Actualitate
FOTO Meşteşugarii clujeni nu lasă tradiţia să moară. Şi-au deschis afaceri pe internet şi se promovează pe Facebook
Noţiunile de afaceri, contabilitate, Internet, Facebook nu mai sunt niciun secret pentru meşterii populari din judeţul Cluj care de câteva luni s-au transformat în veritabili oameni de afaceri.
Au trecut de prima tinereţe, dar iau lecţii de antreprenoriat şi sunt decişi să nu lase tradiţia românească să piară. Vor să o facă cunoscută peste hotare şi au declarat război chinezăriilor de la tarabe. Kelemen Ana (57 de ani) din Mera, Elvira Gavriş (65 de ani) din Huedin, Elena Dârjan (68 de ani) din Cluj-Napoca şi Sorin Tisa din Bistriţa sunt doar patru din cele 166 de persoane care au absolvit un curs de antreprenoriat finanţat de Uniunea Europeană, cu scopul de a dezvolta meşteşugurile tradiţionale din mediul rural din regiunea Nord-Vest.
În cadrul proiectului, cei patru au învăţat cum să-şi promoveze lucrările pe care le fac în atelierele lor, cum să scrie un plan de afaceri, cum să-şi protejeze marca de artizanat sau cum să-şi promoveze produsele. Cei pasionaţi de arta tradiţională vor avea posibilitatea să cumpere obiectele realizate de meşteri în a doua jumătate a acestui an, când aceştia vor participa la zece expoziţii găzduite de pensiuni rurale din judeţele Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Satu-Mare şi Sălaj.
„Am învăţat să lucrăm pe calculator, să facem proiecte, să vindem ceea ce facem. Din copilărie am pasiunea aceasta, îmi plac lucrurile vechi şi tradiţia şi Mera este un loc foarte bun unde ne putem organiza. Vrem să ajungem şi noi undeva sus, să nu mergem în Ungaria să vindem produsele, să vină ei la noi. Vrem să putem să vindem, să reînviem tradiţia, să facem ce au făcut strămoşii noştri. Noi vindem şi online, şi prin Facebook. Ne vom face şi PFA. Tradiţia trebuie păstrată şi trebuie reînviată şi foarte multe putem învăţa de la bătrâni. O femeie cât de simplă ştie cel puţin cinci-şase meserii. Bătrânii noştri fără şcoală au ştiut multe meserii”, povesteşte Kelemen Ana.
Haine vechi de 100 de ani
Aceasta povesteşte că are acasă foarte multe haine, unele vechi de 100 de ani, vechituri, mobile pictate. Îşi poartă cu mândrie portul şi i-a insuflat pasiunea pentru tradiţie şi fetei sale care locuieşte la oraş. „Un astfel de port se vinde de la 500 de lei în sus, dar se găsesc haine şi mai ieftine. Depinde din ce fel de material este făcut. Eu sunt cu vopsitul, fac şi costume, dar mă pasionează mai mult să vopsesc. Am o fată şi ei îi place. Mi-a moştenit pasiunea. Se îmbracă mai rar în costum popular că nu stă la Mera, dar îi place foarte mult. Ea m-a avut model pe mine pentru că eu încă din copilărie mă îmbrăcam în costume populare şi atunci şi ea m-a urmat”, mai spune femeia.
Natura, sursă de inspiraţie
Sorin Tisa este din Bistriţa şi de curând şi-a deschis o mică afacere. La cursul absolvit a învăţat noţiuni de contabilitate şi şi-a făcut singur un PFA. „Acest proiect ne-a ajutat foarte mult, eu mi-am făcut de curând un PFA, am învăţat şi partea de contabilitate, la început habar nu aveam de nimic. Eu mă ocup cu meşteşugul tradiţional în lemn, respectiv, am pornit afacerea din pasiune şi plăcere. La început am făcut două-trei produse distincte, după care am început să am până la 14-15 lucrări diferite, căsuţe tradiţional lucrate manual de la început până la finalul lucrării. Materialul principal este lemnul şi derivatele din lemn, fructe, crengi, rămurele, rădăcini. Sunt lucruri foarte multe în natură pe care omul nici nu le imaginează. Aproape din nimic poţi face ceva dacă ai un pic de viziune. Lucrările se pot vedea pe internet şi pe Facebook. Costurile lucrărilor încep de la 10- 15 lei şi ajung până la 70-80 de lei. Am lucrări foarte multe artizanale pe bază de lemn care sunt foarte utile pentru gospodării, în curţile oamenilor. Sunt tradiţionale, dar infrumuseţează locul în care sunt puse. Am acasă un mic atelier la Bistriţa”, a precizat bistriţeanul.
