Actualitate
Student din Cluj, cu viză de SUA. Începutul unui COȘMAR!
Majoritatea oamenilor doar îşi pot imagina cum este să trăieşti visul american, în case cu gard alb şi vizite de week-end la Boston. În anii recenţi, multe companii de Work&Travel promit să transforme în realitate aceste fantezii. Dar cum ar fi să descoperi că visul e un început de coşmar?
sursa foto Facebook Andrei Pisari
Andrei Pisari (21 de ani) este student la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai. S-a întors de câteva zile din New Hampshire, un sat din apropierea graniţei cu Canada şi are poveşti bune şi nu prea, deopotrivă, legate de experienţa americană.
„Experienţa mea a fost bună pentru că aşa am făcut-o eu”
Andrei a plecat să muncească dar nu pentru a se îmbogăţi. Pentru el a fost mult mai importantă oportunitatea decât banii cu care urma să se întoarcă. A muncit o lună, şi-a cumpărat o maşină la mâna a doua şi s-a plimbat în timpul liber.
„Am fost surprins de cât de simplu a fost să îmi cumpăr maşină. Azi m-am hotărât şi în trei zile am avut actele gata.” A vizitat Boston-ul şi şi-a făcut permis de conducere pentru jet-ski pentru a se bucura de week-end-uri lângă lacul Winnipesaukee. „Experienţa mea a fost bună pentru că aşa am făcut-o eu. Oamenii pe care i-am cunoscut acolo, unii nu făceau altceva decât să muncească şi să doarmă. Unii din ei au avut poate două job-uri”, povesteşte Andrei.
„Acolo nu te duci ca să te întorci cu bani”
Susţine Andrei referitor la salarii. Cifrele stau aşa: plătea 65 de dolari pe săptămână pentru cazare şi până în cinci dolari pe mâncare într-o zi. „Eu am fost norocos că lucram într-o bucătărie şi aveam reducere la mâncare. Alţii dădeau câte 20 de dolari pe zi pentru mâncare. Şi mai plăteau şi 80 de dolari pe săptămână cazarea. Acolo nu te duci ca să te întorci cu bani. Acolo munceşti ca să îţi recuperezi investiţia.”
Iar investiţia e considerabilă. Te înscrii în proiect printr-o agenţie, căreia îi plăteşti comision. Apoi, agenţia îţi va cere în plus bani dacă alegi să îţi găsească ei un loc de muncă. Banii trebuie daţi de la început deoarece ambasada americană nu îţi va accepta cererea de viză fără aceste plăţi efectuate, plus dovada cumpărării biletelor de avion.
„Pe mine toate astea m-au costat cam 1600 de euro. Am înţeles că sunt bănci care oferă credite pentru Work&Travel dar eu am decis să nu mă împrumut.” Dacă ambasada nu îţi aprobă viza, agenţia îţi va returna parte din banii plătiţi, dar nu pe toţi. Cei care reuşesc să plece sunt plătiţi cu salariul minim pe economie: 7.35 de dolari americani pe oră”, spune tânărul.
Work&Travel: experienţă cultivatoare sau şoc cultural?
„Eu m-am simţit foarte bine cu americanii. Chiar dacă nu vorbeam deloc bine engleza, au avut mereu multă răbdare şi m-au făcut să mă simt bine. Alţii nu au fost atât de norocoşi”, mai spune tânărul.
Andrei povestea cum a avut colegi cărora li se repeta zilnic că sunt doar nişte imigranţi. Andrei a fost mai norocos. El s-a împrietenit cu oamenii pe care i-a cunoscut şi nu a avut foarte mari probleme. Dar a dat şi peste oameni despre care nu mai povesteşte cu zâmbetul pe buze. „Primul şef pe care l-am avut era grec. Mi-a făcut reclamaţie la poliţie că i-am crăpat un perete din greşeală. Am crezut că mă arestează. Dar a venit poliţia şi mi-au spus să repar”, povesteşte tânărul.
A spus că mulţi îi dădeau sfaturi, încă de dinainte să plece, despre cum ar trebui să aibă grijă cu americanii şi să nu fie foarte încrezător în ceea ce-i priveşte. Şi mare i-a fost mirarea să descopere că unele din zvonuri sunt doar stereotipuri prost direcţionate.
„Aşa, ca o concluzie, mie mi-a plăcut experienţa. A avut părţile ei bune şi părţile nu foarte bune dar am făcut-o, m-am întors şi am ce povesti. Stilul american de viaţă sigur nu mi se potriveşte absolut deloc, eu sunt mai activ. Dar am învăţat engleză şi am vizitat şi m-am distrat”, spune Andrei.
