Ştiri din Transilvania
Cripta unei familii de nobili din Transilvania, UNICĂ în Europa, a devenit „toaletă” publică FOTO/VIDEO
O criptă amenajată într-o peșteră în urmă cu peste două secole, unică în țară, dar și în Europa, este lăsată pradă „vizitatorilor” necivilizați.
Satul Chiraleș a intrat în posesia renumitei familii Bethlen din Beclean, județul Bistrița-Năsăud, în anul 1782. În 1804, după ce și-a unit destinele cu Klára, contele Bethlen Lajos (1782–1867) a început construcția unui castel ce avea să vegheze dealurile din zonă, pline cu viță-de-vie. Vorbim despre podgoria Lechința, devenită faimoasă în toată țara, dar și peste hotare. Potrivit istoricilor, construirea castelului a durat nouă luni, necesitând efortul a circa 100 de persoane. Mobilierul, tapiseriile, dar și sculpturile erau aduse de la Viena, conform autobiografiei grofului.
Moartea cu aripi și bufnița – simbolurile morții și înțelepciunii în cripta contelui Bethlen
Pasiunea contelui pentru peisagistică și arhitectură l-a îndemnat să îşi cheltuiască o bună parte din avere pe amenajarea unui parc cochet, ce avea să devină model pentru parcul dendrologic de la Arcalia, aflat în imediată vecinătate. Din nefericire, castelul a fost dărâmat în 1945, au mai rămas doar grotele sculptate în stânca de sub construcţie. Cripta contelui Bethlen este singura ce a mai rămas din parcul amenajat la începutul secolului XIX, după modelul celor din Anglia sau Franța.
Peste doi ani şi jumătate s-a lucrat la această peşteră artificială, unică în ţară. Cripta datează din anul 1818, este împărţită în două compartimente menite să adăpostească sicriele şi prezintă mai multe gravuri, printre care o figură a morţii cu aripi, care în mâna stângă ține o clepsidră, iar în cea dreaptă, o coasă uriașă. Deasupra intrării se află relieful unei bufniţe – simbolul morţii şi al înţelepciunii. De altfel, acolo au fost înmormântaţi inițial contele Bethlen Lajos (1867) și soția sa, Klára (1837). Mormintele lor au fost jefuite în timpul Primului Război Mondial.
Multe personaje importante ale culturii epocii reformei şi membrii familiilor aristocrate din Transilvania și-au eternizat numele pe peretele stâncii, marcând astfel vizita lor la Chiraleş. Printre ei, guvernatorul Transilvaniei, Johannes Kornis, episcopul Haynald Lajos sau contele și scriitorul turdean Jósika Miklós. O scurtă poezie comemorează viaţa lui Deák Ferenc, marele om politic al vremii, fiind cea mai importantă inscripţie de acest gen din peșteră.
Cripta de la Chiraleș, unică în Europa, purta numele „Lumea tristeții”
„Cripta aceasta, fără pereche în Europa, construită de Bethlen Lajos, era formată dintr-un tunel cu 32 brațe, săpat în stâncă, la aceasta lucrând doi ani și jumătate. Cripta purta numele «Lumea tristeții». În interiorul ei, pe un scaun de piatră era așezat un bătrân cu barbă sură, care privea crunt spre cel care intra. Sub pragul ușii de la intrare se afla un mecanism pe care dacă pășea cel care intra, făcea ca acesta să se ridice în picioare și să-l cuprindă în brațe pe vizitator”, se arată pe modesta „tăbliță” de la intrare, singura plăcuță informativă.
Este vorba despre „bârlogul eremitului”, care se află lângă intarea în peşteră, apreciat de contemporani datorită invenției arhitectului și mecanicului Bodor Péter (1788-1849). El a proiectat mecanismul „eremitului” în aşa fel, încât figura acestuia a început să se mişte la deschiderea uşii ca să-i sperie pe vizitatori. Această ciudăţenie a fost concepută în anul 1824, conform inscripţiei deasupra intrării: „Deus felicitas, homo miseria 1824”. O inscripție similară se regăsește pe lintelul uşii spre criptă „Kész 1818 GBL”, care marchează anul finalizării criptei și inițialele grofului Bethlen Lajos.
Astăzi, cripta se află într-o stare deplorabilă. Și acum primește vizitatorii care se opresc pentru câteva minute la peștera aflată la marginea drumului județean 151. La fel ca personajele marcante din trecut, și ei lasă în urma lor „gravuri”, mai mult sau mai puțin elegante. La pachet cu hârtie igienică, doze de bere, sticle de băutură, excremente și alte mizerii, accesul în peșteră fiind neîngrădit. Deși ar merita introdusă într-un circuit turistic, având o valoare istorico-culturală importantă, cripta este lăsată de izbeliște, devenind o „toaletă” publică pentru trecători.
CITEȘTE ȘI:
