Politică

Parlamentarii şi-au mai tras un zid în jurul lor

<p><strong><img src="documente/stories/2013/01_ianuarie/27/04-usl-parlament.jpg" border="0" style="float: left; margin: 2px 5px;" />Imunitatea extinsă a parlamentarilor stârneşte reacţii şi în rândul specialiştilor în drept.

În proiectul de lege adoptat săptămâna trecută, de Comisia de statut se menţionează că solicitarea de reţinere, arestare sau percheziţie „trebuie să conţină indicarea cazului prevăzut de Codul de procedură penală şi motivele concrete şi temeinice, care justifică luarea măsurii preventive sau dispunerea percheziţiei". În baza acestei solicitări, parlamentarii pot decide la nivelul comisiei de specialitate în cel mult 3 zile recomandarea pe care o fac plenului respectivei camere a Parlamentului.

Procurorii clujeni spun că această prevedere este printre cele mai absurde, fiind o imixtiune a puterii legislative în actul de justiţie. Acesta a fost, de altfel, şi punctul de vedere al politicienilor de la Cluj - atât din opoziţie, cât şi de la putere. Ei au susţinut, în cursul săptămânii trecute, că „putem vorbi de o încălcare a separaţiei puterilor în stat şi un amestec al politicului în justiţie“.

Imunitate doar pentru părerile politice

Astfel, subliniază unii speciliaşti în drept, arătarea probelor şi prezentarea lor în faţa Parlamentului pentru ca acesta să decidă dacă ridică sau nu imunitatea unui parlamentar ar compromite urmărirea penală, care constă tocmai în surprinderea persoanei, luarea ei pe nepregătite în faţa indiciiilor că a comis o infracţiune. „Arătarea şi indicarea probelor în cererea de ridicare a imunităţii şi prezentarea lor în faţa Parlamentului ar compromite urmărirea penală. Urmărirea penală are ca şi caracter suprinderea persoanei în vederea descoperii faptei, este de notorietate caracterul nepublic al urmăririi penale. Probele se arată doar judecătorului cu ocazia luării unei măsuri preventive. Pentru faza de urmărire penală arătarea acestor probe ar compromite tot. Simpla cerere pe care noi procurorii o facem Parlamentului cu arătarea indiciiilor comiterii unei infracţiuni, atenţie, indicii, nu probe, ar trebui să fie îndeajuns pentru ridicarea imunităţii. Imunitatea parlamentarilor ar trebui să existe doar la opiniile politice. Pentru faptele care nu au legătură cu opinia politică nu ar trebui să beneficieze de imunitate. Imunitatea în părerile politice ar trebui să fie singura imunitate acceptată. Ca anchetator nu-ţi mai poţi face treaba în bune condiţii. E o imixtiune a legislativului în puterea judecătorească. Parlamentarii, când votează sau nu ridicarea imunităţii, îşi dau cu părerea în actul de justiţie. Este o imixtiune clară”, a precizat un procuror clujean.

Munca procurorilor, o „bătaie de joc“

Pe de altă parte, un avocat ne-a declarat că, strict profesional, indicarea motivelor concrete şi temeinice în cererea de ridicare a imunităţii ar fi benefică deoarece în lipsa unor criterii, motivele concrete şi temeinice pentru o persoană pot semnifica ceva, iar pentru altă persoană pot avea o semnificaţie cu totul diferită. „După ce criterii defineşti termenii de concret şi temeinic? Din punct de vedere avocăţesc m-aş lega de chestiunea aceasta. E foarte greu de circumscris anumite motive temeinice, temeinic poate avea pentru cineva o semnificaţie, iar pentru altcineva ar reprezenta o altă chestiune. Din punct de vedere uman vorbind, ca om, parlamentarii şi-au mai tras un zid în jurul lor şi va fi şi mai greu de spart. Nu mi se pare deloc normal să beneficieze de o astfel de imunitate, este un abuz. Face din munca procurorilor o bătaie de joc”, ne-a precizat avocatul.

Imunitatea parlamentarilor presupune amestecul politicului în justiţie

Un punct de vedere interesant are şi avocatul Sergiu Bogdan. El a explicat, pentru Monitorul de Cluj, că imunitatea parlamentarilor, în sine. presupune amestecul politicului în justiţie. „Consider că nu este o discuţie juridică, aceasta, despre „super-imunitate“, ci mai degrabă politică. Imunitatea exact asta înseamnă, amestecul puterii politice în justiţie. Important este să fie stabilite nişte limite ale imunităţii, iar acest lucru depinde de la ţară la ţară. Ca să nu se amestece politicul în justiţie ar trebui ca imunitatea să se refere doar la declaraţiile politice ale parlamentarilor“, a spus avocatul Sergiu Bogdan.

„Sub lupa“ Consiliului Europei

La finalul săptămânii trecute, secretarul general al Consiliului Europei, Thorbjorn Jagland, a anunţat, prin intermediul unui comunicat remis Agerpres, că experţi juridici ai organizaţiei examinează un amendament adoptat de Parlamentul României care „ar putea face mai dificilă misiunea procurorilor" în investigarea parlamentarilor suspecţi de infracţiuni sau conflicte de interese. „Sunt îngrijorat că această modificare ar putea merge prea departe în protejarea parlamentarilor în cazul urmăririi penale", a spus acesta. În replică, preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, a declarat că săptămâna aceasta are programată o întâlnire cu Thorbjorn Jagland pe acest subiect.

România, „o pată de ruşine pe harta Europei“

Despre îngrijorarea Consiliului Europei a scris şi Deutsche Welle, într-un text preluat duminică, de Capital.ro: „Sub bagheta magică a penalilor din USL din plin reprezentanţi atât în parlamentul supraponderal al ţării, cât şi în obezul său guvern, România redevine în viteză mare ce-a fost sub Ceauşescu: o pată de ruşine pe harta Europei. Mai nou, Consiliul Europei s-a văzut nevoit să reacţioneze faţă de noua lovitură grea aplicată justiţiei de mai marii USL-işti. În reacţie la „legea super-imunităţii parlamentare”, după cum se poate intitula amendamentul adoptat în această săptămână de majoritatea USL-istă din forul legislativ, secretarul general al Consiliului Europei, Thorbjörn Jagland şi-a manifestat preocuparea. (…).

Aceste încercări sunt cu atât mai revoltătoare, cu cât corupţia la nivel înalt în România face ravagii nu de azi de ieri. Iar în parlament şi guvern se lăfăiesc şi se ascund de braţul justiţiei zeci de penali, de demnitari corupţi, sau prezumtiv corupţi, cu condamnări penale definitive, sau cercetaţi şi daţi în urmărire pe motive cât se poate de întemeiate“.