Actualitate
Liviu Stănescu, călătorul care a dus România la capătul lumii. Expoziția la Cluj a unui hai-huist care a înlocuit fotoliul cu bocancii.
Liviu Stănescu, călător prin excelență, povestitor de margini de lume și fotograf al umanității profunde, revine la Cluj cu expoziția „Am fost la capătul lumii”, o invitație vizuală și literară de a evada din cotidian și a păși, preț de câteva zeci de cadre, în esența pură a planetei.
Exploratorul Liviu Stănescu în Argentina| Foto: arhivă personală
Cu o hartă înțesată de pioneze și un „Dor de Ducă” care nu-i dă pace, Stănescu a străbătut zeci de țări și culturi – de la triburile ancestrale din Papua Noua Guinee la tăcerea absolută de la Polul Sud, unde a ajuns la bordul unui avion istoric, un DC-3 care a participat la debarcarea din Normandia.
Un început născut din mister și fascinație
Pentru Liviu Stănescu, dorința de a explora lumea nu a pornit dintr-un impuls turistic, ci dintr-o căutare profundă, aproape metafizică.
Se întreabă dacă e vorba de Dumnezeu, de Natură, de Univers sau de Om – încă nu are un răspuns, dar nu se oprește din căutare. Sau poate că, într-o zi, va alege să se oprească și să admire misterul în tăcere.
Printre reperele sale spirituale, îi amintește pe Walt Whitman și Panait Istrati. Primul se declara „vast” în contradicțiile sale, iar al doilea, doar un simplu vagabond. Împreună, i-au dat impulsul de a schimba fotoliul cu bocancii, confortul cu nesiguranța, obișnuitul cu neprevăzutul.
„Nu a fost nimic altceva decât dorința de a călca pe urmele celui sau celei care a creat toate minunile lumii! Să fie Natura? Să fie Dumnezeu? Să fie Universul? Să fim noi oamenii? Încă nu știu a-mi răspunde la aceste întrebări, dar nu mă las până nu voi afla răspunsul. Sau poate că mă voi lăsa și atunci voi privi cum plutește misterul oriunde îmi voi întoarce privirea.
Walt Withman se caracteriza pe sine însuți spunând «Mă contrazic? Foarte bine, atunci mă contrazic. Sunt vast!». Iar Panait Istrati spunea despre el că este doar un simplu vagabond. Ei doi sunt cei care mi-au dat un brânci ca să înlocuiesc fotoliul de acasă cu niște bocanci trainici!”, a declarat Liviu Stănescu pentru monitorulcj.ro
CITEȘTE ȘI:
EXCLUSIV. Liviu Stănescu, portretul unui călător. De la Papua Noua Guinee până la Polul Sud: „Provocarea cea mai de soi, să nu ajungi mâncat de canibali”
„Locurile mă strigă. Eu doar le ascult”
Când vine vorba de alegerea unei destinații, Liviu Stănescu nu urmează rute prestabilite. Nu merge acolo unde merg toți, ci acolo unde „locurile neatinse de pioneze” de pe harta sa îl cheamă.
„De fapt orice loc de pe Pământ mă mângâie într-un fel sau altul sufletul. Eu știu asta și nu mă tem să merg acolo unde depărtarea mă cheamă. În spatele biroului meu am o hartă străpunsă pe multe pioneze, iar locurile neîmpunse sunt cele care îmi fac «fețe – fețe» și mă îmbie să le calc pragul, precum sirenele pe Ulise. Diferența între mine și el este că eu niciodată nu-mi astup urechile și mă las purtat pe brațele lor acolo unde vor ele să mă ducă!”, a adăugat Liviu Stănescu.
De la Papua Noua Guinee la Polul Sud: OMENIA ca busolă
În aventurile sale, Liviu a pătruns în comunități izolate, acolo unde cuvântul „civilizație” capătă alte înțelesuri. A locuit printre oameni considerați de occidentali drept „neevoluați”, dar care l-au primit cu o căldură pe care rar o găsești în orașele moderne.
„Toți acești oameni mi-au împărțit nimicul lor cu mine. Un nimic mai uriaș decât un Burj Khalifa. Acest mic și insignifiant lucru poartă același nume pretutindeni – OMENIA.”
Un alt moment definitoriu a fost zborul spre Polul Sud, cu un avion istoric DC-3, construit în 1943, folosit în debarcarea din Normandia. Emoția a fost copleșitoare. Pe de o parte, își vedea visul cu ochii – acela de a planta steagul României aproape de capătul lumii. Pe de altă parte, era conștient de încărcătura istorică a avionului în care se afla.
„Mă întrebam dacă soldatul american care a stat pe acel scaun s-a mai întors sau nu la familia lui. Iar eu, datorită lui, pot astăzi călători liber.”
Când viața se joacă la granița cu moartea
Liviu nu caută pericolul, dar nici nu fuge de el. Cutremurul devastator din Nepal, conflictele civile din zone tensionate, zonele de frontieră, toate l-au pus față în față cu fragilitatea vieții.
„Este foarte adevărat că, deși nu caut pericolul și am grijă să stau departe de el, acesta mă însoțește mai tot timpul. De altfel prietenii mei îmi zic: «Spune-ne unde te duci ca să nu mergem și noi acolo în același timp cu tine!». Am trecut de câteva ori în viață pe lângă moarte, dar m-am împrietenit cu ea și acum știu că fără mine ea va rămâne singură și tristă. Fapt pentru care nu mă tem să merg pe margini de vremuri sau pe poteci încă nebătute!”, a adăugat exploratorul.
În ciuda riscurilor, Liviu își urmează chemarea. Pentru el, orizontul nu e o linie de final, ci o promisiune a necunoscutului. Iar acel „Dor de Ducă” imaginar, omulețul de pe umărul stâng care-i tot șoptește „du-mă unde orizontul se termină”, nu-i dă pace.
Fotografiile, oglinzi ale unei lumi colindate cu sufletul
Expoziția „Am fost la capătul lumii” nu este doar o înșiruire de imagini spectaculoase. Este o formă de introspecție, de dialog vizual între autor și public. Pentru Liviu, fotografia este aproape un act spiritual: „Poate că nu sunt decât o unealtă a unui înger care mă folosește spre a duce frumosul mai departe.”
Se lasă purtat de instinct, de povești, de lumină, de liniște. Stă ore în șir într-un loc până când simte că a venit momentul să apese declanșatorul. Iar ceea ce rezultă sunt imagini care „vorbesc” nu doar cu el, ci cu toți cei care le privesc.
„Mie mi se întâmplă să stau ceasuri întregi la taclale cu fotografiile mele, pentru că au colindat întreaga lume cu mine.”
Despre expoziție și lansarea de carte, o invitație la o altfel de călătorie
Expoziția, care a fost deja găzduită în Timișoara, Oradea, București și Sfântu Gheorghe, ajunge acum la Cluj. Va putea fi vizitată la Casino – Parcul Central, începând cu 15 aprilie. Evenimentul de deschidere va avea loc marți, de la ora 18:00, și include și lansarea volumului „Am fost la capătul lumii”, apărut la editura Humanitas.
Alături de Liviu Stănescu vor fi prezenți scriitorul Cristian Manolachi și fotograful Gianluca D’Amico. Va fi un dialog între imagini și cuvinte, între aventură și reflecție. Iar la final, cei care doresc vor putea primi un autograf și o dedicație pe prima pagină a volumului.
Ce urmează? Încotro merge „Dorul de Ducă”?
Pentru Liviu Stănescu, nicio aventură nu este ultima. „Tot timpul există o nouă aventură la orizont.”
Cu pașaportul aproape plin, dar cu inima și mai încăpătoare, călătorul care a dus steagul României până la Polul Sud nu are de gând să se oprească. Orizontul e acolo, mereu cu un pas mai departe.
Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
CITEȘTE ȘI:
