Actualitate

Oraşele industriale care au renăscut din propria cenuşă, model pentru Cluj?

Zona industrială a Clujului, cândva locul în care munceau zeci de mii de oameni, este acum un loc desprins din filmele proaste. Mândria industriei comuniste este părăsită şi înconjurată de vegetaţie şi gunoaie. Ce trebuie să înveţe Clujul de la oraşele industriale europene care au reuşit să se reinventeze?

Nici oraşele industriale ale Europei nu sunt străine timpurilor grele. Confruntate cu sărăcia, o populaţie în scădere şi o degradare urbană din ce în ce mai avansată, aceste oraşe s-au luptat să-şi recâştige gloria de altădată. Şi au reuşit. Criza economică din 2008 le-a stopat elanul, dar nu le-a blocat complet. Oraşele industriale care au reuşit să se reinveteze au un fir comun puternic, avansând în ciuda austerităţii, relatează theconversation.com.

Originile

Nordul Angliei a fost epicentrul revoluţiei industriale, care s-a răspândit în restul Europei în secolele 18 şi 19. În jurul anilor 1980 minele erau epuizate, iar pământul, apa şi aerul erau poluate. Populaţia oraşelor europene, unde industria a dominat, a început să intre într-un declin. Dintr-o dată oamenii şi-au dau seama că totul era prea mult: case, maşini, fabrici, prea multe persoane fără un loc de muncă. Abandonul de locuinţe era în creştere, iar liderii oraşelor s-au trezit că oraşele sunt pe moarte.

Începuturi noi

Apoi au apărut alte viziuni. Oraşele puteau fi reconfigurate pentru noua economie, să fie folosită mai puţină energie, oraşul să fie mai “spart” şi mai modern. Guvernele europene au optat să reinvestească. După toate acestea, fostele oraşe industriale au început să producă cea mai mare bogăţie a Europei. Oraşele au avut spaţii şi bunuri valoroase: locuri de concert, spitale, parcuri, căi ferate, şi mai presus de toate – aptitudini tehnice, acum subevaluate. Aceste caracteristici au promis o renaştere postindustrială, unică în fostele oraşe industriale.

Oraşele “smart”

Investitorii au fost atraşi de vechile şi noile atracţii. Vechile cartiere – de obicei sărace, erau nepopulate, dar aveau un potenţial imens. Străzile cu terase, curţile blocurilor, în toate s-a reinvestit şi s-a modernizat. Mediul înconjurător şi facilităţile aveau nevoie de îngrijire, iar în acest fel un nou domeniu de lucru a apărut pentru cei care locuiau în oraş şi nu aveau un loc de muncă.  Repopularea a creat o cerinţă pe piaţa serviciilor locale, iar în acest fel au fost create noi locuri de muncă în zonele sărace. Laboratoarele experimentale au croit drumul noilor tehnologii – descoperiri care astăzi modelează un viitor mai durabil.

Poveşti de succes

Spre exemplu, Torino, Leipzig, Bilbao, Lille şi St Etienne au creat propriile lor progrese în domeniul încălzirii centralizate de economisire a energiei prin proiectarea unor autobuze pe bază de hidrogen, trenuri ultramoderne şi o planificare pentru o conversie de 100% a enrgiei din surse regenerabile. Toate aceste oraşe se bazează pe întreprinderile mici şi mijlocii, multe dintre ele supravieţuind după criza industrială. Oraşele respective îşi reformează oamenii, aşa cum îşi modernizează casele.

Care este cel mai mare obstacol?

Economistul Iosif Pop crede că primul lucru care trebuie făcut în România astfel încât zonele industriale să prospere este reducerea birocraţiei.

„Birocraţia propriu-zisă este foarte mare şi modul în care investitorii sunt primiţi şi sunt încurajaţi este extrem, extrem de restrictiv. Oricât am vrea noi numai din servicii Clujul nu poate să trăiască. Inteligenţă pentru tehnologie nouă este destulă la Cluj. Putem menţiona industria IT, care este o industrie de vârf ”, a declarat economistul Iosif Pop.