Actualitate
”Să ne jucăm că facem artă” sau cum o fetiță de cinci ani a ajuns la a treia expoziție de tablouri FOTO
Sophia Leopold pare un copil care oricare altul, cu bucle blonde și ochi mari, care, la o vârstă fragedă, a luat puțin prea în serios joaca și a propus ”să ne jucăm că facem artă”. Punându-și pe cap băscuța pentru inspirație, a ajuns să aibă două expoziții în Toronto, iar marți, 12 august, la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, va avea loc cea de-a treia, concomitent cu lansarea unui album despre lucrările ei, conceput de filosoful Vianu Mureșan.
Sophia Leopold-Mureșan s-a născut pe 16 decembrie 2008 la Toronto, Canada, unde trăiește alături de părinții ei, cetățeni canadieni de origine română. La vârsta de doi ani și jumătate, a început să se joace cu culorile, apoi, încet a trecut la schițe și desene proprii. Pe măsură ce timpul trecea, desenele au devenit tot mai multe și mai complexe, iar unchiul ei, Vianu Mureșan, urmărindu-i evoluția, a decis să publice un volum despre lucrările ei, ale căror tehnică de stil, compoziție și culoare se formează, influențate de artiștii ei favoriți Joan Miró, Paul Klee și Vassily Kandinsky.
Sophia Leopold are în jur de 100 de tablouri și peste 200 de desene și schițe. A avut prima expoziție de pictură în august 2012 la vârsta de trei ani și opt luni, iar cea de-a doua în septembrie 2013 la Eskimo Art Gallery, Toronto.
Cartea Sophiei
A început să deseneze și să coloreze în jurul vârstei de trei ani. De foarte mică a avut o curiozitate specială pentru cărțile desenate, pentru obiectele, personajele, situațiile și poveștile lor. În iarna lui 2011 Sophia a trecut de la cărțile de colorat la desene, schițe, compoziții proprii. În anumite momente ale începutului său artistic Sophia desena sau picta personajele pe care își dorea să le imite.
“Primele imagini sunt personaje din desenele animate pe care le urmărea. Ideea pe care o formulez pe coperta a 4-a este în legătură cu cățelușa Pimpa, un desen animat italian. Era un episod în care ea ajunge în podul casei și găseste un cufăr mare cu vopsele, un șevalet și foarte curioasă, vrea să vadă la ce folosesc. Atunci totul se animă, șevaletul începe să danseze, iar vopselele sar pe paleta de pictat. Ea atunci își pune basca artistică și începe să deseneze niște animale care să fie prietenii ei: un elefant, o gâscă, iar ele sar din tablou, se iau de mână și merg să se joace. Așa și Sophia a avut aceeași dorință de a desena personajele din desenele animate care i se păreau cele mai simpatice în momentul acela și de fapt asta a fost dorința ei” spune Vianu Mureșan.
Vianu Mureșan a început să lucreze la album în decembrie-ianuarie, după ce s-a întors din Canada, uimit de ideile Sophiei, de câte lucrări se adună și de ecoul pe care l-a avut cele două expoziții, prima în august 2012 la vârsta de trei ani și opt luni, iar ce-a de-a doua în septembrie 2013, în cadrul căreia au fost prezente în medie 350 de persoane și o televiziune care a făcut un reportaj, Sophia fiind iubită și apreciată în cadrul comunității din Canada în care trăiește.
De la personaje din desene animate la portretul lui Freud
Prima jumătate de an a încercat să recreeze personajele pe care le vedea la televizor sau în poveștile pentru copii, iar apoi a început să facă portrete mamei, autorului, chiar și copiilor pe care îi vedea la grădiniță.
”În casă tot timpul se citește și tot timpul vedea despre ce citim, despre ce discutăm, iar la un moment dat citeam o monografie de-a lui Freud în care erau și imagini, și portrete. Ei i-a plăcut un portret din tinerețe de-a lui Freud și i-a făcut un portret. Este curios ce are în minte un copil care începe să deseneze la o vârstă atât de fragedă” povestește autorul albumului.
Momente de inspirație
”Avea diverse momente, spre exemplu la plaja, pe nisip, sau la țâșnitoare, sau iarna pe zăpadă, cu un băț de bambus tot timpul desena, tot timpul făcea schițe. În aceste momente de exaltare și de inspirație când se apucă și lucrează totul îi iese din prima, iar dacă iese din starea respectivă fie se plictisește, fie se simte blazată și dacă insistă să continue, uneori strică lucrarea” spune filosoful.
Lucrează câte două ore pe zi, însă cu mici pauze, pauză de masă, de parc, de somn și are nevoie de o anumită atmosferă specială pentru a lucra. Astfel, ascultă muzică, sau vorbește cu cineva, fiindcă are nevoie să fie antrenată emoțional, să fie apreciată, fiind preocupată să vadă dacă îi place sau nu îi place persoana care stă cu ea.
Își populează mediul cu animale care îi rămân întipărite în minte fie din poveștile pe care i le spun părinții înainte de culcare, fie din desenele pe care le vede sau cărțile pe care le răsfoiește sau din ce vede peste zi.
O mână sigură, tematică și stil
”Ceea ce este de remarcat la Sophia, este siguranța mânii. Ea de la început avea un dans al liniei, compunea din intersecții. Cele mai importante tablouri sunt făcute mai întâi în creion sau în linie și au un contur perfect, niciodată șters, repetat sau revenit asupra liniei. Din jocul de culori pe care îl compunea se decidea tema” a mai precizat Vianu Mureșan.
Tematica pe care o abordează cel mai des este fluturele, iar mulți dintre fluturii răsfirați printre lucrările ei au o aură precum sfinții din icoane. Nu i-a plăcut niciodată să imite și nu reușea niciodată să facă un obiect real, se plictisește, nu are răbdare. Tot ce compune ea este intuitiv, chiar dacă există unele idei extrase din realitate.
“Lucrează intuitiv și vede formele, vede structura, iar uneori apare impresia că există detalii inutile sau elemente decorative excesive, iar la unele, în timp ce lucrează își pierde inspirația și rămân parcă... deschise. Multe dintre desenele ei nu sunt dintr-o perspectivă frontală, nu le vezi ca și cum ar fi expuse pe un perete, ci de sus și nu explică de ce pune anumite detalii la anumite personaje pe care le face”, a mai precizat Mureşan.
Influențată de cei mai mari artiști
Unele dintre tablouri au, atât stilistic cât și tematic, inspirație din pictori cunoscuți. Stelele sau unul dintre modelele de lună sunt inspirate din Joan Miró, unul dintre artiștii ei preferați.
După ce a început să lucreze mai mult, mai serios, răsfoia multe albume de artă, foarte mulți autori, dar pentru unii avea spontan o pasiunea, cum a fost și pentru Joan Miró. Din tabloul ”Carnavalul arlechinilor” a lui Joan Miró, în care se regăsesc foarte multe animale bizare, ea a făcut câteva tablouri noi, ”Zmeul albastru” și ”Animale albastre”, însă aceste animale nu seamănă deloc cu cele ale lui Miró.
”Am vrut să fie vizibile și exercițiile pe care le făcea până își lămurea un stil, cum e pointilism. Adică, după ce construiești tema din linie nu colorează cum face de obicei, ci din puncte, adică tehnica pointilistă, care, desigur, e mult mai elaborată și mai sofisticată decât ceea ce face ea, dar încearcă să le coloreze prin această tehnică. I s-a părut interesant și a mers pe asta o vreme” explică Vianu Mureșan.
Lansarea albumului Sophia Leopold, "Să ne jucăm că facem artă", scris de Vianu Mureșan va avea loc de la ora 13.00 și va include și o galerie virtuală cu desene și picturi ale artistei. Invitați să prezinte galeria și albumul sunt artiștii plastici Ioana Antoniu, Radu Pulbere, Andrei Florian și jurnalistul Mihnea Măruță. Gazda evenimentului va fi Tudor Sălăgean, directorul muzeului, iar moderator Valentin Ajder, directorul editurii Eikon.
Bianca Tămaș
