Actualitate
14 octombrie, zi cu cruce roșie în calendar. Ce nu este bine să faci în zi de sărbătoare.
14 octombrie, zi cu cruce roșie în calendar. Sfânta Parascheva, prăznuită în fiecare an pe 14 octombrie, este una dintre cele mai iubite sfinte din calendarul ortodox, fiind cunoscută drept ocrotitoarea Moldovei și ajutătoare a celor aflați în suferință.
14 octombrie, zi cu cruce roșie în calendar | Foto: Primăria Municipiului Iași - Facebook
14 octombrie, zi cu cruce roșie în calendar. În fiecare an, pe 14 octombrie, Biserica Ortodoxă Română o prăznuiește pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, ocrotitoarea Moldovei.
Această zi este marcată de o serie de tradiții și obiceiuri creștinești, dar și de superstiții populare transmise din generație în generație.
Ce să nu faci pe 14 octombrie, de Sfânta Parascheva
Ziua de 14 octombrie, dedicată Sfintei Parascheva, este înconjurată de numeroase tradiții și superstiții, majoritatea având legătură cu activitățile casnice și cu anumite alimente.
Se spune că Sfânta Parascheva îi pedepsește pe cei care nu-i respectă ziua de prăznuire, muncind în această zi. Această interdicție se aplică în special femeilor, care sunt sfătuite să evite treburile casnice precum spălatul, cusutul, torsul sau gătitul. Merele și perele, fructe care au o formă asemănătoare cu o cruce, sunt interzise în ziua de 14 octombrie. Se spune că cine mănâncă aceste fructe va avea parte de necazuri.
Se spune că dacă dai bani cu împrumut în ziua Sfintei Parascheva vei avea ghinion tot anul.
De asemenea, se considera că aprinderea focului în ziua Sfintei Parascheva aduce ghinion și boli.
CITEȘTE ȘI:
Pelerinajul Sfintei Parascheva de la Iași. 53.000 de pelerini aşteaptă să se închine la moaşte.
Cine a fost Sfânta Parascheva?
Sfânta Parascheva, prăznuită în ziua de 14 octombrie, s-a născut în localitatea Epivat de pe ţărmul Mării Marmara, în prima jumătate a secolului al XI-lea, din părinţi binecredincioşi şi de bun neam. Deşi viaţa ei pământească a fost de numai 27 de ani, nevoinţele sale ascetice şi dorul pentru desăvârşire au făcut-o bineplăcută înainte lui Dumnezeu.
Cei doi copii ai familiei, Parascheva şi Eftimie, fratele său mai mare, au primit o creştere aleasă şi educaţie religioasă. Eftimie a intrat înaintea ei în nevoinţa monahală şi, pentru sfinţenia vieţii lui, a ajuns episcop al Matidiei. La fel şi Sfânta Parascheva, iubind mai mult decât orice pe Hristos, la vârsta de aproape 15 ani, a intrat într-o mănăstire de fecioare din oraşul Heracleea Pontului. Aici a început ea calea cea grea a despătimirii şi a început urcuşul duhovnicesc al desăvârşirii.
După cinci ani a plecat la Ierusalim, s-a închinat la Mormântul Domnului, şi a rămas mai mulţi ani într-o mică mănăstire de călugăriţe pustnice de pe Valea Iordanului.
În aşezământul de la Iordan s-a nevoit cu şi mai aspre osteneli aproape zece ani, biruind pe diavoli şi rugându-se pentru lume. Faptele ei cele bune erau desăvârşita curăţie a minţii şi a inimii de gânduri şi imaginaţii pătimaşe, neîncetata rugăciune cu lacrimi de bucurie, postul şi privegherea de toată noaptea şi dragostea pentru Hristos.
La vârsta de 25 de ani, povăţuită fiind de îngerul Domnului, s-a reîntors în patrie şi s-a nevoit încă doi ani lângă biserica satului natal, Epivat.
Pe la jumătatea secolului al XI-lea, la vârsta de 27 de ani, Cuvioasa Parascheva şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată aproape de malul mării. Mai târziu, în urma unor minuni la mormântul său, moaştele Cuvioasei Parascheva au fost găsite întregi în pământ şi au fost puse în biserica Sfinţilor Apostoli din satul Epivat, spre cinstire şi închinare.
Moaștele ei au stat 175 de ani în Epivat
În Epivat sfintele ei moaşte au stat aproape 175 de ani.
În anul 1223, ţarul româno-bulgar Ioan Asan al II-lea (1218-1241) a strămutat moaştele Sfintei Parascheva la Târnovo, unde au stat încă 160 de ani, fiind depuse în catedrala cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Mai târziu, patriarhul Eftimie al Bulgariei a scris „Viaţa Cuvioasei Parascheva” şi a trecut-o în sinaxarul Bisericii cu zi de prăznuire la 14 octombrie. Din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, cultul Sfintei Parascheva a trecut şi la nordul Dunării.
CITEȘTE ȘI:
Sfânta Parascheva tradiții și obiceiuri. Ce nu este bine să faci în această zi de sărbătoare.
În 1393, sfintele ei moaşte au fost dăruite lui Mircea cel Bătrân, domnul Ţării Româneşti (1386-1418), iar după trei ani, turcii le-au dat cneaghinei Anghelina a Serbiei, care le-a strămutat la Belgrad, unde au rămas 125 de ani.
După ocuparea Serbiei de către turci, în 1521, moaştele Sfintei Parascheva au fost luate şi duse în palatul sultanului din Constantinopol. Au fost apoi răscumpărate de Patriarhia Ecumenică cu 12.000 de ducaţi de aur şi au rămas în Catedrala patriarhală din Fanar timp de 120 de ani.
În 1641, ajungând Patriarhia de Constantinopol datoare la Poarta otomană cu sume mari de bani, ce reprezentau birul anual impus asupra Bisericii, patriarhul Partenie a dăruit moaştele Cuvioasei Parascheva, drept recunoştinţă, domnului Moldovei, Vasile Lupu (1634-1653; mai - iulie 1653), care a achitat turcilor toate datoriile patriarhilor de Constantinopol şi Ierusalim pe mai mulţi ani.
Moaştele Preacuvioasei Parascheva au ajuns în Iaşi în anul 1641, la 13 iunie, şi au fost aşezate cu multă cinste în biserica atunci zidită, a Mănăstirii Sfinţilor Trei Ierarhi. Aici au stat până la 26 decembrie 1888, când au fost scăpate prin minune de un incendiu. Apoi au fost transferate în noua Catedrală mitropolitană din Iaşi, unde se află şi astăzi.
Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
CITEȘTE ȘI:
