Sănătate

Un tânăr a murit cu zile chiar în ziua externării dintr-un spital din Cluj-Napoca! Răspunde cineva pentru viața colegului nostru Dan Porcuțan, oprită la 30 de ani?

A venit în orașul de pe Someș pentru a-și urma pasiunile – sportul, fotografia, ciclismul – și s-a întors acasă între patru scânduri. A ales să se interneze într-un spital de stat, punându-și toată încrederea în doctorii din orașul de cinci stele și într-un sistem medical clujean lăudat până la Dumnezeu și înapoi. „Credeam că la Cluj medicii sunt mai pricepuți”, spunea, la înmormântarea lui Dan Porcuțan, preotul Teodor Giosan din Câmpulung Moldovenesc.

 - Dan Porcuţan s-a internat în 10 martie la Clinica de Chirurgie Maxilo-Facială de pe strada Cardinal Iuliu Hossu, aparţinând Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj

 - Diagnosticul medicilor este un abces submandibular. În aceeaşi zi, medicii intervin pentru drenarea puroiului, iar trei zile mai târziu se realizează extracţia dentară a dintelui

 - În 14 martie, la prânz, este externat

 - În aceeaşi zi, seara, se întoarce la spital, unde acuză că nu poate respira, dar este lăsat să plece fără minime verificări

 - În 14 martie, la ora 21.00, moare acasă sufocat

 - Poliţiştii au deschis un dosar penal pentru ucidere din culpă

 - Monitorul de Cluj a stat de vorbă cu medici care, din motive lesne de înţeles, doresc să îşi păstreze anonimatul. Aceștia au explicat pas cu pas ce s-a făcut bine şi unde s-a greşit

Zilele se scurg cu rapididate, însă durerea din sufletul unei familii care și-a pierdut copilul, fratele, mult prea devreme, nu poate fi alinată. Pe buzele tuturor este doar o singură întrebare: „De ce a murit jurnalistul Dan Porcuțan?”

Monitorul de Cluj încearcă să reconstituie ultimele zile din viața fostului nostru coleg, de la internare și până la momentul externării. Ce tratament a primit, cât de bine a fost îngrijit și cum a fost posibil ca un tânăr sportiv să moară la câteva ore de la ieșirea din spital nebăgat în seamă de medici când s-a plâns că nu poate respira.

Duminică, 10 martie. Internarea

„Bună dimineaţa. Îmi pot lua azi liber? Abia pot înghiţi. Sunt cu o falcă în cer şi una în pământ. Nu vă trimit poză ca să nu aveţi o zi horror”, este mesajul pe care Dan îl trimite redacţiei Monitorul de Cluj, urmat de un al doilea, la scurt timp după: „Copii, voi sta câteva zile în spital la maxilo-facială. Sper ca în cel mai scurt timp să fiu din nou pe teren”.

Dan Porcuţan se internează în data de 10 martie la Clinica de Chirurgie Cranio-Maxilo-Facială.

„Fratele meu nu voia să se interneze. Primele cuvinte ale doctorului, cum l-a convins pe Dani să se interneze în spital, au fost «dacă nu vii să îți scot puroiul, ajunge puroiul la inimă și mori!». Doctorul știa de duminică (n.red. ziua internării) că există riscul ca el să moară, dacă nu este tratat ca lumea. Știa foarte bine că e o persoană cu probleme”, povesteşte Adriana, sora lui Dan.

În urma examinărilor s-a pus diagnosticul de abces submandibular.

Din actele medicale aflăm că, în aceeaşi zi, s-a intervenit chirurgical, i s-a făcut o anestezie loco-regională, a avut loc incizia și drenajul abcesului, debridarea de țesuturi moi (medicii s-au asigurat că puroiul este drenat şi eliminat cu totul) şi s-au introdus două tuburi de dren la nivel submandibular stâng.

„Prima întrebare care se pune este dacă la momentul diagnosticului, într-adevăr abcesul era doar submandibular sau era extins şi în alte zone (în zona cervicală, de gât, de exemplu). Asta ar avea importanță și asupra modului în care plasezi tuburile de dren. Pacientul a avut două tuburi de plastic plasate. E posibil să fi fost plasate strict submandibular. Nu știu să spun dacă e suficient sau nu, dar te poți gândi dacă un tub nu trebuia plasat mai jos”, afirmă surse medicale consultate de Monitorul de Cluj.

Tratamentul din spital

În data de 13 martie, medicii îi extrag dintele. În cursul internării, medicii îi dau lui Dan o medicație cu trei antibiotice, evoluţia este pozitivă, drept urmare se decide şi externarea acestuia o zi mai târziu.

„I s-a dat Paduden, Amoxiplus, amoxicilină, un antibiotic puternic combinat cu gentamicină. Combinația asta de obicei se dă să te asiguri că acoperi un spectru larg de microbi, dar în același timp i-au mai dat și metronidazol ca să acopere anaerobii; zonele dentare sunt zone ascunse unde poți să ai germeni foarte periculoși. În spital, a evoluat foarte bine. Dar, atenție! Patru zile. Oare acest tratament antibiotic, care şi-a dovedit eficienţa în spital, nu trebuia prelungit încă 3 sau 5 zile, având în vedere că el a fost externat cu alt tratament decât cel avut pe durata internării?”, explică sursele Monitorul.

Medicaţie greşită?

Pe perioada internării, Dan a primit şi dexametazonă, care este un corticosteroid.

„Corticosteroidul, prin definiție, îți scade imunitatea organismului. E medicamentul-cheie, dexametazona nu se dă în infecții acute. Ca regulă, nu se dă, doar dacă ai un motiv justificat să îl dai. Se dă când ai un motiv foarte clar să dai un corticosteroid într-o infecție, trebuia să fie un motiv serios. De ce a primit dexametazonă când el a avut o infecție? A existat un motiv argumentat? Răspunsul la întrebare îl găsim doar în foaia de observație. S-a cerut şi un consult ORL, poate fi unul dintre motivele pentru care a primit acest medicament. Eu nu aș fi dat dexametazonă”, mai spun aceste surse.

Joi, 14 martie. Externarea...

Având în vedere că evoluția locală și generală este favorabilă, jurnalistul a fost externat, joi, 14 martie, la ora 13:00, cu următoarele recomandări: evitarea traumatizării zonei operate, igienă orală corespunzătoare, alimentație semi lichidă adecvată (în ideea să nu mestece), să nu fumeze, să nu bea alcool sau cafea şi tratament conform rețetei medicale.

„L-au externat cu Zinat. E relativ nou intrat pe piață. Este un medicament adecvat, nu i-au dat apă de ploaie, e medicament eficicent, dar nu neapărat în cazul lui. În practică, dacă ai o medicație eficientă la care pacientul răspunde (n.red. cum a fost cea din spital), o menții ca atare. I-au dat terapie împotriva durerii, antibiotice și antiinflamatoare. Igienizări cu soluții slab antiseptice. Medicii au avut o antibiogramă care să le spună de ce i-au dat acest medicament? Au avut o antibiogramă ca să știe dacă răspunde la acel antibiotic? Dintr-o dată, de la trei antibiotice date în spital, s-a trecut la unul singur. Acel unul singur, ai știut tu că este eficient? Medicii au ştiut sigur că nu mai are puroi la externare? Putea fi scenariul următor. A avut un abces submandibular, a fost drenat, medicii au văzut că nu mai vine nimic pe tuburi, au presupus că abcesul a dispărut, i-au scos și măseaua, i s-a dezumflat gâtul, l-au lăsat acasă cu un antibiotic care știu că este eficient, îi dau doză maximă, toate bune și frumoase. Dar dacă puroiul nu a fost complet eliminat? Răspunsul îl vom avea în urma raportului de autopsie. Dacă mai avea sau nu puroi la momentul externării ar trebui să se regăsească în expertiza medico-legală”, continuă sursele ziarului.

...şi (re)întoarcerea la acelaşi spital

Potrivit familiei şi prietenilor, la două ore de la externare, gâtul lui Dan se umflase din nou. Între timp, jurnalistul avea să trimită colegilor de la ziar un ultim mesaj: „Revin şi eu în forţă după amiază”.

„Medicul curant ştia prea bine că este un caz critic, dar i-a dat drumul acasă pentru că aveau nevoie de paturi libere, aveau pacienți noi. La ora 13:00 a fost externat, la ora 15:00 era din nou umflat. Până seara, s-a umflat gâtul și mai tare. Am mers la ora 19:00 din nou la Clinica Maxilo-Facială. Doctorii ne-au trimis înapoi acasă și au zis să ia un antiinflamator «că e bine, se face bine, vii dimineața la control». L-au luat, l-au verificat, la măsele era bine, «iei un antiinflamator, se dezumflă gâtul și mâine dimineață vii din nou la control»”, povesteşte sora lui Dan.

Deşi nu putea respira, este trimis acasă

„Gâtul îi era umflat și nu putea respira. Puteau să îi spună că habar nu au care îi treaba și să îl trimită la Urgențele de pe Clinicilor sau la ORL, vezi de ce îi umflat gâtul. Ei au zis să ia antiinflamatorul, se dezumflă și gata. De fapt, era foarte, foarte mult puroi fizic și trebuia scos de cei de acolo. Cu siguranță, cine l-a văzut nu și-a dat interesul sau a fost foarte habarnist. L-au văzut doi medici rezidenți joi la ora 19:00. A mai fost un caz similar, dar acolo pacientul a fost trimis la urgența generală, l-au intubat, și a fost scos puroiul și a fost salvat. Fratele meu nu a mai ajuns pentru că pe noi nu ne-au trimis la Urgențe. Ne-au trimis acasă. La ora 19:45 am ajuns acasă, iar la ora 21:00 el era mort”, rememorează Adriana Porcuţan.

Ultimele minute din viaţa lui Dan şi „borcanul cu puroi”

Umflat la gât şi cu dificultăţi în a respira, Dan şi sora lui se întorc în apartamentul din Mănăştur. Sora lui povesteşte că la un moment dat, acesta a venit la bucătărie, şi-a pus mâna la gât, nu putea respira, după care a căzut în genunchi.

„Atunci am început manevrele de resuscitare. Ştiam ce să fac. Între timp, colega de apartament a sunat la Ambulanţă. A venit relativ repede. După exprimarea medicilor de pe Ambuanţă, au trebuit să îi scoată un borcan de puroi din plămâni și din corp. Atât țin minte că au zis medicii, «am reușit să golim plămânii, dar inima nu o mai putem porni. E prea târziu». Nu mă pot ierta că nu am ajuns cu el la Urgențe. Dar m-am bazat pe medicii de la Maxilo-Facială. Cu o oră înainte să moară, am fost să îi iau medicamente. Am hotărât cu Dani să mergem la Urgențe, urma într-o jumătate de oră să mergem, dar nu am mai ajuns”, mai spune tânăra.

„Mi-am dat seama că nu poate respira, dar am vrut să îi țin inima până veneau medicii. Medicii nu trebuiau să mi-l trimită acasă. E vina lor, e vina lor 100%. Eu am mers pe mâna lor că am crezut că sunt mai deștepți ca mine. Noi am considerat că trebuie mers la Urgențe pe Clinicilor, dar am mers pe mâna lor” (Adriana Porcuţan)

„Ce l-ar fi salvat? Nu murea, dacă chiar în acel ultim moment cineva ar fi știut să introducă pur și simplu un tub de pix, de plastic, în gât. Dacă i-ar fi introdus acest tub în trahee avea o cale pe care respira pentru că el a avut blocajul undeva mai sus, la nivelul glotei” (medic)

A murit sufocat

Expertiza IML în cazul jurnalistului nu a fost finalizată. Acolo, vom găsi toate răspunsurile. Până atunci, avem certificatul constatator al decesului care ridică şi mai multe întrebări. Aspectul pe care doctorii l-a constatat în timpul autopsiei a fost a unei infecții care nu a fost localizată.

„Pe certificat scrie insuficiență respiratorie. Cauza imediată de deces a fost insuficență respiratorie acută, adică a murit sufocat. Dar nu asta e cauza de deces. Este evenimentul final. Cauza de deces este de ce, care e boala, de unde a plecat? Abces submandibular stâng operat, flegmon latero-certival stâng. Diferența între flegmon și abces e următoarea: ai un țesut, poți să ai o infecție care se transformă într-un buboi, dar localizat, asta e abcesul, sau ai o infecție la care organismul nu reușește să se opună și se duce, asta e flegmonul. Doctorul a intervenit și a drenat un abces submandibular. La autopsie avem un flegmon latero-cervical stâng. Oricum o iei, este o evoluție. Abcesul submandibular operat și flegmonul latero-cervical stâng sunt cauzele lui de deces care au dus la edem glotic (umflătură) care l-a asfixiat. Glota este zona în care se face încrucișarea căii digestive cu calea respiratorie. Cheia problemei este acest edem glotic”, explică medicii.

Malpraxis, nepăsare sau dezinteres? Dosar penal pentru ucidere din culpă

După moartea jurnalistului, la nivelul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Cluj s-a deschis un dosar pentru ucidere din culpă.

„S-a cerut expertiza IML, se așteaptă rezultatul necropsiei ca mai apoi să decidem dacă e cineva responsabil de moartea lui. S-a deschis un dosar penal pentru ucidere din culpă in rem, adică cu privire la faptă, nu împotriva vreunei persoane. În funcție de rezultatele raportului IML vedem dacă se va merge împotriva unei persoane”, transmit reprezentanţii IPJ Cluj.

Familia Porcuţan a angajat un avocat şi e decisă să meargă până în pânzele albe să afle adevărul.

„Am angajat un avocat. Vrem să găsim vinovatul, să se stabilească de ce a murit, cauza morții. Eu nu vreau compensații materiale că nu mă ajută cu nimic. Vreau să nu se mai întâmple, vreau să se îndrepte sistemul, nimeni nu îmi aduce fratele înapoi. Nu vreau să bag pe nimeni în închisoare, că nu mă ajută cu nimic. Cu siguranță, doctorul îl are pe conștiință. Am vorbit cu el, a doua zi după deces şi l-am văzut cât e de speriat. Am mers la Maxilo-Facilă după un certificat. Doctorul care l-a operat a venit de acasă și ne-am întâlnit față în față. Am vorbit cu medicul, era în stare de șoc, era alb ca varul, speriat, venise de acasă să semneze hârtia. Nu știa ce să zică, era sub stare de șoc. M-a întrebat cum s-a întâmplat. Mi-a zis că el considera că a plecat bine din spital. Nu înțelegea nici el ce s-a întâmplat. Nu au venit rezultatele de la IML. Nu am făcut plângere la Colegiul Medicilor, așteptăm raportul IML. Fără o dovadă clară a malpraxisului...Este un caz suspect”, concluzionează Adriana Porcuţan.

„Realitatea este că a fost pacient atipic. În primul rând, faptul că făcea sport de performanță, cu condiție biologică foarte bună, asta a indus în eroare. Aici a fost o situație nefericită. Doctorul a ajuns într-o situație nefericită. Cazul lui e un caz total atipic” (medic)

„E clar că e culpă medicală. Sunt supărată pe sistemul infect pe care îl avem. Sunt sigură că există o culpă medicală. Antiinflamatoare la infecții niciodată, interzis! Niciodată nu se dă, pentru că agravează situația. Infecțiile de acest gen sunt extrem de grave și nu pleci niciodată acasă. În niciun caz! Trebuia drenată infecția” (medic ORL)

Patru semnături pe biletul de ieşire din spital. Nimeni nu îşi asumă nimic

Monitorul de Cluj a încercat în nenumărate rânduri să vorbească cu medicii care l-au îngrijit/operat pe Dan Porcuţan dar, în ciuda insistenţelor, aceştia nu au putut fi contactaţi. Mai mult, nici conducerea Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă nu a putut fi contactată.

Pe biletul de ieşire din spital apar patru semnături şi anume: medic-şef conferenţiar doctor Simion Bran (medic primar chirurgie maxilo-facială), doctor curant Cristian Mihail Dinu (medic primar chirurgie maxilo-facială), medic rezident Balint Ştefanie Diana (chirurgie dento-alveolară) şi Ileşan Robert Radu (medic specialist chirurgie maxilo-facială, medic de gardă în ziua internării jurnalistului).

Simion Bran este şeful Secţiei de Chirurgie Maxilo Facială a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, iar din articole de presă aflăm că e chirurgul „cu pacienţi de pe trei continente” şi că efectuează „tratamente complexe şi intervenţii chirurgicale de mare dificultate, operaţii unice în România şi chiar în estul Europei”. Simion Bran, de loc din Alba Iulia, a absolvit două facultăţi, Medicină Dentară (1998) şi Medicină Generală (2003) şi are un masterat în Drept. În urmă cu câţiva ani, într-un interviu, spunea că predă la Facultate de Medicină Dentară din Cluj-Napoca, Catedra de Implantologie.

Potrivit CV-ului, Cristian Mihail Dinu este din Oradea, a absolvit Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca, Facultatea de Medicină Dentară şi Facultatea de Medicină Generală şi este medic specialist chirurgie orală şi maxilo-facială, cu bogată activitate didactică, de cercetare şi ştiinţifică în domeniul chirurgiei cranio-maxilo-faciale. A fost, printre altele, preparator, apoi asistent universitar la Catedra de Chirurgie Cranio-Maxilo-Facială, UMF Cluj-Napoca şi şef de lucrări la Catedra de Chirurgie Orală şi Maxilo-Facială a UMF Cluj-Napoca.

În 2017, medicul Ileşan Robert Radu a fost consilier personal la cabinetul secretarului de stat Rareș Trișcă din Ministerul Sănătăţii.

Întrebări fără răspuns

Dacă ar fi răspuns, am fi dorit să îi întrebăm pe medici următoarele:

 - Pe durata internării vorbim de o terapie cu trei medicamente, aparent foarte eficiente, reduse la unul singur după patru zile. Ce au făcut medicii să considere că se pot reduce, că nu mai e nevoie să continue tratamentul acesta? Ce s-a întâmplat cu abcesul lui, cu puroiul?

 - De ce i s-a administrat dexametazonă, despre care unii medici susţin că e interzis în caz de infecţii acute?

 - Medicul i-a explicat toate riscurile externării și s-a asigurat că pacientul înțelege?

 - La momentul externării, medicii ştiau sigur că pacientul nu mai are puroi în organism?

- Pacientul s-a întors la spital, unde se consideră că problemele lui de respirație sunt neimportante. Cine a fost de gardă în seara zilei de joi, 14 martie, şi cine a decis ca pacientul să plece acasă? În ce a constat consultul din seara respectivă? E posibil să nu poţi respira şi să ţi se zică „e normal să te doară în piept după o intervenţie chirurgicală”?

 - Câte decese în situații similare au mai existat la Clinica Maxilo-Facială?

 - De ce s-a decis externarea pacientului după doar patru zile?

 - A existat un consult ORL? Dacă da, care au fost concluziile? Dacă nu, de ce?

 - De ce nu a fost trimis pacientul la Urgenţele de pe Clinicilor?

 - Pe cine consideraţi vinovat de moartea tânărului?

Duminică, 21 aprilie, Dan Porcuţan ar fi împlinit 31 de ani. În schimb, familia se pregăteşte pentru Parastasul de 40 de zile de la deces.

În memoria lui, Clubul de ciclism Napoca Cycling Plus, unde activa şi Dan, şi-a schimbat denumirea în Club Sportiv Napoca Cycling Plus PDG (Porcuţan Dan George).