Actualitate

„Mă simt norocos că am cântat în toată lumea”

<p><span style="color: #000000;"><span style="font-size: small;"><strong><img src="documente/stories/2012/12_decembrie/05/12-mike-stern.jpg" border="0" style="float: right; margin: 2px 5px;" />Interviu cu chitaristul Mike Stern, în așteptarea concertului-eveniment de jazz de la Cluj.

Melomanii îl pot urmări live în 21 decembrie, pe scena Operei Române din Cluj-Napoca, unde va cânta alături de percuționistul Trilok Gurtu în cadrul proiectului Csaba Toth Bagi Balkan Union. Chitaristul american a răspuns prin intermediul site-ului Csabatothbagi.com câtorva întrebări legate de acest proiect și nu numai.

Reporter: – De unde a venit ideea acestei întâlniri muzicale și care este conceptul din spatele ei?

Mike Stern: – Csaba (Csaba Toth Bagi – n.r.) m-a sunat și mi-a propus acest proiect. I-am ascultat muzica, mi s-a părut frumoasă și am știut că trebuie să lucrăm împreună. Din când în când, vreau să mai fac proiecte de genul acesta, dar nu foarte des, deoarece fac turnee în primul rând cu trupa mea. Sunt sigur că aceasta va fi o experiență minunată pentru mine.

– Ați mai cântat vreodată cu Trilok Gurtu?

– N-am mai cântat până acum, dar abia aștept... este formidabil!

– Ați lucrat până acum cu mulți muzicieni. Mai e cineva cu care ați dori să cântați?

– Sunt „tone” de oameni buni... prea mulți ca să îi pot numi. Mă consider însă norocos că am avut oportunitatea să concertez alături de mulți cântăreți deosebiți.

– Ce melosuri vă influențează și vă inspiră?

– Îmi plac toate genurile de muzică, sunt deschis către experiențe diverse. Muzica lui Csaba este foarte frumoasă – are o trupă minunată, versuri bine scrise... pe scurt, melodii  reușite.

– Sunteți cunoscut drept unul dintre cei mai influenți muzicieni de jazz. Ca muzician consacrat, ce obiective mai aveți?

– Mă simt norocos că am cântat în toată lumea. Să fiu capabil să înregistrez muzică și să am turnee – vreau să pot continua asta cât mai mult timp, deoarece pentru mine este o adevărată binecuvântare.

– Ce îi spuneți prima dată cuiva care dorește să învețe muzică?

– Ce am făcut eu: să învăț  treptat - am încercat să pun cunoștințele cap la cap încet, dar sigur. Le mai spuns ă oricând e minunat să cânți.

– Aceasta nu este prima vizită în România și în Ungaria. Ce vă place la aceste țări și la publicul de aici?

– Am avut experiențe frumoase atât în România, cât și în Ungaria – ambele țări sunt cu adevărat emoționante. Apreciez oamenii pentru că sunt foarte sufletiști și legați de muzică.

– Ce părere aveți despre muzica est-europeană?

– E extraordinară. Unele bucăți sunt dificil de interpretat, dar de-a dreptul formidabile. Sunetele, tonurile... sunt cu adevărat frumoase.

– Ce părere aveți despre Csaba Toth Bagi Balkan Union și la ce ar trebui să se aștepte publicul?

– De-a dreptul iubesc muzica aceasta! Va fi o experiență interesantă pentru mine să cânt cu Csaba și trupa lui, deoarece sună foarte bine și, în plus, îmi place la nebunie Trilok Gurtu, am fost un fan al lui întotdeauna. Abia aștept să cântăm împreună.

Mike Stern, omul-jazz

Printr-o carieră care se întinde pe trei decenii și o discografie ce include peste 12 albume eclectice și inovative, Mike Stern, nominalizat de șase ori la premiile Grammy, a devenit unul dintre cei mai importanți chitariști și compozitori de jazz și jazz fusion ai generației sale. Născut în Boston în 1953, Mike Stern a studiat la Berklee College of Music, iar la 22 de ani și-a început cariera de chitarist în cadrul formației Blood, Sweat & Tears. În 1980, după ce se stabilise la New York, a fost chemat de Miles David pentru a cânta alături de el, iar în cei 3 ani petrecuți împreună cu maestrul jazz-ului Stern apare în trei albume ale acestuia. Albumul propriu „Standards (And Other Songs)” din 1993 i-a adus titlul de „Cel mai bun chitarist de jazz al anului” din partea revistei Guitar Player, iar următoarele două albume, „Is What It Is” (1994) și „Between the Lines” (1996), i-au adus fiecare câte o nominalizare la premiile Grammy. Pentru albumul „Give and Take” din 1997 a primit Premiul Orville W. Gibson pentru cel mai bun chitarist de jazz al anului, iar „Voices” (2001)  a însemnat a nouă nominalizare la Grammy. A mai fost nominalizat la prestigiosul premiu al industriei muzicale pentru cel mai bun album de jazz contemporan cu „Who Let the Cats Out?” (2006), „Lifecycle” (2007) și „Big Neoghborhood” (2009).