Actualitate
O frumusețe! Cum arată una din puținele case hoștezene care au rămas în picioare în Cluj?
Puține case tradiționale hoștezene au supraviețuit erei comuniste, acestea fiind adevărate „enclave” din istoria mai îndepăratată a Clujului. Ultima casă hoștezeană de pe strada Ciocârliei din Mărăști, fotografiată de un clujean, a devenit virală pe rețelele de socializare.
Cum arată una din puținele case care au rămas în picioare în Cluj-Napoca? FOTO: Facebook/ Vincze Zoltán
Hoștezenii, vechii grădinari de seamă ai Clujului, sunt tot mai puțini la număr. La fel și gospodăriile în care cultivau odinioară, cu mare măiestrie, legumele care erau aduse în piețele din oraș. Un astfel de exemplar se mai găsește pe strada Ciocârliei din cartierul Mărăști, acesta fiind printre puținele care au supraviețuit schimbărilor sociale din ultimele decenii.
„Ultima casă hoștezeană de pe str. Ciocârliei, Pacsirta utca, o frumusețe ce a aparținut unei familii mai înstărite, cum bine putem observa din detalii, azi pare nelocuită de o vreme. Din păcate, ceea ce Ceaușescu a început - desființarea grădinilor, înălțarea blocurilor pe suprafețele acestora -, o termină prezentul cu dezvoltatorii imobiliari”, a scris clujeanul Vincze Zoltán pe Facebook, alături de o serie de fotografii cu frumoasa casă.
Hoștezenii erau vestiți pentru priceperea lor în agricultură și au pus, vreme de câteva secole, legume proaspete și gusoase pe mesele clujenilor.
„Pentru cei ce nu știu despre hoștezeni, un grup tipic pentru orașul Cluj. Hoștezenii sunt un neam vorbitor de limbă maghiară, dar cu origini multiple, totuși, se pare că majoritatea au rădăcini ungurești. În obiceiurile muzicale și ale dansului, dar și în îmbrăcăminte, poartă o amprentă relativ puternică germană - unii dintre istoricii care se ocupă (și) de istoria hoștezenilor le conferă (prea sigur) o origine majoritar germană, austriacă, germanică, fără vreo dovadă convingătoare. În orice caz, hoștezenii au fost cei ce au dat Clujului vreme de câteva secole legume, atât proaspete, cât și sub forma de murături. Acum grădinile lor nu mai există, Ceaușescu a construit blocuri pe multe dintre ele. Au rămas doar amintirile”, mai arată Vincze Zoltán.
În prezent, hoștezenii prezenți în piețele din Cluj-Napoca pot fi numărați pe degete. Despre unul dintre ei, Monitorul de Cluj a scris AICI.
Propunere inedită: muzeul gospodăriei hoștezene
În secțiunea de comentarii, un clujean, Horatiu C. N. Damian, a propus transformarea casei într-un muzeu al gospodăriei hoștezene, propunerea fiind aplaudată atât de autorul postării, cât și de alți internauți.
În prezent, un muzeu al hoștezenilor este amenajat în cadrul Bisericii Reformate de pe Bulevardul 21 Decembrie 1989, nr.41. Intrarea este liberă şi se face cu însoţitor din partea parohiei. Programul parohiei este în zilele lucrătoare de la 9.00 la 12.00 dimineaţa şi de la 16.00 la 18.00 după-amiaza.
Avocatul Bányai József, descendent dintr-o veche familie de hoștezeni, este inițiatorul unui muzeu dedicat memoriei acestei comunităţi, care a fost amenajat pe trei etaje în unul din turnurile Bisericii Reformate din Oraşul de Jos (Biserica cu două turnuri, în dreptul Regionalei CFR). O bucătărie tradiţională hoştezenească a fost recreată până la ultimul amănunt. Mobilă veche, recondiţionată, diferite obiecte gospodăreşti de uz casnic, cum este şi soba veche sau fierul de călcat tradiţional care funcţiona cu cărbune şi diferite obiecte de ornament, sunt câteva dintre obiectele muzeului. Pe lângă bucătăria tradiţională, vizitatorii muzeului mai pot vedea şi o cameră amenajată specific unei gospodării hoştezeneşti, dar şi o expoziţie de fotografie. Toate piesele provin din donaţiile membrilor comunităţii de hoştezeni.
Istoria hoștezenilor
Hoştezenii sunt gradinarii legendari ai Clujului, care au dispărut în urma extinderii oraşului în anii 1978 - 1984. Hoștezenii reprezentau mai mult decât o breaslă, erau un popor. Aceștia au fost aduși din Ungaria și aveau influențe germane. Ei se situau în zona Gheorgheniului de azi, a Mărăștiului (în special zona cu strada Paris, Gheorghe Lazăr, etc.) și Horea (strada Gării mai ales). Acela era considerat Orașul de Jos în secolul al 18-lea.
Nu erau considerați țărani, ci agricultori sau grădinari de înaltă speță, deși duceau un trai modest. De la ei cumpărau legume și fructe doar aristocrații, fiind considerate cele mai proaspete și bune întotdeauna. Erau văzuți ca cetățeni ai Clujului, deși locuiau, în mare parte, în afara cetății, acest lucru fiind benefic agriculturii. Însă în caz de pericol, aceștia puteau conta oricând pe apărarea din partea celor din cetate.
Odată cu Revoluția „socialistă/comunistă”, ei au fost deposedați și de pământ, și de locuințe. Câțiva s-au reprofilat, angajându-se la Căile Ferate pentru a suplini veniturile, dar rapoartele arată că foarte mulți au ajuns să se sinucidă atunci, din cauza faptului că li s-a „smuls” modul de viață pe care îl aveau.
Situația actuală a familiilor de hoștezeni
Acum mai sunt aproximativ 20-30 familii hoștezenești, majoritatea fiind în zona Iris, Dâmbul Rotund. O mică parte din felul în care trăiau, aspectul locuinței lor și a portului poate fi observată și azi în turnurile Bisericii cu două turnuri din Cluj, biserică care a aparținut acestora. Totodată, acolo poate fi ascultat, din când în când, corul Gabriel Betleem, vechi de mai bine de 150 de ani, care păstrează tradiția hoștezenească.
CITEȘTE ȘI:
