Actualitate

Amintirea unui Decembrie Roșu! 21 Decembrie 1989, ziua când Revoluția a început la Cluj.

În urmă cu 35 de ani, zeci de clujeni și-au pierdut viața în timpul Revoluției din 21 Decembrie.

Amintirea unui Decembrie Roșu! 21 Decembrie 1989, ziua când Revoluția a început la Cluj.|Foto: Vaile George Dâncu - Facebook Amintirea unui Decembrie Roșu! 21 Decembrie 1989, ziua când Revoluția a început la Cluj.|Foto: Vaile George Dâncu - Facebook

 

 


În urmă cu 35 de ani, copiii României luptau pentru libertate. O serie de proteste au umplut piețele țării de români care scandau pentru dreptate. 

CITEȘTE ȘI: 
Dosarul Revoluției, retrimis la Parchetul Militar. Dezvăluiri despre invazia eșuată a Uniunii Sovietice în România în decembrie 1989

Revoluția română din 1989 a fost formată dintr-o serie de proteste, lupte în stradă și manifestații desfășurate în perioada 16 - 25 decembrie. Aceste acțiuni au dus la execuția dictatorului Nicolae Ceaușescu și a soției sale, căderea regimului comunist, dar și la o nouă șansă la democrație pentru poporul român.


Atunci a fost prima dată în istorie când un stat est-european a trecut prin violență la democrație și tot prima dată când și-a executat conducătorii. Restul țărilor au avut o trecere pașnică.

Manifestările din 1989 au avut loc în întreaga țară, iar ca rezultat al Revoluției au murit 1.104 de persoane și 3.321 au fost rănite, până în 22 decembrie. La Cluj au fost înregistrați 29 morți și 58 răniți, conform datelor Ministerului Sănătății.


Primele morți de la Cluj în timpul Revoluției din 1989

La Cluj, totul a început pe 21 decembrie 1989, după manifestările izbucnite la Timișoara și în alte zone ale țării. Un grup de 10-15 clujeni au arătat rezistență regimului comunist prin proteste, condus de actorul Călin Nemeș.

Acest grup a opus rezistență în fața autorităților. Tinerii au fost împușcați cu cruzime pe loc. Atunci au fost înregistrate primele morți și primii răniți, iar străzile clujene au devenit tot mai neliniștite. În cinstea acestor victime, care au luptat pentru drepturi și pentru libertate, s-a ridicat un ansamblu de șapte stâlpi, cunoscut astăzi ca Monumentul „Stâlpii Împușcați”.


Pe stâlpii „împușcați” apar numele eroilor, gravate pe plăcuțe de bronz, dar și urme de gloanțe, cu semnificație simbolică.

Cronologia evenimentelor

La începutul după-amiezii de 21 decembrie 1989, mai mulți muncitori din fabrici s-au îndreptat în grupuri spre centrul orașului. Ei au protestat în patru locuri: Piața Unirii, Hotelul Astoria, Piața Mărăști și fabrica de bere Ursus. 


CITEȘTE ȘI: 
Istoric clujean: „Raportarea la trecutul comunist a parcurs un drum lung, de la respingere la acceptare”

În Piața Unirii, în fața Librăriei Universității și a hotelului Continental, era deja o prezență militară puternică, formată în principal din tineri recruți conduși de căpitanul Carp Dando. Mulțimea a strigat lozinci anticomuniste și anti-Ceaușescu. Fotografiile evenimentelor arată mai multe mașini parcate, fiecare cu câte o persoană în ea. Văzându-i pe soldați, actorul Călin Nemeș, cu geaca deschisă la piept, a strigat la soldați să îl împuște în piept. 

Potrivit unor surse militare, un grup de câțiva bărbați l-a atacat pe Carp Dando. În timpul încăierării, pistolul căpitanului s-a descărcat, rănindu-l pe Călin Nemeș. Soldații au deschis apoi focul la comandă. Mai multe persoane au căzut la pământ, printre care și Călin Nemeș, care a supraviețuit rănilor. A doua zi dimineață, înainte ca Ceaușescu să fugă, geamurile Librăriei Universitare au fost sparte și mai multe coli de hârtie A4 au fost lipite cu cuvintele „Moarte criminalilor!”.

Faptul că militarii erau prezenți pe străzile învecinate înainte ca demonstranții să ajungă la fiecare dintre aceste locuri indică un grad ridicat de organizare. În fiecare dintre aceste locații, militarilor li s-au alăturat membri ai Securității, care au tras și ei focuri de armă.

 „Un tânăr secerat de gloanțe povestește...”

Pe data de 25 decembrie 1989, ziarul Adevărul de Cluj a publicat numeroase articole despre ce se întâmpla în timpul Revoluției din 1989, inclusiv discuții cu eroii răniți. Într-un material din ziar, intitulat „Un tânăr secerat de gloanțe povestește...”, conducătorul grupului menționat anterior și prezentator de spectacole de la Teatrul Național, Călin Nemeş, a mărturisit cum a fost revoluția prin ochii săi.

Clujeanul a detaliat tot ce s-a întâmplat: de la cum a încercat să îi motiveze şi pe ceilalţi protestatari, până la cum a ajuns în final să fie împuşcat de milițieni, după ce îşi dezvelise pieptul în fața lor. Nemeș a rămas inconştient pentru o vreme, iar când s-a trezit s-a prefăcut mort ca să nu fie omorât de forțele de ordine:

CITEȘTE ȘI: 
De ce românii consideră perioada comunismului ca una favorabilă. Daniel David: „I-aș pune să trăiască trei săptămâni într-un mediu simulat de acel tip”

„Eram în fața Librăriei Universității, înspre parc, împreună cu prietenul meu Lucian Mateș - tânăr artist plastic ce ar fi avut un mare viitor, dar iată a fost omorât de ticăloși. Ni s-a alăturat Radu Negru, alți cetățeni, din ce în ce mai mulți, dar eu simțeam că trebuie să facem ceva pentru a anima mulțimea, pentru a o îndemna să prindă curaj, să le piară frica ce ne-a paralizat un sfert de veac. M-am așezat în genunchi și i-am implorat pe cei ce stăteau pasivi, pe trotuar, să urmeze poporul.

Între timp au venit cei înarmați în zona Agenției de voiaj și, la ordin, au încărcat pistoalele-mitralieră. Atunci eu, pentru a ajuta mulțimea să nu intre în panică, mi-am dezgolit pieptul și am strigat să tragă, îndreptându-mă spre conducătorul lor. Acesta încerca să-și scoată pistoletul, însă eu l-am prins de guler și apoi ne-am luptat până când, la un moment dat, am căzut amândoi în stradă.

Atunci s-a tras și asupra mea și am rămas acolo în stare de inconștiență. Când mi-am revenit și mi-am dat seama că trăiesc, deschizând cu grijă un ochi am constatat că zac pe burtă, în mijlocul străzii, însângerat, și că pe străzile Napoca și Universității se află forțe de „ordine” gata la orice. N-am mișcat, știind că orice semn ce le-ar fi dovedit că mai sunt în viață ar fi fost fatal pentru mine. Atunci a venit Salvarea... salvatoare cu adevărat.

Mulțumesc minunatelor cadre medicale de aici, în frunte cu profesorul G. N. Ionescu, care au fost alături de noi, răniții, din primele clipe, făcând totul pentru a ne salva viața. Din păcate pentru unii, intervenția lor plină de dăruire, a fost tardivă. Le vom păstra mereu vie memoria, ca unor adevărați eroi”, declarația din ziar a eroului.

Citiți monitorulcj.ro și pe Google News

CITEȘTE ȘI:

Instanța supremă scapă de dosarul „Revoluției” pe motivul că nu are competența necesară

Ultimele Stiri
abonare newsletter