Timp Liber
Ce se sărbătorește pe 24 februarie? E ziua mondială a barmanilor și a pâinii prăjite
În fiecare an, pe 24 februarie, pe lângă dragostea inspirată de Dragobete, sunt celebrați la nivel mondial barmanii, dar și pâinea prăjită.
Ce se sărbătorește pe 24 februarie? E ziua mondială a barmanilor și a pâinii prăjite
Fiecare zi este specială şi merită celebrată, mai ales atunci când există motive în plus în calendar.
Fie că este vorba despre sărbători cunoscute în toată lumea, sau de ocazii mai puţin ştiute, în orice zi a anului există cel puţin o sărbătoare demnă de atenţie, ce oferă un motiv în plus atât de amuzament, cât şi de extindere a ariei de cunoaştere sau de sporire a gradului de conştientizare.
Aşadar, ziua de astăzi cu unele dintre sărbătorile ei ar putea fi ziua preferată a multora dintre noi.
Ziua Internaţională a barmanilor
Ziua de 24 februarie este dedicată barmanilor, o profesie nobilă care îmbină de multe ori talentul de a prepara un cocteil cu inspiraţia de a recomanda băutura perfectă pentru o anumită ocazie şi cu capacitatea de analiză şi cunoaşterea aprofundată a naturii umane a unui psiholog, atunci când barmanul rămâne la ore târzii să asculte păsurile clienţilor care au consumat poate prea multe băuturi alcoolice.
Profesia de barman este poate una dintre cele mai vechi meserii din istorie - existând atestări vechi de câteva mii de ani, din diferite regiuni geografice, cum ar fi Roma Antică, Grecia şi chiar Asia. În acea perioadă de timp era vorba desigur despre hangii care îşi produceau singuri băuturile alcoolice sau le cumpărau de la alţi producători şi care îi serveau şi pe clienţi.
Abia în secolul XVII însă profesia de barman a început să fie percepută diferit faţă de cea de simplu hangiu. În contextul în care numeroase tipuri de băuturi alcoolice au devenit populare în Europa, produse cu ingrediente noi, aduse din Lumea Nouă şi din colonii, meseria de barman a devenit specializată pe prepararea de amestecuri din aceste băuturi şi ingrediente.
În anii 1800 americanul Jerry Thomas, considerat de unii „părintele cocteilurilor", a devenit celebru pentru băuturile minunate pe care le pregătea şi le servea în barurile sale din New York. Mai mult decât atât, Jerry Thomas chiar a scris prima carte dedicată acestei profesii, denumită „The Bar-Tender's Guide” (Ghidul barmanului), ce a fost publicată în 1862. Multe dintre principiile menţionate în această carte sunt în continuare respectate cu sfinţenie de barmanii profesionişti din prezent.
Sărbătorind geniul creator, talentul şi flerul barmanilor din întreaga lume, Ziua internaţională a barmanilor (#BartenderDay) a fost stabilită recent, probabil că în urma unei competiţii de cocteiluri organizată în Australia şi Noua Zeelandă, denumită The Perfect Blend (Amestecul perfect). De la crearea sa, Ziua barmanilor a devenit din ce în ce mai populară şi sărbătorirea sa s-a răspândit peste tot în lume.
Joia grasă
Iar cum se ştie că alcoolul îngraşă, poate că nici nu se putea altfel mai bine decât ca Joia grasă să pice exact de Ziua internaţională a barmanilor. O sărbătoare de origine poloneză, Joia grasă este dedicată acelor gustări despre care ştii că nu-ţi fac bine dar de la care nu te poţi abţine, oferind prilejul de a renunţa la remuşcări atunci când de înfrupţi din specialităţile zilei: gogoşi sau paczki, în limba poloneză. În mod tradiţional, paczki sunt gogoşi umplute cu dulceaţă de trandafiri.
Ideea din spatele acestei zile este răsfăţul fără remuşcări al papilelor gustative înainte de începerea Postului Mare (Postul Paştelui). În Polonia, Joia grasă (#FatThursday) este cunoscută drept Tlusty Czwartek.
Gogoaşa are o lungă tradiţie în Polonia, iar conform surselor istorice, Joia grasă a început să fie sărbătorită încă din secolul XVI. Deşi ideea acestei sărbători care propune un moment de hedonism gastronomic înainte de intrarea în Postul Paştelui nu s-a schimbat de-a lungul timpului, surse istorice menţionează că reţetele după care se prepară gogoşile s-au schimbat. Astfel, în secolul XVIII istoricul polonez Jędrzej Kitowicz a făcut unele referinţe cu privire la densitatea şi textura gogoşilor glumind că gogoşile din vremea sa, uşoare şi pufoase, reprezentau un uriaş salt înainte faţă de gogoşile din vechime, despre care spunea că ar fi rănit o persoană dacă ar fi lovit-o direct în faţă.
În ceea ce priveşte umplutura acestor gogoşi, dulceaţa de trandafiri este ingredientul tradiţional, dar în prezent umplutura este mult mai diversă, de la alte gemuri şi dulceţuri, la creme de ciocolată sau vanilie etc.
Tradiţia poloneză spune că dacă mănânci gogoşi de Joia grasă vei avea noroc tot anul, iar cei care vor refuza gogoşile vor trebui să se aştepte să fie loviţi de ghinion.
Ziua pâinii prăjite şi Ziua chipsurilor Tortilla
Ziua de 24 februarie este şi ziua pâinii prăjite, a „toast-ului” uns cu gem, cremă de ciocolată sau unt de arahide. Sărbătorită mai ales în SUA, Ziua pâinii prăjite (#ToastDay) a fost înfiinţată în 2014 de către Tiptree World Bread Awards alături de Brook Food, şi marchează relaţia de iubire dintre americani şi pâinea lor prăjită.
Tot azi este sărbătorit şi chipsul de Tortilla (#TortillaChipDay), o gustare din porumb care beneficiază şi de faptul că, în mod natural, nu conţine gluten. Aceste chipsuri au fost produse iniţial, în masă, la Los Angeles, începând cu a doua jumătate a anilor 1940. Apariţia acestor chipsuri este legată de inspiraţia unei femei, Rebecca Webb Carranza, care lucra la o fabrică unde se producea în mod industrial tortilla. Unele tortilla ieşeau de pe banda automatizată cu forme care nu permiteau comercializarea lor, iar Rebecca s-a gândit să taie aceste tortilla în forma devenită clasică pentru chipsurile de tortilla, triunghiulară şi apoi le-a prăjit, transformându-le într-o gustare savuroasă, apreciată în special în Statele Unite.
Tortilla are o lungă istorie, care înaintează paralel cu istoria exploatării agricole a porumbului, având o vechime de peste 10.000 de ani. Porumbul a început să fie cultivat în regiunea Sierra Madre din Mexic în jurul anului 10.000 î.Hr. Conform unei legende mayaşe, prima tortilla (denumită „tlaxcalli” în limba indigenă - denumirea „tortilla” fiind dată ulterior, de conchistadori) a fost un cadou oferit de zei unui rege mayaş.
CITEȘTE ȘI:
