Actualitate

Povestea armenilor din Transilvania, întemeietorii oraşului Gherla

În Cluj-Napoca, acum mai sunt doar 70 de etnici armeni. Nicio urmă nu mai aminteşte de prezenţa lor în istoria municipiului, ei fiind asimilaţi de populaţia oraşului.

Armenii, un popor mic, şi-au pus amprenta în istoria Transilvaniei şi în special a Clujului prin întemeierea oraşului Gherla. Prezența armenilor în Transilvania a cunoscut o creștere începând cu secolul al XV-lea, când, în urma conflictului provocat de invazia regelui polon Albert în Moldova, circa 700 de familii de armeni au fugit din Suceava în Ardeal.Un manuscris armenesc arată că în 1647 Târgu-Mureș era populat cu armeni. Un factor determinant pentru migrația armeană din Moldova în Ardeal l-a constituit războiul turco-polon dus pe teritoriul Moldovei între 1672-1683.

Gherla, de la teren viran la oraş baroc

Tot în secolul XVII, orașul Gherla de azi apare ca Armenopolis. Orașul a fost înființat de către armeni, care au cumpărat terenul viran, au adus un arhitect și au construit orașul în baza unui plan deplin sistematizat. “Armenii din Gherla, pe lângă faptul că erau buni comercianți, erau și oameni de cultură. Datorită acestui fapt s-a înființat și Asociația Muzeului, înființată de Kristof Szongott”, spune Mircea Tivadar, organizator al Zilelor Culturale Armene, eveniment care s-a desfăşurat în acest week-end la Cluj.

Gherla este singurul oraș din România construit în secolul al XVIII-lea după un plan prestabilit și a cărui construcție a supraviețuit și în prezent. Stilul baroc predominant în oraș se datorează coloniștilor armeni, veniți din Moldova cu permisiunea și la invitația Curții Imperiale de la Viena.

Cea mai veche asociaţie culturală armeană din lume

Pe lângă faptul că sunt buni constructori, armenii sunt şi oameni de cultură. Asociația Muzeului care există din 1904 reprezintă cea mai veche asociație culturală armeană din lume. Primul muzeu armean din lume a fost înființat la Gherla în 1907. Despre valoarea patrimonială a orașului Gherla vorbește filmul “Armenopolis”, care a rulat și în cadrul Zilelor Culturii Armene. Muzeul armean a funcționat la Gherla cu numeroase întreruperi, fiind astăzi închis. Principalul obiectiv al Asociației este tocmai redeschiderea acestui spațiu.

Urmele armenilor în Cluj-Napoca s-au pierdut

Astăzi în Cluj-Napoca se află în jur de 70 de etnici armeni. Nu există în oraș o biserică armenească și nici un alt așezământ armenesc. Populație armeană există aici din secolul XVIII, dar ei au devenit enoriași ai bisericii romano-catolice, fiind atașați îndeosebi de ordinul franciscan. La biserica franciscană de lângă fostul liceu de muzică (Piața Muzeului) se află îngropați numeroși armeni.

Zilele Culturii Armene, la Cluj-Napoca

Cultura şi tradiţiile armeneşti au fost celebrate, în acest week-end, la Cluj-Napoca în cadrul Zilelor Culturii Armene. Evenimentul s-a desfăşurat pe parcursul a două zile, la Muzeul Etnografic al Transilvaniei. A avut loc o expoziție de vestimenație și de obiecte casnice tradiționale armenești, o lansare de carte, programe artistice și proiecții de film.

În cadrul expoziției “Lada de zestre armenească”, au putut fi vizionate exponate tradiționale din colecții private, aparținând patimoniului istoric al armenilor transilvani, dar și splendide costume armenești reconstruite de designerul vestimentar Simó Júlia. În dechiderea evenimentului a avut loc o lansare de carte deosebită: “ Orașul liber regal Gherla”, scrisă de Kristof Szongott în 1906, se află la prima traducere în limba română.  Tot cu această ocazie au avut loc manifestații artistice și proiecții de film.

Costume tradiționale, reconstituite în baza textelor

Poate cel mai interesant aspect al manifestării armenești din acest week-end l-a constituit întrepătrunderea dintre text și vestimenație, fără de care expoziția nu ar fi fost posibilă. Neavând la dispoziție nici o altă sursă pentru reconstituirea vestimentațiilor armene de epocă, Simó Júlia a recreat țăsăturile făcând apel la referințele textuale aflate în volumul mai sus menționat. Demersul a fost unul cu atât mai dificil cu cât autorul cărții utilizează un vocabular arhaic, de început de secol XX. Astfel, acuratețea recreațiilor vestimentare a depins de acribia traducătorului de carte, întrucât vocabularul referitor la materiale şi textile este greu de tradus. Iată o frumoasă ilustrare a relației dintre ţesătură și text ( n.r. cuvântul “text” provine de la “texere”- a țese, a împleti, a aduce împreună). Pe lângă costumațiile recreate, colecția de 15 piese vestimentare cuprinde și îmbrăcăminte autentică armenească, dar și câteva piese stilizate de designer, pentru a fi adaptate la tendințele prezentului.

Un articol scris de Albert Marcu