Sport
Povestea lui Antonio Bruma, de la junior la „U” Cluj la antrenor în Anglia
Antonio Bruma este un tânăr care a făcut junioratul la Universitatea Cluj, iar acum și-a creat propriul drum în Marea Britanie. El a devenit antrenor de portari și de curând a ajutat la înfințarea unei echipe de fotbal.
Antonio a jucat ani la rând la echipele de juniori de la Universitatea Cluj, fiind coleg cu fotbaliști precum Andrei Cordea, Mihai Butean sau Marco Dulca.
Tânărul clujean nu a izbutit în cariera de jucător și s-a reprofilat rapid. La doar 25 de ani, Antonio a început o carieră de antrenor de portari și unde putea face mai bine acest lucru decât în Marea Britanie, locul unde fotbalul este religie. Monitorul de Cluj a stat de vorbă cu Antonio și prezintă povestea tânărului clujean.
Primii pași în Marea Britanie și fotbalul englez
Antonio Bruma s-a mutat în 2015 în Anglia și în ultimii ani a început o carieră de antrenor care poate fi strălucitoare. Fostul junior de la Universitatea Cluj a plecat la studii în Marea Britanie și s-a stabilit acolo pentru a-și atinge marele vis.
„M-am mutat în 2015 în Anglia, în Southampton. Am fost la facultatea Solent University și am urmat specializarea football study and business. Când am aflat de această specializare am fost foarte încântat, nu-mi venea să cred. În cei trei ani de facultate m-am obișnuit cu oamenii, cu limba, cultura, totul fiind diferit. Facultatea m-a ajutat foarte mult, în special din punct de vedere lingvistic. Înveți engleza în școală, dar ce se vorbește aici e cu totul altceva. Niciodată nu mi s-a părut că drumul meu este atât de ușor încât să ajung fotbalist. Cred că aveam 17 ani, eram în ultimul an de liceu și mă gândeam ce urmează să fac. M-am gândit la început să mă fac IT-ist, după la Facultatea de Educație și Sport. Norocul meu a fost când la liceul nostru a venit un grup de studenți care ne-au prezentat oferte de a studia în străinătate și atunci m-am decis ce vreau să fac. Am analizat mai multe variante și am găsit Solent University cu specializare football study and busniess. La început, nu am fost foarte convins, dar în cele din urmă am aplicat și am fost acceptat”
Antonio a făcut rapid cunoștiință cu ploaia britanică, însă nu s-a dat bătut și a făcut deja primii pași în antrenorat. El a fost ajutat de Dragoș Căvășdan, un alt tânăr plecat să studieze în Southampton.
„Am mers în Anglia în septembrie, îmi amintesc și acum ce zi ploioasă am prins. Așteptam în față la cazare și mă rugam să intru mai repede în casă. Norocul meu este că am întâlnit un băiat, tot român, care a studiat la această facultate care este cu un an mai mare. El m-a ajutat foarte mult să mă adaptez și mi-a oferit un loc de cazare în casa în care stătea. Tot el m-a ajutat să încep și cariera de antrenor. După 3 luni de stat în Anglia, el m-a luat ca asistentul lui la o grupă U-12, cel mai jos nivel. Nu aveam cei mai talentați copii din oraș, dar ne-am implicat foarte mult și unul dintre ei a ajuns la Southampton, iar altul la Chelsea. Ca și paranteză, la acest club a început fotbalul și Jamal Musiala, cel care a ajuns între timp la Bayern Munchen. Chiar dacă a ales să joace pentru Germania, el se implică foarte mult în această zonă, a organizat un turneu în vară și vrea să ajute copiii defavorizați prin diferite organizații”
Antrenor cu portarii și manager de club
Antonio a început în ultimii ani să se implice din ce în ce mai serios în cariera de antrenor și are mai mulți goalkeeperi pe care îi pregătește.
„De aproximativ 2 ani am început să antrenez portari individual. Am o colaborare cu Just 4 Keepers, o organizație care e foarte bine dezvoltată în Anglia și are sediu și în România. Ei ajută portarii individuali care vor să își dezvolte o academie. Poți să le folosești numele, te ajută cu resurse și tot ce ai nevoie. Am făcut antrenamente individuale, iar acum au început să mă caute diferite echipe mici care au nevoie de un antrenor de portari. Am în acest moment 4 antrenamente individuale pe săptămână, cu grupuri de portari și pregătesc o echipă de fete din Liga a 5-a.
În acest moment, cel mai mult mă ajută lucrurile învățate în perioada junioratului. Când am fost la „U” și la Ardealul am avut norocul să lucrez cu antrenori foarte buni, majoritate fiind foști fotbaliști. În perioada junioratului nu mi-am dat seama că tot ce învăț acolo mă poate ajuta atât de mult în viitor și acum văd cu totul altfel lucrurile.”
Antonio, împreună cu prietenul său Dragoș și un alt amic din Marea Britanie, a decis să creeze o echipă de fotbal. Cei trei se bucură de un succes important pe rețeaua de socializare Tik Tok, acolo unde sunt postate imagini de la antrenamente și meciuri.
„Nu mi-am făcut singur această echipă, sunt implicat într-un proiect cu alți doi băieți. Avem o grupă de U-23 cu 18 tineri și încercăm să facem o selecție mai importantă în vară și să dezvoltăm alte grupe. Clubul nostru se numește TGK Academy, numele fiind preluat de la pagina de Tik Tok TGK (Tomorrow’s Gaolkeeper), deținută de unul dintre colaboratorii mei. Acolo sunt peste 130.000 de urmăritători care au șansa să vadă tot ce facem noi la antrenamente și meciuri”.
Tânărul clujean duce o viață extrem de activă în Southampton. El se împarte între antrenamente, locul de muncă, dar și analize video.
„În momentul de față câștig bani din fotbal, dar nu cred că mi-ar ajunge pentru viața din Anglia. Așa că pe lângă antrenamente, mai am și un job. Încerc să-mi găsesc o balanță între pasiune și nevoie. Am un program încărcat, de multe ori ajung să dorm doar câteva ore pe noapte. Și azi noapte (n.r. vineri) am făcut o analiză video pentru un portar și acum mă pregătesc să-i arăt ce a făcut bine și ce nu.”
Antonio nu este decis momentan dacă vrea să se focuseze pe antrenamente individuale cu portarii sau vrea să facă parte dintr-o echipă. Marele obiectiv ar fi un post de antrenor în Premier League, dar nici League 3 nu sună rău.
„Momentan, încă mă decid dacă vreau să lucrez cu un club sau individual. Să lucrezi cu același portar și să ai o influență foarte mare în dezvoltarea lui sună foarte bine. Am portari cu care lucrez de 2 ani sau de 5 ani și se vede o diferență. Pe mine, cel mai tare mă mulțumește când văd progresul pe care îl face un portar pe care îl antrenez eu. Îmi dă un sentiment foarte plăcut. Eu lucrez acum cu 20 de portari pe săptămână și o consider tot o reușită. Pe termen lung, aș vrea să îmi fac un nume, o reputație și mi-ar plăcea să antrenez în Premier League, dar știu cât este de greu. Pot spune că și League 1 (Liga a 3-a) îți oferă un salariu din care poți să trăiești la un nivel foarte bun din fotbal. Sunt dispus să mă mut și în alte țări pe viitor.”
Dragostea pentru „U” nu se uită niciodată
Dragostea lui Antonio pentru fotbal a început de la o vârstă fragedă. El a fost junior la Universitatea Cluj, Ardealul Cluj și a avut șansa să fie coleg cu tineri care între timp au ajuns în Liga 1.
„Am jucat pentru „U” și pentru Ardealul Cluj la juniori. Ulterior, am ajuns la echipa din Apahida unde am putut să joc și la seniori. La juniorii lui „U” am jucat 4-5 ani și după am mai evoluat 2 ani la Ardealul. La „U” am avut o echipă super bună, am fost coleg cu Butean, Chindriș, Dulca, care vedem că sunt acum la echipa națională. Îmi amintesc că Păun juca la CFR Cluj în perioada respectivă, aveam derby-uri cu scântei”.
Deși e plecat sute de kilometri distanță, inima lui Antonio bate în continuare pentru „U”. El ar vrea ca într-o zi să se întoarcă și să ducă „Șepcile Roșii” în cupele europene.
„Pe termen lung, cel mai mare vis al meu ar fi să îmi fac o reputație, să câștig bani din antrenorat și să mă întorc acasă. Mi-aș dori să pot să cumpăr „U” Cluj și să fac o echipă bună. Sunt multe lucruri care se pot face mult mai bine la Universitatea Cluj. Aș vrea să văd echipa la care am crescut în prima ligă, în cupele europene. Există atât de mult talent la „U” Cluj, dar pare că nu există resursele necesare să facă performanță. Nu știu, echipele de juniori joacă an de an foarte bine, câștigă competiții, dar când ajung la seniori nu mai sunt buni. Uite, sunt jucători precum Moruțan, Butean, Dulca care iubesc „U” Cluj și au ajuns la națională, dar au fost nevoiți să plece pentru că nu aveau cu cine. Și eu iubesc România și îmi place, dar momentan locul meu nu este acolo, la fel sunt și ei”.
Pentru a-și îndeplini marele vis, Antonio mai are mult de muncă, dar nu se teme de asta. El ne-a povestit sacrificiile pe care le-a făcut încă de la o vârstă fragedă.
„Cât am fost portar în România a fost foarte greu. Nu am fost niciodată prima opțiune și am avut multe momente când am vrut să renunț. Am avut multe momente dificile când eram accidentat, răcit și aș fi stat acasă, dar când ești al treilea portar nu îți permiți luxul de a rata antrenamente. Totuși, eram la „U” Cluj și voiam să îmi păstrez locul, deoarece erau oameni de la care puteam învăța multe. Am jucat cu degete rupte, cu umărul luxat, dar am tras de mine mereu. Sunt sacrificii pe care mulți nu le înțeleg. De exemplu, Butean de când era mic alerga după fiecare antrenamente o oră sau exersa diferite lovituri. Era foarte motivat și de aceea a și ajuns la CFR.
Antrenorii de portari, prea puțin implicați în luarea deciziilor
Tânărul clujean și-ar dori ca antrenorii de portari să fie mai respectați și opinia lor să conteze mai mult.
„Mă deranjează foarte mult că se neglijează educația portarilor. Mulți antrenori principali se implică prea mult în viața portarilor, iar unii ajung să învețe prostii, deoarece nu au un antrenor de portari. Am observat și în Anglia că portarii sunt neglijați, în special la echipele mici. Îmi place zona asta de portari, deoarece este specifică și nu toată lumea înțelege exact. Am avut antrenor de portari care mi-a spus că merit să fiu titular, dar antrenorul principal lua ultima decizie. Antrenorii principali nu pot alege tot mereu cel mai bun portar, deoarece nu înțeleg 100% fenomenul. Oamenii care iau decizii nu sunt atât de bine instruiți cu privire la portari. Lucrez cu antrenori care iau decizii, deși nu se pricep. Încerc să mă fac vocal și să spun ce cred cu argumentele mele. Cred că antrenorii de portari ar trebui să fie luați mai mult în seamă.”
Antonio a trecut deja de primele 2 nivele de testare și putea participa deja la cursurile pentru licența UEFA B, acolo unde a fost acceptat. Totuși, a preferat să se focuseze mai mult pe dezvoltarea personală și a lăsat „hârtiile” pentru mai târziu.
„Am făcut nivelul 1 și 2 în momentul de față. Am fost acceptat și la UEFA B, dar este destul de scump și nu mă ajută neaparat. Momentan, am nevoie de mai multă experiență și mai puține cursuri. Ca să glumesc puțin, nu poți să ajungi antrenor de portari dacă nu ai 40 de ani și ești chel.”
Antonio Bruma are 25 de ani și are toate motivele să se gândească la o carieră de antrenor. Tânărul clujean a lăsat confortul vieții din România și încearcă să își urmeze marele vis în Marea Britanie.
CITEȘTE ȘI:
