Economie

Porcul de Mangaliţa „câştigă teritoriu” în Transilvania

<p><strong><img src="documente/stories/2013/02_februarie/24/mangalita.jpg" border="0" alt="agrointel.ro" title="agrointel.ro" style="float: left; margin: 2px 5px;" />Deşi „stăm cu stocul genetic sub nas”, în Cluj rasa a reuşit să cucerească doar mesele restaurantelor, nu şi crescătoriile. </strong></p>

„Porcul-somon” sau „uleiul de măsline cu patru picioare”, cândva o rasă foarte răspândită în zona Transilvaniei, pare să fie apreciată, din nou, de către fermierii români, care încearcă revitalizarea acestui soi cu ajutorul nou-înfiinţatei asociaţii băimărene a crescătorilor de porci de Mangaliţa.

Deşi carnea, care are un conţinut foarte scăzut de colesterol, este tot mai căutată atât peste hotare, unde se vinde şi chiar şi cu 165 de euro pe kilogram, dar şi în România, unde este folosită îndeosebi pentru prepararea produselor tradiţionale, rasa nu are la fel de mare succes şi printre crescătorii din judeţul nostru, cu toate că suntem gazda celei mai importantă surse de exemplare de prăsilă din ţară.

„Avem aproximativ 200 de exemplare. Noi asigurăm stocul genetic din România pentru această rasă de porc. Noi am asigurat şi exemplarele de prăsilă pentru crescătorii care fac parte din asociaţia din Baia Mare”, spune Ioan Haş, directorul Stațiunii de Cercetare Dezvoltare Agricolă Turda.

Băimărenii nu „au furat” doar exemplarele din judeţ, ci şi piaţa locală de desfacere

„Clienţii cărora le furnizăm carne proaspătă sunt, în cea mai mare parte, restarurantele din București, Cluj și Baia Mare. Distribuim, de asemenea, mezeluri din carne de Mangaliţa prin lanțurile de retail şi pieţele din Baia-Mare, Cluj-Napoca, Braşov, Iaşi, Sibiu şi Bucureşti, în special prin Real şi Cora, unde avem standuri, dar şi prin târgurile de produse tradiţionale organizate în oraşele din ţară”, a declarat Ioan Tătăran, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Porci Mangaliţa, citat de agrointel.ro.

Crescători locali, număraţi pe degete

Crescătorii porcilor de Mangaliţa din Cluj se pot număra pe degete potrivit preşedintelui Asociaţiei Crescătorilor de Suine din judeţ, Radu Berchez. „La Cluj nu este un nucleu de crescători de Mangaliţa. Sunt câţiva fermieri care au un număr redus de exemplare. Este doar o modă, un moft. În Ungaria sunt multe exemplare pentru că porcii crescuţi industrial nu au grăsime, iar această rasă vine să umple acest gol, având un procent important de grăsime. Preţul mare de vânzare este justificat şi de faptul că un exemplar ajunge la 150 de kilograme în doi ani faţă de alte rase care ajung la aceeaşi greutate în şase luni”, explică Berchez.

Ce face din această rasă una specială?

Rasa, abandonată după 1989 la noi în ţară, a fost „adoptată” de unguri, care sunt acum printre cei mai mari exportatori din lume de jambon de Mangaliţa, la preţuri de peste 80 de euro pe kilogram.

Carnea acestei rase, de culoare mai închisă, este apreciată pentru aspectul său marmorat dat de grăsimea intramusculară, frăgezime şi suculenţă iar gustul, datorită nivelului redus de colesterol, amintește, mai degrabă, de carnea de mistreț decât de cea a porcului din rasele europene, precum York, Landrace sau Marele Alb. Ca grupă de preț, Mangalița se încadrează mai degrabă în categoria porcilor “de lux”, în care se mai numărăporcul vietnamez, porcul iberic, Kunekune sau autohtonul porc de Bazna - o corcitură românească de la sfârșitul secolului XIX, dintre scroafa de Mangalița și vierul Berk.

La rândul său, Mangalița a apărut în prima parte a secolului XIX, din combinarea raselor ungurești Bakonyi și Szalontai cu mistrețul.
Rasa Mangalița, cu variațiile sale – Mangaliţa cu burtă albă, Mangaliţa cu păr blond sau Mangaliţa roşcat nu este una foarte pretențioasă la condițiile de hrană și adăpost, fiind rezistentă la boli și condiţii climatice aspre. Prolificitatea rasei este de 6-7 purcei, consumul specific de 5,5-6 kilograme de hrană iar sporul mediu zilnic este de 400 de grame.