Actualitate

Nicolae Manolescu, Doctor Honoris Causa al Universităţii „Babeş-Bolyai”

<p><strong><span style="font-size: small;"><img src="documente/stories/2012/12_decembrie/16/12-nicolae-manolescu.jpg" border="0" style="float: left; margin: 2px 5px;" />Preşedintelui Uniunii Scriitorilor din România (USR), prof. univ. dr. Nicolae Manolescu, i-a fost decernat, vineri, titlul de Doctor Honoris Causa de către conducerea Universităţii Babeş-Bolyai în cadrul unei ceremonii desfăşurate în Aula Magna în care au luat loc distinse personalităţi ale vieţii academice, ştiinţifice şi culturale din Cluj-Napoca.

Ceremonia a fost deschisă de rectorul UBB, acad. prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop, care a remarcat, în alocuţiunea sa, privilegiul de a vorbi despre Nicolae Manolescu „în acest loc al memoriei, care poartă încă paşii lui Sextil Puşcariu şi Lucian Blaga”, adăugând că profesorului universitar, mentorului şi omului de litere i se aduce, azi, „o cinstire printr-o ceremonie modestă”.

„Voi vorbi despre cel mai de seamă critic, istoric şi teoretician al literaturii române fără a avea calitatea de a o face, pentru că eu sunt istoric, medievist, arheolog, paleograf, aşadar voi vorbi despre aparenţe şi nu despre esenţe”, a spus rectorul UBB, accentuând însă asupra ideii că literatura a fost dintotdeauna o sursă istorică pentru epoca sa, iar de la Nicolae Manolescu „învăţăm cum poate fi literatura viaţă”. Rectorul UBB a arătat că marile personalităţi ale unei naţiuni trebuie să fie cinstite în timpul vieţii, iar acum, în sala de desfăşurare a ceremoniei, „ne împărtăşim din ambrozia zeilor”.

În Laudatio, prof. univ. dr. Marta Petreu de la Facultatea de Istorie şi Filosofie a evidenţiat dimensiunea filosofică a întregii opere a lui Nicolae Manolescu, „constând în întemeierea acţiunii culturale pe raţiune”.

„Acţiunea critică a lui Nicolae Manolescu a depăşit şi depăşeşte spaţiul literaturii şi are importanţă pentru cultura românească în întregul ei”, a spus universitarul clujean.

În discursul de mulţumire rostit la ceremonie, profesorul Nicolae Manolescu a afirmat că el se consideră „un om raţional şi tolerant, dar intolerant cu iraţionalitatea”. El a mărturisit că se simte vinovat faţă de UBB, alături de care nu a fost în anul 1956, plecând spre Bucureşti, pentru că regăţenismul mamei sale a fost mai puternic decât ardelenismul tatălui.

Un impresionat concert de colinde a fost susţinut, la finalul ceremoniei, de Corul Facultăţii de Teologie Ortodoxă al UBB.