Economie
OPINIE - Dragoș Damian: „Ca să fabrici mai mult, întâi trebuie să fabrici mai puțin”
Planificarea capacităților de producție și gestionarea lanțului de aprovizionare (“supply-chain”) este o știință (aproape) exactă, și este utilizată la fabricarea de scobitori, rachete sol-sol, mașini de cusut, medicamente, vaccinuri și orice altceva.
Atenție! Opinia conține termeni expliciți gen “serii pilot”, “serii de validare”, “reproductibilitate”, etc., utili pentru politicienii care critică producția de medicamente și vaccinuri.
Extinderea capacităților de producție pentru a face față cererilor în creștere sau pentru a introduce produse noi, extinderi de gamă și repere diferite este însa o poveste foarte complicată. Pentru asta unii fabricanți sistează producția unor repere existente ca să faca loc celor noi; alții construiesc o fabrică nouă; alții externalizează, activitate generic descrisă drept “producție în lohn”.
Dar majoritatea industriașilor, în special în zona producției de repere în serii mari, care au spații suficiente, preferă să investească în extinderea capacităților de producție existente. Mai pun o linie de asamblare, una de ambalare, etc., sau aduc un robot sau echipament mai performant care duce capacitatea de ambalare de exemplu de la 50 la 100 de repere pe minut, etc. În cazul scobitorilor, rachetelor sol-sol și mașinilor de cusut, este simplu, pui roboții și echipamentele și gata, faci doua-trei teste și crești producția - de fapt nu este simplu pentru că nu găsești roboți și echipamente pe stoc la producător, dar cu un pic de planificare se rezolvă.
În cazul medicamentelor și vaccinurilor însa, este mult mai complicat. Extinderea capacităților trebuie aprobată de o autoritate competentă, agenția medicamentului, pentru că se trece la serii și mai mari.
Trebuie făcute serii pilot și serii de validare, care să confirme reproductibilitatea produsului și robustețea procesului de fabricație – asta însemand că se fabrică produsul conform specificațiilor depuse și aprobate. Trebuie făcute studii de stabilitate, chiar și de manieră accelerată, care să confirme că produsul este sigur și eficient pentru întreaga perioadă de valabilitate garantată de producător.
Sunt multe etape de parcurs, în afara procurării noilor echipamente, care cer timp și implicarea multor industrii și specialiști – nu e ca și cum ai lansa pe piașă o nouă versiune de sedan după care retragi în service 100 de mii de unități că nu țin frânele.
Așadar, în concluzie, un exemplu ipotetic, parțial inspirat în realitate. Dacă mâine mi se cere să fabric 300 de milioane de cutii de medicamente mă pot angaja să o fac în 6 luni să spunem, 50 de milioane pe lună, la capacitatea de producție instalată. Dacă poimâine comanda se suplimenteaza cu încă 200 de milioane, adică ajungem la 500 de milioane de cutii, pot extinde capacitatea instalată, le pot fabrica tot în 6 luni, dar o lună trebuie să închid situl pentru a face adaptările descrise mai sus. Exact ce am scris în titlu, ca să fabric mai mult, mai întai trebuie să fabric mai puțin.
Cele prezentate în regim simplificat mai sus sunt mai mult ca sigur cauzele unor eventuale întârzieri de livrări de medicamente și vaccinuri către UE, care vor fi remediate prin extinderea capacităților (și desigur, prin aprovizionarea și cu alte vaccinuri, a căror autorizare a întarziat nepermis de mult). Drept pentru care atunci când vedeți politicienii care pretind că se pricep la fabricația de medicamente și vaccinuri că ies la televizor criticând încetineala livrărilor și amenințând fabricanți, fiți convinși că sunt fie neinstruiți fie populiști și ipocriți.
Ca un comentariu interesant de final, observ că mulți dintre politicienii care critică în spațiul public sunt medici, care de bine rău înțeleg limitările industriei pentru că sunt abonați la sponsorizările unor companii farmaceutice (se poate verifica pe site-ul ANMDM). Să fi uitat sau vor mai mult?