Costume scumpe, bani puţini
Elvira Gavriş este dintr-un sat de lângă Huedin, Bedeciu, şi lucrează de ani buni broderie spartă şi costume populare. Este membru fondator al Asociaţiei Meşterilor Populari şi spune că prin acest curs a învăţat să lucreze cu calculatorul pentru a-şi promova creaţiile vestimentare. ”Cu calculatorul merge mai greu, este mai uşor cu costumele populare. La vârsta noastră este destul de greu cu tehnica modernă. Este necesară şi ştim că trebuie dar merge puţin mai greu. Eu lucrez numai manual pe pânză din comerţ. Lucrez de la costume populare de botez până la costume populare pentru adulţi. Este o muncă care cere multă migală, răbdare şi atenţie. Costurile costumelor sunt între 180 pentru fete şi 1200 de lei pentru bărbaţi”, spune aceasta. Bătrâna se declară dezamăgită de felul în care se îmbracă fetele din ziua de astăzi când merg la biserică. „Din păcate, lumea nu prea are bani. Cei care au bani nu prea vin la noi, nu-i prea interesează. Mai bine cumpără orice bluze, tricouri, chinezării. Sperăm să reînvie tradiţia asta că este frumoasă, Decât să cumpărăm o fustă foarte scurtă şi s te duci la biserică cu un decolteu mai bine îmbracă o ie. Tot aşa le spun cursantelor mele”, a mai precizat Gavriş.
Pasiune moştenită de la bunici
Elvira Gavriş povesteşte că a moştenit această pasiune de la bunici. „Lumea se reîntoarce la tradiţii, cine vrea să reînvie tradiţia apelează la mine şi mă bucur pentru că tot ceea ce fac este numai tradiţional şi manual. Mi-am descoperit această pasiune în copilărie, am avut două bunici care m-au învăţat torc, să ţes, să croşetez, să tricotez. În timpul anilor de şcoală, în timpul liceului, în vacanţe, am lucrat la o secţie de arte populare care era deschisă la noi în sat şi pe urmă, în timpul facultăţii am început să lucrez mai mult, o dată pentru o colegă, altă dată pentru un cadou”, mai povesteşte femeia.
Cursuri despre tradiţie, predate la şcoală
Clujeanca Elena Dârjan este de părere că elevii ar trebui să înveţe la şcoală despre tradiţiile româneşti. Spune că pentru ea tradiţiile au ajuns un fel de viciu şi plânge ori de câte ori vede un ansamblu de copii sau adulţi. „Ai mei au respectat foarte mult tradiţiile şi tot ce era manual. Din respect am ajuns la pasiune, de nivelul unui viciu. Toate obiectele pe care le fac pot spune cu mâna pe inimă că sunt autentice şi mă lupt, mă doare tare mult faptul că se abuzează de cuvântul tradiţional. Îţi trânteşte acolo că obiectul respectiv este tradiţional şi îţi face un model care este total pe lângă, omul este neştiutor şi cumpără. Într-adevăr, avem nevoie de o reîntoarcere la cultura noastră tradiţională, adevărată şi nu ştiu ce căi am putea găsi. Cred că ar trebui ca elevii să urmeze un curs la şcoală. Cât de frumos este să vezi oameni îmbrăcaţi în costume populare măcar la sărbătorile mari ale anului. Mie îmi dau lacrimile de câte ori văd un ansamblu fie de copii, fie de adulţi. Cursul acesta îl consider afacerea vieţii mele, numai faptul că am participat la el. Nu ştiu dacă voi ajunge să îmi deschid o afacere dar m-aş bucura să se poată face ceva cu adevărat pentru păstrarea şi continuitatea tradiţiei noastre”, spune Elena Dârjan.
