Social
„Mă înclin până la pământ în fața acestei familii!” Ucrainenii le-au mulțumit clujenilor pentru ajutor și și-au împărtășit experiențele, la un eveniment „Cluj for Ukraine”
Plânsete, râsete și emoții puternice, la un eveniment marca „Cluj for Ukraine”. Mai mulți ucraineni aflați la Cluj și-au mărturisit experiențele traumatizante prin care au trecut în timp ce fugeau de război și le-au mulțumit clujenilor pentru tot ajutorul pe care l-au acordat.
Seară cu plânsete, râsete și emoții puternice la „11even Night”, Cinema Dacia, unde ucrainenii aflați la Cluj și-au împărtășit traumele lăsate de război / Foto: 11even Night - Facebook
Pe lângă românii care au vorbit despre poveștile lor de viață dificile sau modul în care i-au ajutat pe refugiați, la evenimentul 11even Night au vorbit și câțiva ucraineni ce au fugit din calea războiului, și le-au mulțumit clujenilor pentru efortul depus pentru ei: Olena Koval, Bruce Crowe, Mara Petrovan, Olena Shuripa, Andreea Lupaș, Iryna Bogomolova, Aleska Ayshpur, Corneliu Goia, ucraineni și români, fiecare dintre ei cu povești extraordinare. Pe câteva dintre acestea le vom relata mai jos.
Evenimentul a avut loc la Cinema Dacia, vineri, în data de 11 noiembrie, ca parte a proiectului Cluj for Ukraine, derulat de către Asociația 11even și finanțat prin programul In Stare de Bine, implementat de FDSC - Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.
„Mă înclin până la pământ în fața acestei familii”
Olena Shuripa, o expertă în manichiură și pasionată de design-ul interior, este originară din Hmelnîțkîi și mamă unui băiețel adorabil. A fost nevoită împreună cu acesta să părărească Ucraina la începutul lunii martie, din cauza războiului. Ea și-a povestit viața, mai multe experiențe tragice prin care a trecut și cum le-a depășit. Doar că în momentul când viața i s-a echilibrat, viața i-a fost dată iar peste cap.
În dimineața zilei de 24 februarie, la ora 5:00 se afla cu băiețelul care plângea în brațe, când un bărbat a intrat și i-a anunțat că războiul a început, după care a dispărut:
„Pe 24 februarie, la ora 5:00, a intrat cineva în casă și ne-a zis «a început!» Eu, nedormită, fiindcă băiețelului îi ieșeau dinți și a plâns toată noaptea, am întrebat ce a început pentru că nu înțelegeam. El a zis că a început războiul și a plecat. Ziua următoare am încercat cumva să ne adăpostim, să acoperim geamurile cu orice găseam - eram foarte speriați. Un prieten care locuiește în Dubai a zis că o să ne ajute - pe mine, prietena mea gravidă, încă o prietenă și mama ei. Ne-a cumpărat bilete ca să ajungem la Cluj și pe viitor intenționa să ne ia la el acasă.
Din grabă și frică, imediat am plecat către vamă. Vama am traversat-o pietonal, după care ne-am adresat voluntarilor care se aflau acolo. S-a întâmplat ceva foarte interesant, toată lumea ajuta pe toată lumea. (…) Am ajuns într-un final la destinație, acasă la o familie, unde ne-a întâmpinat un domn cu un zâmbet imens. Când am văzut zâmbetul, nu știam dacă e de bine sau rău, să fug să stau. Un pic mi-a fost frică în acel moment. Acel domn, numele lui e Flaviu, a zis să stau liniștită. Când mi-a văzut ochii mi-a zis va împarții orice cu mine. Nu știam dacă trebuie să fug. Acum, mă înclin până la pământ în fața acestei familii pentru că la început ei nu și-au deschis doar casa, dar și sufletele pentru noi.
În familie erau 3 copilași și pe lângă asta ne ajutau și pe noi. Eu nu știu cum m-aș fi comportat cu copilul altcuiva, deși mi-am schimbat părerile după ce am devenit mamă. Nu știam cum să reacționez. Mi-au luat băiețelul și au mers să-i schimbe pampersul. Lumea mea s-a schimbat, s-a întors totul peste cap. Am înțeles acel proverb «copil străin nu există». Bunica ce locuia cu ei tot timpul gătea pentru noi”, povestea Olena.
Ea a rămas șocată de bunătatea acelei familii, care ulterior a ajutat-o pe Olena să o aducă în Cluj și pe mama sa, rămasă în Ucraina: „Vreau să zic că oamenii aici sunt minunați. Nu știu ce aș fi făcut fără voi toți”, a mai spus Olena Shuripa.
„Fiica mea urma să înceapă chimioterapia în ziua în care a început războiul”
Iryna Bogomolova este una dintre femeile care au fost nevoite să fugă din calea războiului din Ucraina pentru a-i salva viața fiicei sale. În cadrul evenimentului „11even Night”, Iryna a povestit despre fiica ei cea mică, Olena, care are 19 ani, și care cu puțin timp înaintea izbucnirii conflictului armat a fost diagnosticată cu cancer la colon.
Tânăra trebuia să înceapă chimioterapia în dimineața în care orașul lor a fost bombardat. Ei stăteau în adăposturi, iar fiica Irynei a fost nevoită să își curețe și panseze singură zona operației. După multe provocări, Olena a ajuns la Cluj, iar mama sa face naveta cu trenul din Ucraina ca să o poată vedea:
„Chimioterapie nu a mai putut face și a fost un drum lung și complicat, cu ore întregi de stat în vamă, în frig, până când a reușit să ajungă în România, în Cluj. Acum, fiica ei Olena e în Cluj. Iar ea face naveta pentru că lucrează în Ucraina. Ca să nu o lase pe fată singură aici, face naveta cu trenul”, povestește Amedeia Neamțu, gazda evenimentului și inițiator al proiectului „11even”, pentru monitorulcj.ro, despre situația Irynei și Olenei.
O altă ucraineancă refugiată la Cluj care și-a împărtășit experiența este Olena Koval. Ea este psiholog și a plecat din Kiev împreună cu fiica ei de 10 ani și câinele lor, gândindu-se că va ajunge în Turcia la sora sa.
Ajunsă în Cluj, Olena a avut un mic incident în trafic și a zgâriat mașina cuiva. Când proprietarul mașinii i-a văzut numărul de înmatriculare de Ucraina i-a oferit cazare la un cunoscut care adăpostea ucraineni. Așa a ajuns să mai rămână pe la Cluj și în prezent ajută femei prin consiliere psihologică. „Eu am cunoscut-o la un centru de joacă pentru copii, ne-am apropiat și am început împreună proiectul de consiliere psihologică pentru femei. A început să lucreze, să fie foarte activă pe zona aceasta. Noi, prin asociația noastră, am obținut finanțări prin care i-am putut sprijini financiar munca și activitatea, iar astăzi este reprezentantă, angajată la Organizația Națiunilor Unite și sunt atât de mândră de ea, că nu am cuvinte!”, a spus Amedeia despre Olena Koval, pentru monitorulcj.ro.
Își dedică timpul ajutând femeile văduve din Ucraina să-și reconstruiască locuințele
Aleksa Ayshpur lucrează de 10 ani în domeniul fundraisingului pentru proiecte sociale și comerciale. În prezent se ocupă de comunicare în cadrul organizației Mir Ministries, ce are în grijă peste 250 de femei văduve din Ucraina.
Înaintea războiului, ea a fost fondatoarea și CEO-ul unei platforme internaționale de crowdfunding, a fost parte din organizarea unui festival internațional în Kiev, cu peste 10.000 de participanți, și a lansat și o platformă educațională pentru care a primit o investiție de jumătate de milion de dolari. Deși a avut multe reușite și a fost chemată să participe la diverse proiecte din mai multe țări, Aleska își dedică timpul ajutând copii bolnavi, dar și pe femeile văduve din Ucraina să-și reconstruiască locuințele
„Sunt ucraineancă și la fel ca ceilalți de aici am plecat din țară, fugind din calea războiului. În general, în Ucraina am avut o viață foarte strălucitoare. (...) Când a început războiul am fugit imediat, tocmai pentru că în 2014 am lucrat la un proiect caritabil și am văzut toate ororile războiului - cum oamenii se luptau pentru o felie de pâine, copiii își vedeau părinții murind... Am fugit direct în Cernăuți, de unde am plecat în Italia unde am stat o perioadă, iar acum, iată-mă aici, în Cluj, lucrez la un proiect caritabil. Asociația din care fac parte ajută, în mare parte, oamenii din Ucraina. Ajutăm femeile văduve să-și reconstruiască locuințele, ajutăm copilașii bolnavi. În aceste 8 luni de când mă aflu în România am încercat să mă limitez și să mă dedic doar unui proiect, deși am primit foarte multe oferte din multe țări. Am înțeles că nu am eu acea putere de a opri războiul, dar pot să mă ocup mai mult de mine, să îmi dau seama ce vreau să fac și să mă liniștesc. (...) Eram convinsă că odată cu începerea războiului mi-am pierdut casa, pe mine, am pierdut tot ce aveam, dar când am luat o pauză de la toate activitățile pe care le făceam, m-am regăsit pe mine. Am găsit acel acasă în mine (…) Despre acest subiect este cartea mea, care m-a ajutat în această perioadă grea să merg mai departe”, a spus Aleska în timpul evenimentului.
Înger pentru sute de refugiați - „Nu e doar un om, e... o explozie!”
De la începutul războiului din Ucraina, Mara Petrovan a fost voluntar, agent imobiliar, transportator, facilitator, prietenă, furnizor de toate bunurile posibile, de care ucrainenii ajunși în România aveau nevoie. Ea a fost cea care s-a îngrijit de viața a sute de refugiați, fără să aștepte nimic în schimb, iar o Luana Pașcu, voluntar care a lucrat umăr lângă umără cu ea, a spus că „Mara nu e doar un om, este... o explozie! O explozie de bun, de frumos, de zâmbet, de omenie. N-aș fi crezut, în 30 de ani de viață, că pot întâlni un asemenea om, iar acum am onoarea să îmi fie o prietenă atât de dragă”.
Totodată, Amedeia, gazda evenimentului „11even Night”, a spus despre Mara Petrovan că „are cel puțin 20 de surori gemene”, pentru că de când a început războiului este peste tot și ajută pe oricine.
„Am văzut atât de multă durere, suferință, neputință... deși toți erau plini de frici au avut o putere incredibilă de a lăsa totul în spate și au plecat pentru a-și salva viața sau copiii. În ciuda tuturor fricilor, ei au avut o putere incredibilă de a continua. Toate femeile pe care le-am întâlnit și-au oferit o nouă viață - și-au amenajat case, și-au găsit serviciu, și-au trimis copiii la școală, și-au depășit orice frică și au rămas în picioare deși erau dărâmate pe dinăuntru. Voi toate sunteți exemple pentru mine”, a spus Mara.
Ea a dat exemplul unei femei extraordinare, despre care spune că „emană bucurie prin toți porii” - Olena, care duce două războaie: cel din Ucraina și cancerul. Mara Petrovan a ajutat-o pe Olena să își găsească o locuință în Cluj, să urmeze tratamentul medical de care avea nevoie, cu toate că situația ei era foarte dificilă: toate documentele ei medicale au ars într-un spital bombardat din Ucraina:
„Mi-a rămas la suflet o femeie de fier, care are o putere incredibilă de a continua - e Olena. Un om exemplu pentru noi toți. Înainte de a începe, Olena a avut propriul război pentru că a fost diagnosticată cu cancer, însă ea duce ambele războaie. (...) Și totuși, ea nu se plânge niciodată. A ajuns în România împreună cu fiica ei și cei doi nepoți, în luna martie. Le-am găsit o locuință la 50 km de Cluj, la țară. A locuit cu proprietarul, muncea zi de zi pe lângă casă, cu animale. Au locuit în condiții grele, dar nu s-au plâns niciodată, ba chiar era recunoscătoare.
Documentele ei medicale au fost arse în spitalul din Nikolaev care a fost bombardat. A trebuit să începem toate procedurile medicale. Am avut norocul de a cunoaște un medic vorbitor de limbă rusă și o prietenă care are o asociație pentru pacienți cu cancer. Mi-am dorit foarte mult ca ea să vină la Cluj, ca să facă tratament de specialitate. Fiind aici am putut să-i ofer altfel de sprijin. Pe toată perioada tratamentului a stat într-un centru pentru pacienți oncologici și între timp m-am ocupat să le găsesc un apartament. L-am mobilat și utilat astfel încât să aibă sentimentul de acasă”, relatează Mara.
Deși a avut momente în care a crezut că va ceda și voia să renunțe, Mara a continuat să ofere bucățele din sufletul ei și să facă tot ce-i stă în putință pentru fiecare refugiat pe care l-a întâlnit, fiindcă ea spune că a întâlnit mii de oameni pe care îi poate numi îngeri.
Evenimentul a avut loc la 11 ani distanță de primul eveniment de acest fel. Amedeia și Ovidiu Neamțu sunt cei care au pornit povestea „11even” în urmă cu 11 ani. Atunci, pe 11.11.2011, mai mulți oameni de excepție și-au spus poveștile de viață, tragice sau extraordinare, în cadrul unui eveniment organizat simultan în 11 orașe din România.
„Atunci, 11 vorbitori au vorbit fiecare 11 minute pe un subiect care suna așa: «Provocări pe care le-am avut în viață și modul în care le-am depășit». A fost seară în care s-a plâns, s-a râs, pentru că fiecare dintre invitați și-au pus sufletul pe tavă, au povestit lucruri foarte intime și de atunci, din seara respectivă, în anii care au urmat, până în 2019, ani de ani, săli din România și din Chișinău - în Republica Moldova, au găzduit astfel de evenimente în care oamenii au plecat puțin mai îmbogățiți, poate. În 2011 vorbeam despre probleme, dar dacă ne uităm în ultimii ani, din 2020 încoace, cu toții am trecut printr-o perioadă cu foarte multe probleme. Îmi doresc ca atunci când sunteți întrebați: «îți aduci aminte ce ai făcut în 11 noiembrie 2022?», să puteți să spuneți «da - am plecat cu inima mai plină, am auzit povești emoționante, am întâlnit oameni faini, a fost una dintre zilele importante ale vieții mele»”, a spus Ovidiu Neamțu în deschiderea evenimentului „11even Night”.
Află mai multe despre povestea „11even” și comunității „Cluj for Ukraine” și detalii despre ceilalți speakeri de la eveniment de pe pagina de Facebook a organizatorilor, AICI.
CITEȘTE ȘI:
