Actualitate
3 mai 1944 - a început Holocaustul în Ardealul de Nord
Astăzi, 3 mai 2026 se împlinesc 82 de ani de la începutul deportării evreilor din Cluj și din tot nordul Ardealului.
Astăzi, 3 mai 2026 se împlinesc 82 de ani de la începutul deportării evreilor din Cluj și din tot nordul Ardealului | Foto: holocausttransilvania.ro
Dacă în 1930, erau recenzați circa 150.000 de evrei, în 1947 numărul lor era de numai 6.500.
Evreii din Cluj, duși în ghetou
La 3 mai 1944, a început ridicarea evreilor din oraș și internarea lor în ghetoul din Cluj. În dimineața acestei zile, echipe mixte, formate din civile și soldați, au pătruns în locuințele evreilor din Cluj-Napoca, dar și din alte localități din preajmă și i-au obligat să iasă din case, fiind duși în fața sinagogii de pe strada Horea.
De aici au fost duși pe strada Fabricii de Zahăr, unde au fost ținuți sub paza armată peste 18.000 de evrei, copii, femei, barbați.
Dintre aceștia, 4.000 erau copii sub 13 ani, după cum se specifică pe placa comemorativă. Placa se găsește pe corpul de clădire din intersecția străzii Fabricii cu linia de tramvai.
La Huedin, înainte de a ajunge la Cluj, evreii au fost închiși și beciuri, și supusi torturilor.
Abia ajunși în ghetoul din Cluj, internații au fost supuși acelorași practici violente și de tortură semnalate și în alte locuri. Bănuiți că și-au ascuns bunurile de valoare, li s-a cerut, în timpul interogatoriilor și anchetelor, să spună cui au dat spre păstrare aceste bunuri sau să indice unde le-au ascuns. Mărturiile supraviețuitorilor înfățișează numeroasele maltratări și torturi la care au fost supuși.
Datele existente menționează că în decurs de câteva zile, între 12.000 și 14.000 de evrei au fost închiși în acest ghetou, autoritățile maghiare beneficiind de asistența specialiștilor naziști. Numărul internaților a ajuns în scurt timp la 18.000 de persoane, după ce au fost aduși și evreii din Borșa, Huedin și din alte regiuni.
Ghetoul era un spațiu amenajat în aer liber, în curtea fostei fabrici de cărămidă, din cartierul Iris, din nordul orașului. Internații se adăposteau sub câteva șoproane folosite anterior pentru păstrarea țiglelor și cărămizilor. Dormeau îngrămădiți unii în alții. Hrana se distribuia o singură dată pe zi. Începând din 25 mai 1944 și până la 9 iunie același an, 16.148 de evrei clujeni au fost deportați la Auschwitz.
Acțiunea de concentrare a fost efectuată de autoritățile maghiare, supravegheate de Hauptsturmführer Strohschneider, comandantul local al serviciilor germane de securitate. Ghetoul se afla în subordinea lui László Urban, care conducea și poliția orașului. Administrarea internă a fost încredințată unui „Judenrat” (Consiliu Evreiesc). Printre membrii consiliului au fost rabinul Akiba Glasner, rabinul Mózes Weinberger și Ernő Márton.
Alături de cei menționați mai sus, următorii oficiali au fost și ei implicați masiv în ghetoizarea evreilor: József Forgács, secretarul general al județului Cluj, reprezentându-l pe adjunctul prefectului; Lajos Hollóssy-Kuthy, adjunctul șefului poliției; Géza Papp, un ofițer de poliție de rang înalt; Kázmér Taar, un angajat cu rang înalt al biroului primarului. Comanda generală a procesului de ghetoizare în județul Cluj, cu excepția orașului Cluj, a aparținut lui Ferenc Szász, adjunctul prefectului județului Cluj, și lui József Székely, primarul orașului Huedin.
Ghetoul a fost lichidat după deportarea evreilor din acest ghetou la Auschwitz, în șase transporturi. Primul a avut loc la 25 mai, iar ultimul la 9 iunie 1944.
Datele deportării din Cluj au fost: 25 mai 1944 (3.130 persoane), 29 mai 1944 (3.417 persoane), 31 mai 1944 (3.270 persoane), 2 iunie 1944 (3.100 persoane), 8 iunie 1944 (1.784 persoane), 9 iunie 1944 (1.447 persoane). Totalul celor deportați a fost de 16.148 persoane.
Evrei salvați din Cluj
Situația gravă a evreilor concentrați la fabrica de cărămidă „Iris” a trezit compasiunea conducătorilor bisericilor creștine din Transilvania, care au avut luări de poziție publice, prin care au condamnat ghetoizarea. Dr. Iuliu Hossu, episcop al Bisericii Greco-Catolice, acad. dr. Nicolae Colan, episcop al Bisericii Ortodoxe, dr. Márton Áron, episcop al Bisericii Romano-Catolice, Józan Miklós, episcop al Bisericii Unitariene, și dr. Vásárhelyi János, episcop al Bisericii Reformate, au condamnat măsurile brutale luate împotriva evreilor și au acordat ajutor unor victime pentru a scăpa de la deportare.
În acele săptămâni în care înfometarea, tortura fizică și psihică au pus stăpânire pe comunitatea evreiască din Cluj, câteva sute de evrei au reușit totuși să se salveze, refugiindu-se în România, pe cont propriu, sau cu ajutorul unor binevoitori sau al unor organizații sioniste. Totodată, în timpul deportării, 388 de evrei au fost salvați, fiind transferați din Cluj la Budapesta în urma „controversatei înțelegeri dintre Kasztner și SS”.
În urma înțelegerii dintre avocatul și jurnalistul clujean Rudolf Kasztner și Adolf Eichmann circa 1.700 au fost salvați de la deportare, ajungând cu trenul în Elveția. Conform informațiilor disponibile, s-ar fi plătit suma de 1.000 de dolari pentru fiecare evreu. Aceștia au fost selectați dintre evreii înstăriți, lideri sioniști, rabini, dar și jurnaliști, profesori, artiști.
Conform datelor statistice consemnate în recensământul din România de la 29 decembrie 1930, totalul populaţiei evreieşti din Nordul Transilvaniei înregistrate după criteriul naţionalităţii evreieşti, a fost de 141.550 persoane, iar după criteriul religiei mozaice, a fost de 150.319 persoane.
La încheierea războiului, unii dintre supraviețuitori, atât din Cluj cât și din alte localități, s-au stabilit în oraș. În 1947, numărul lor era de 6.500. Ulterior, în perioada comunistă, o parte semnificativă dintre ei au emigrat.
Citiți monitorulcj.ro și pe Google News
CITEȘTE ȘI:
