Social

Povestea Bisericii Calvaria sau cum a fost salvat un monument de patrimoniu - FOTO

Implicarea preotului Istvan Kadar, banii de la 2.000 de enoriași, dar și de la autoritățile locale au salvat Biserica Calvaria, un monument istoric vechi de 1.000 de ani, care a trecut prin peripeții grozave de-a lungul timpului.

Înțelepciunea populară ne spune că în nume se află  taina destinului sau “in nomen est omen” după cum zice o vorbă latină. Cu toate că denumirea autentică nu este Calvaria, ci Biserica Abației Benedictine, grozavele peripeții în timp ale Bisericii Calvaria din cartierul Mănăștur ne fac să privim cu o umbră de ironie numele acestui așezământ. Deoarece, într-adevăr, parcă nici o vicisitudine a vremii și nici o încercare nu a ocolit malul de pământ pe care stă suită de aproape 1.000 de ani biserica din Cluj, cunoscută drept “Calvaria”.

Loc istoric de importanță culturală majoră, ca și cea mai veche așezare monastică  a Transilvaniei, Calvaria a fost de nenumărate ori supusă agresiunilor omenești și naturale deopotrivă.  Dar drumul Calvariei (Golgota) nu este un drum cu final nefericit. Dimpotrivă, precum o pasăre Phoenix ce renaște periodic din propria-i cenușă, la fel Calvaria sfidează distrugerile de peste timp și răzbește prin vremuri.

Capela, veche din 1831 este reparată în această perioadă

Capela de la intrarea sud-estică în perimetru este cea care dă numele Calvariei, acesta făcând obiectul reparațiilor curente. Construită inițial în 1831, în formă rotundă și într-un stil aparte, capela a suferit deteriorări grave, astfel încât a fost reconstruită în 1970. Între timp, pietre masive începuseră să se desprindă din zid. Astfel că, începând cu luna mai a acestui an au fost alocați 65.000 lei de la Consiliul Local și Consiliul Județean pentru consolidarea și extinderea zidului de sprijin al calvariului. Restul de 60.000 lei investiți în lucrare reprezintă donații ale credincioșilor.

Banii de la București, o promisiune neonorată

După ce edificiul bisericii primise distincția „Europa Nostra” în 1998, acordată pentru bune practici în conservarea patrimoniului cultural, ar fi fost de așteptat ca autoritățile statului să acorde sprijin pentru continuarea restaurărilor. Astfel, în 2012, Ministerul Culturii și Patrimoniului inclusese Calvaria pe lista obiectivelor ce aveau să beneficieze de sprijin financiar în anul respectiv. Guvernul promisese un sprijin modic de 50.000 lei, din cei 400.000 necesari pentru aducerea capelei la forma originală. Numai că, în urma crizei politice din vara anului, banii pentru restaurare nu au mai ajuns. Cel puțin nu la Cluj.

Alte reparații și lucrări de restaurare

Tot anul acesta a fost refăcut drenajul de la biserică și cadastrarea clădirii, iar în 2013 portala bisericii a fost restaurată, păstrându-se proporțiile și forma intrării gotice din secolul al XV-lea. Cu toate acestea, mai rămân încă lucrări de întreprins  pentru restaurarea și conservarea Abației. Capela, laolaltă cu statuetele și acoperișul care le adăpostește, așteaptă să fie renovată, atât în interior cât și exterior. De asemenea, turnul de la intrare, ce ține astăzi locul celui proiectat de Károly Kós  în 1922 și care a fost incendiat în anii ’40, necesită anumite intervenții.  “Atunci când partea vestică a bisericii va fi luminată așa încât să poată fi vizibilă din stradă, numărul celor care vor trece pragul bisericii, credincioși sau vizitatori aflați în trecere, va crește considerabil, odată cu prestigiul lăcașului”, este de părere preotul paroh Istvan Kadar.

Părintele Istvan Kadar, sufletul Calvariei

Dacă așezământul milenar din cartierul Mănăștur se bucură astăzi de distincții internaționale și este clasat drept monument patrimonial de categoria A, putem fi siguri că parohul Istvan Kovac are o legătură cu asta. Părintele se află alături de această biserică de mai bine de 20 de ani. “ În 1987 călcam pe vechile ei ruine”, povestește acesta. După 1989, a împărțit  vreme de patru ani lăcașul de cult cu membrii cultului ortodox, până la clarificarea drepturilor de proprietate.Totuși, părintele spune că nu au existat probleme de conviețuire.

Nevoit în perioada următoare să se bazeze numai pe ajutorul consiliului parohial și al credincioșilor, părintele a reușit să înzestreze  biserica golită cu obiectele liturgice și mobilierul necesar. Rezultat al eforturilor susținute și al diverselor ajutoare primite, astăzi clădirea nu este doar conservată, ci și înfrumusețată, datorită implicării parohului laolaltă cu comunitatea de credincioși.

Calvaria din Mănăștur, în cifre

11 vitralii noi au fost introduse odată cu renovările de după 1990.

1 orgă construită în 1792 de către meșterul din Biertan, Samuel Matz, a fost salvată de la distrugere prin achiziționarea și repunerea ei în uz.

14 reliefuri dreptunghiulare din bronz, realizate de Korondi Jenő, reprezentând Patimile, au fost amplasate în biserică.

2 statuete datând din secolul XVIII, reprezentându-i pe Sf. Ladislau, respectiv Sf. Ștefan, au fost aduse de preotul paroh din parohia de la Cristeștii Ciceulu, unde fuseseră abandonate.

Un articol scris de Albert Marcu