Actualitate

FOTO - Cum au câştigat pantofarii, croitorii şi ceasornicarii “războiul” cu mall-urile

Micile ateliere din centrul oraşului funcţionează în ultimii ani la cota de avarie, dar proprietarii sunt optimişti şi cred că tot timpul oamenii vor avea nevoie de un pantofar, un croitor sau un ceasornicar bun.

Mall-urile şi magazinele second hand sunt de ani buni concurenţa de moarte a micilor ateliere de reparaţii încălţăminte, croitoriilor şi ceasornicăriilor şi în ciuda ofertelor tentante ale acestora, unii oameni se încăpăţânează să mai treacă pe la pantofar pentru o mică reparaţie, pe la croitor pentru un strâmtat de rochie sau de blugi şi pe la ceasornicar pentru o baterie nouă sau o reparaţie. Hainele făcute la croitor sunt istorie, iar pantofarii nu au mai auzit de încălţăminte făcută la comandă de pe vremea când lucrau la Cooperativă. Chiar dacă recunosc că nu le merge prea bine afacerea, micii meseriaşi refuză să îşi închidă atelierul şi merg mai departe în războiul “nemilos” cu marile centre comerciale şi second hand-uri. Au rezistat de-a lungul anilor şi spun că ţin atelierul deschis pentru că aceasta le e meseria şi nu ştiu să facă altceva. Când vine vorba de profit, toţi spun că se află pe linia de plutire. Micii meseriaşi din Cluj-Napoca sunt siguri că meseria lor va merge mai departe atâta timp cât vor reuşi să o transmită din tată în fiu.

Hainele făcute la croitor, o poveste demult uitată

Lorinczi Mihai Carol este unul dintre puţinii croitori, din „vechea gardă” care mai rezistă pe piaţă, în ciuda concurenţei acerbe a mall-urilor, magazinelor chinezeşti şi second-hand-urilor. Şi-a început activitatea în 1967 când a fost ucenic la Cooperativă, iar de atunci nu a mai vrut să facă altceva. De şase ani are un mic atelier, la etaj, în zona ultracentrală a oraşului cu ajutorul căruia îşi câştigă existenţa. Dacă înainte de Revoluţie, 90% din munca lui Lorinczi Mihai era reprezentată din haine făcute la comandă şi 10% reparaţii, acum procentul s-a schimbat: 99% reparaţii şi 1% hainele la comandă. “Oamenii nu îşi mai fac haine la comandă pentru că sunt o grămadă de firme care vând hainele gata făcute, mai sunt şi second hand-urile. Pentru o haină la comandă îţi trebuie timp, trebuie să vii la probe şi lumea nu mai are timp. Acum, 99% fac reparaţii şi majoritatea clienţilor sunt femei care vin să strâmteze o rochiţă sau blugi, în funcţie de anotimp”, spune Lorinczi Mihai Carol.

Croitorul afirmă că atelierul este o necesitate, îl ţine deschis ca să îşi câştige existenţa, cu toate că profitul este mic şi comenzile au scăzut cu 50% pe perioada crizei economice.

Pantofarii nu dispar atâta timp cât oamenii umblă încălţaţi

Nici atelierele de reparaţii încălţăminte nu sunt o sursă de câştig importantă. Meseriaşii care repară pantofii clujenilor rezistă cu stoicism pe piaţă, chiar dacă le merge prost de o vreme încoace. “În ultima perioadă merge slab pentru că e plin de second-handuri care vând uneori încălţăminte şi cu 50 de bani”, declară Ioan Contraşi, proprietarul unui mic atelier de reparaţii încălţăminte de pe bulevardul Eroilor. Preţurile sunt stabilite în funcţie de client, dar cât mai mici pentru a-şi atrage clienţii.

Ioan Contraşi are atelierul din 2006, este optimist şi consideră că atâta timp cât oamenii vor umbla încălţaţi vor exista şi pantofarii.

Din 87 de ceasornicari au mai rămas patru

Ceasornicarii sunt şi ei printre meseriaşii care câştigă atât încât să se menţină pe linia de plutire şi sunt de părere că vor rezista pe viitor doar cei care ştiu cu adevărat meserie. Emil Mureşan este printre cei mai vechi ceasornicari din Cluj. A început să lucreze în branşă din 1969, întâi ca ucenic. Clujeanul spune cu mândrie că este printre ceasornicarii adevăraţi, cu şcoală, nu ca cei de ocazie de acum care doar se pretind a fi ceasornicari. “Sunt şi preoţi care fac pe ceasornicarii şi taximetrişti, dar ăştia nu rezistă. Au fost 87 de ceasornicari şi acum mai sunt trei-patru. Mă refer la cei cu şcoală, care ştiu cu adevărat meserie”, explică Emil Mureşan.

Dezamăgiţi că nu se mai învaţă meseria la şcoală

Ceasornicarul clujean adaugă că atâta vreme cât meseria va fi transmisă din tată în fiu, atelierele meseriaşilor adevăraţi vor exista şi vor rezista pe viitor. Proprietarilor micilor ateliere sunt dezamăgiţi că nu se mai învaţă meserii precum pantofar, ceasornicar, croitor, etc. la şcolile profesionale. În plus, nici tinerii nu mai sunt interesaţi de aşa ceva, cu excepţia celor care au în familie astfel de meseriaşi.