avea nimic de lucru“. Totuși, odată lansat în cursa pentru alegerile prezidențiale, el a găsit de cuviință să-și publice o autobiografie intitulată „Pas cu pas“, care s-a dovedit cea mai de succes carte românească a ultimilor ani – cu peste 100.000 de exemplare vândute.

Departe de părinţi

Klaus Iohannis se împarte între două familii: cea de aici, cu soţia sa, Carmen, profesoară de engleză la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr“, şi familia din Germania, unde se află părinţii şi sora sa de mai bine de 20 de ani. De cel puțin trei ori până acum, soţii Iohannis au acceptat să fie naşi. Ce îi lipseşte președintelui sunt părinţii, care „ar avea posibilitatea să vină mai des la Sibiu, dar, din cauza stării de sănătate, nu pot“. Cel puţin o dată pe săptămână, el îşi sună părinţii, cu care discută şi de treburile sale publice, dar niciodată nu cere sfaturi politice. „Şi părinţii şi sora mea locuiesc acum în Würzburg. Când am ştiut că voi candida la preşedinţie, i-am sunat pur şi simplu şi le-am dat vestea. Nu a fost o surpriză nemaipomenită, fiindcă ei urmăresc ştirile de aici, în special pe internet sau prin ziarele trimise de noi. Şi vorbim la telefon cel puţin o dată pe săptămână, aşa că au ştiut cam în ce direcţie merg lucrurile. Ca orice om normal, dacă primesc un sfat bun, îl urmez“, a povestit Iohannis, în autobiografia sa. Când a fost ales prima dată primar, mama sa l-a avertizat să aibă grijă. Desigur, are şi mulţi duşmani, din cauza succesului său. În timp ce Klaus Iohannis se pregătește de plecarea la Cotroceni, sora acestuia gestionează sistemul informatic al Universităţii din Würzburg, oraș unde locuiesc şi părinţii acestora. De ce nu a plecat cu ai săi în Germania? Simplu: „Nu i-a tentat să revină în ţară, pe mine nu m-a tentat să plec din România“. Desigur, a vizitat multe ţări şi a avut deseori posibilitatea de a se stabili în altă ţară. „Aş fi putut să plec din ţară nu numai după Revoluţie, ci poate chiar din anii '80. N-am vrut să plec şi mi se pare normal să stau aici. Nu ştiu de ce lumea se întreabă de ce nu am plecat. Aici m-am născut şi eu sunt mulţumit aici. Consider că Sibiul este locul unde mă simt cel mai bine şi orice altă alternativă mi s-ar fi părut nepotrivită“, a menționat el. Acum a rămas singurul membru al familiei sale care mai trăieşte în Sibiu. În glumă, spune că rudele sale se împart în două: jumătate sunt în Germania, iar restul la cimitir.

„Botezat“ de comunişti

Deși foarte mulți ani a fost cunoscut după grafia germană, „Johannis“, în buletin, președintele se numeşte Iohannis. În documentele oficiale, precum hotărârile municipalității sau alte acte care îi implică răspunderea, el folosește forma legală. În rest, semnează cu numele dat de părinţii săi. „Este greu să-ţi dai seama după semnătura pe care o pun pe actele Primăriei, pentru că I poate fi confundat cu J. Numele din buletin a fost scris greşit în perioada comunistă, când etnia germană nu a fost privită cu ochi buni. Se întâmpla în perioada lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. M-am gândit să repar greşeala, însă trebuie modificate o întreagă serie de acte“, a explicat, la un moment dat, Iohannis. Aceeași problemă o are și sora sa, cu patru ani mai mică. „Şi pe sora mea, Krista, au trecut-o în buletin şi certificatul de naştere la fel ca şi în cazul meu. Suntem numai noi, deoarece părinţii au numele scris corect în acte“, a lămurit actualul președinte.

Prima propunere pentru Cotroceni

Acum zece ani, nevoia acută de procente electorale înaintea alegerilor generale a determinat conducerile PNŢCD şi AP să studieze şi variantele de colaborare cu Uniunea Civică Maghiară din România (UCMR) şi cu FDGR. Radicalii maghiari ai UCMR au propus posibililor viitori aliaţi creştin-democraţi ca primarul Sibiului, Klaus Iohannis, să fie candidatul la preşedinţie. Liderul de atunci al țărăniștilor, Ovidiu Spătari, un fost adversar al lui Iohannis în lupta pentru Primărie, a refuzat să comenteze beneficiul unei astfel de candidaturi, dar a declarat că „este puţin probabil ca această variantă să fie acceptată“.

Carieră spectaculoasă

Profesorul de fizică, pasionat de meserie, a devenit, peste noapte, persoană publică. În aprilie 1997, a fost numit inspector şcolar general adjunct, doi ani mai târziu devenind inspector general. În 2000, a fost ales primar al Sibiului. După 14 ani, sărbătorile de iarnă îl găsesc președintele României. „Se pare că personalitatea mea a fost potrivită pentru o astfel de carieră, chiar dacă, până în 1997, nu am fost implicat în viaţa publică şi nu am avut funcţii de conducere semnificative. Apariţia mea ca persoană publică, după 1997, a venit puţin neaşteptat şi cred că asta a fost schimbarea cea mai radicală din viaţa mea, când am fost solicitat să lucrez ca inspector şcolar. Am avut o carieră destul de neaşteptată în viaţa publică şi în cea politică, dar marele avantaj este că mi-am păstrat calmul şi judecata de om simplu“, este de părere Iohannis.

Ședință solemnă

Iohannis va depune duminică jurământul de învestitură, într-o ședință solemnă a Parlamentului. Conducerile celor două Camere ale Parlamentului au decis ca preşedintele ales să depună jurământul de învestitură pe 21 decembrie, la ora 12.00. Mandatul șefului statului durează cinci ani şi se exercită de la data depunerii jurământului. Traian Băsescu declara, pe 21 noiembrie, la ceremonia de validare în funcție a președintelui ales de către Curtea Constituțională a României, că este pregătit să predea mandatul de șef al statului lui Klaus Iohannis și că va fi la dispoziția acestuia până pe 21 decembrie pentru orice „transfer de informație”. „Vom stabili un proces de derulare a tranziției în care consilierii mei stau la dispoziția viitorilor consilieri ai dlui Iohannis, iar eu la dispoziția domnului președinte Iohannis până pe 21 decembrie pentru orice transfer de informație. Am sentimentul că se încheie o perioadă în care am fost extrem de onorat să îndeplinesc această funcție, dar care trebuie transferată democratic către președintele ales al românilor”, preciza atunci Băsescu.

Klaus Ioannis va fi președintele României pentru următorii cinci ani. El va prelua această funcție de la Traian Băsescu, președintele care s-a aflat timp de un deceniu în fruntea țării noaste. Citește în articolul „Preşedintele jucător iese de pe teren” cum a condus Traian Băsescu România, în cei 10 ani de mandat neîntrerupt și cum a lăsat-o noului președinte.