Actualitate

Îngerii din Peniteciarul Gherla dansează şi cântă ţigăneşte. Sau cum şase condamnate se luptă să ajungă la un festival pentru deţinuţi

<p><strong><img src="documente/stories/2012/11_noiembrie/22/detinute-mod.jpg" border="0" style="float: left; margin: 2px 5px;" />Grupul artistic „Englo” ceea ce în limba romani înseamnă „înger", format din şase deţinute de la Penitenciarul Gherla au susţinut miercuri seara un spectacol inedit de cântece şi dansuri, în spaţiul de concerte neconvenţional de la Fabrica de Pensule. </strong></p>

Repetiţiile au început în urmă cu o lună, iar deţinutele au primit sfaturi despre cum să ţină trează atenţia publicului de la preşedintele Asociaţiei Culturale şi Ansamblului Coral „Voci transilvane".

Sunita Lingurar, Bianca Gera, Aneta Lakatos, Maria Crăciun, Rodica Munteanu şi Paulina Ruja sunt cele şase deţinute cu condamnări de la pedepse mici, pentru furturi şi tâlhării, până la omor, cu veleităţi de artiste.

Şi-au luat tobele, instrumentele de percuţie şi costumele, după care deţinutele au ţinut un adevărat spectacol la Fabrica de Pensule. Una dintre piesele interepretate a fost Nuro Shavo, cunoscută de public în interpretarea celor de la Hara şi a regretatului Tamango. Din spectacol nu au lipsit şi cântecele de închisoare („cântece carcerale"), care sunt piese compuse de deţinuţi, în care aceştia îşi spun poveştile, motivele pentru care au fost închişi şi cât de mult tânjesc după libertate.

Interpreta principală a ansamblului, pe care deţinutele o lasă să vorbească în locul lor şi o recunosc de lider, este Rodica Munteanu. Femeia, care a împlinit de curând 43 de ani, are o voce superbă pe care şi-a modelat-o din copilărie.

„Vorbesc şi cânt ţigăneşte de mică. Tatăl meu este ţigan, iar mama, ucrainiancă. Am cântat la diverse evenimente, la nunţi. M-am mulţumit cu eticheta de solist amator. Scena este un fel de partener în viaţa mea", povesteşte deţinuta Rodica Munteanu.

E originară din comuna bistriţeană Budacu de Jos şi a fost condamnată la 22 de ani pentru omor. A executat 16, iar peste 53 de zile va fi liberă. Recent a fost transferată de la Arad, unde, în 2009, a luat premiul I la un festival naţional de teatru pentru deţinuţi.

Ansamblu format în urmă cu o lună

Câteva dintre membrele ansamblului „Englo" joacă şi în trupa de teatru a Penitenciarului („Morgana") şi au fost, luna trecută, la un seminar, la Fabrica de Pensule.

„Unele dintre deţinute au fost şi la discuţiile libere la care a fost invitat şi Alexandru Hărănguş, un fost deţinut care a început să picteze din închisoare. Atunci ne-am întâlnit cu cei de la Project Origin care cântă la instrumente primitive de percuţie şi fac şi capoeira. Ne-am gândit să facem un proiect împreună", explică Dan Donciu, purtător de cuvânt la penitenciarul Gherla.

După respectiva întâlnire, cei la la Project Origin au venit în penitenciar  şi au rămas surprinşi pentru că nu se aşteptau ca prima repetiţie să iasă atât de bine.

„Iniţial, ne gândisem ca femeile condamnate să cânte cu vocea, iar cei de la Project Origin la instrumente, însă văzând ce voci frumoase au deţinutele, s-au schimbat planurile", explică Donciu.

Ansamblul s-a creat de aproape o lună şi exceptând greutatea cu care s-a făcut rost de costume tradiţionale ţigăneşti (procurate de la Asociaţia Serviciul Umanitar pentru Penitenciare), totul a mers bine.

„Contează înţelegerea şi comunicarea. E o comunicare ca într-o familie", afirmă Sunita Lingurar (32 de ani), membru şi în trupa de teatru a penitenciarului clujean (numită „Morgana"). Săptămâna viitoare va merge să joace pe scena Teatrului Nottara din Bucureşti la un festival organizat pentru deţinuţi.

„Pe scenă suntem libere, suntem actriţe"

Dacă unele femei condamnate au mai avut tangenţe cu lumea muzicii şi dansului, cum e cazul Sunitei Lingurar şi al Rodicăi Munteanu, celelalte au învăţat totul de la zero. S-au implicat în această trupă ca să facă lucruri pe care nu le-au mai făcut. „Orice lucru se învaţă. E ceva frumos să joci într-o piesă de teatru", afirmă Sunita, al cărui prim gând după ce iese de după gratii e să se angajeze.

Venită mai târziu la repetiţii, Paulina Ruja lucrează noaptea la salubrizare şi curăţă gunoaiele de pe străzile Clujului, iar ziua, de o vreme încoace, repetă pentru acest spectacol. Are 28 de ani şi a fost condamnată pentru tâlhărie. Este din Turda şi e bucuroasă pentru că poate să danseze, ceea ce îi place mult, şi că dosarul ei ajunge joi, 22 noiembrie, în faţa comisiei pentru a i se aproba, ori nu, eliberarea condiţionată. „Când dansăm ne simţim libere. Suntem actriţe. Suntem fericite", mărturiseşte Paulina Ruja. Ea a fost protagonista unui film făcut de Facultatea de Teatru şi Televiziune a UBB-ului şi Penitenciarul Gherla.

Deţinutele din ansamblul „Englo"  speră să fie selectate ca să participe la secţiunea „interpretare" din cadrul Festivalului MultiArt pentru Deţinuţi, organizat la Bucureşti la sfârşitul acestei luni.