Actualitate
OPINIE: Salarizarea unitară? Indignare şi lehamite
Contextul general: De aproape 10 ani societatea în ansamblul ei constată că în marea familie a obezilor de bugetari sunt uriașe inechități între frații deștepți cu remunerații nesimțite și frații fraieri, batjocoriți de toate partidele și guvernele.
Detestabila clasă politică, din care încă mai fac parte cu conștiința încărcată de multe compromisuri, a mimat doar, dorința de a îndrepta nedreptățile din sistem și implicit de al face și ceva mai performant. Desigur condiție necesară dar nu și suficientă, dar care cu un pic de conștiință și voință politică se putea realiza în aceeași parametri macroeconomici.
Aceeași societate bolnavă, obosită și superficială în care trăim, în bunul ei obicei de a judeca generalizat pe medie, neanalitic, de a lua nerumegate manipulările prin mass media sau alte mijloace, și-a format câteva stereotipuri:
a) Sistemele de învățământ și de sănătate sunt bune iar sistemul administrativ e rău.
b) Sistemele de învățământ și de sănătate sunt plătite prost iar cel administrativ bine.
c) Sistemele de învățământ și de sănătate sunt priorități naționale iar cel administrativ nu.
Tot într-o judecată superficială a societății civile și a mass media indusă de mediul politic, au lipsit dezbaterile reale, analitice și comparative, referitoare la verticala fiecărui sistem precum si pe orizontalele celor trei sisteme. Astfel nu au sărit în ochii societății noastre următoarele:
a) Administrația este plătită bine doar pe medie, deoarece punem în aceeași oală administrația locală cu cea centrală dar mai ales cu agențiile și cu acele instituții și categoriile publice unde pentru băieții deștepți bugetul statului este fără număr.
b) Și în cadrul sistemelor de educație și de sănătate sunt pe verticală mari nedreptăți, ca simplu exemplu amintesc privilegiații din sistemul universitar.
c) Comparând pe orizontală posturi similare cum ar fi ca exemplu contabilul cu aceeași pregătire și experiență, percepția publică este pe dosul realității.
d) Sistemul judiciar a premiat doar sistemul de învățământ cu sentințe și bani restituiți cu grămada.
- Regimul incompatibilităților și legislația muncii îngrădesc total funcționarii publici și demnitarii aleși sau numiți, în schimb este total permisivă pentru celelalte sisteme. O persoană poate fi și medic, și profesor, și în funcție de conducere, și plătit pe granturi, și în fundația instituției, și să lucreze în cabinet sau clinică privată, și agent comercial, și …
- După anii în care pentru fentarea asupritorilor care monitorizau fondul național de salarii, s-a deschis supapa sporurilor din cheltuieli materiale și alte surse, a venit perioada în care raidurile și pârjolirile curții de conturi au făcut prăpăd, apoi au urmat amnistiile oferite de guvernanți. A rezultat astfel un haos imens în ce privește încadrările din sistemul public, dar într-o societate cu ochelari de cal nu deranjează pe nimeni.
- Mult trâmbițata lege 284/2010 a salarizării unitare neaplicată niciodată, a fost doar praf în ochii și așa împăienjeniți ai societății noastre și măsura impotenței clasei politice.
- Iminența finalizării și aplicării de la 1 ianuarie 2016 a unei alte legi emanate de guvernul Ponta aducea speranța unei reparații parțiale și treptate a inechităților perpetuate atâția ani și o reîncadrare unitară în sistemul public.
Contextul actual
Guvernul Ponta a fost schimbat cu guvernul Cioloș spre satisfacția fostului primar incompatibil, component cunoscător al sistemului public. Desigur un guvern al României nu al SUA, UE, serviciilor etc.
Pe ultima sută, guvernul Ponta a măsurat percepția publică și forța sindicatelor și a croit 25% pentru învățământ și sănătate și 10% pentru administrație.
Rezultate
Aplicarea acelorași procente atât pentru baze cât și pentru vârfurile sistemelor este o nouă mârlănie, o mega excrocherie, o bătaie de joc, o desconsiderare, o haiducie inversă, de la săraci și gloată către potențații sistemului. În loc de mici reparații, amplificarea inechităților.
Alt efect este și mărirea inechităților pe orizontală între bazele sistemelor prin aplicarea procentelor atât de diferite.
Indignarea și lehamitea
În primul rând sunt indignat de lipsa de reacție a societății civile, aceleia care se manifestă în spațiu public.
Mai indignat și dezamăgit sunt de câinele de pază ce n-a schelălăit deloc la această golănie comparabilă cu cea a lui Băsescu, mass media.
De turma asta de societate în ansamblul ei, nici nu mă mai pot indigna. Nu-i cu cine …
Lehamitea cu care din păcate mă prea obișnuiesc, este raportată la parlament, președinție, guvernul vechi, cel nou și care o mai fi.
Mai mare și mai apăsătoare este lehamitea față de persoana mea, pe care nu o pot scoate din dilema: mai rămân în sistemul politic și continui să înșir compromis după compromis în șiragul cel lung sau ies afară și aduc adaptaților și susținătorilor sistemului bucuria de a scăpa de un ghimpe.
Încheiere
Vă asigur că o minimă educație și practică creștină mă ajută să fac o distincție clară între păcat și păcătos. Chiar dacă sunt indignat și am o lehamite reală față de decizii, acțiuni, atitudini, categorii sau sisteme, și așa mai departe, am o dragoste și o afecțiune reală pentru colegi, cunoscuți ori necunoscuți, persoane cu funcții sau oameni în general.
Sărbători fericite, cu liniște și pace sufletească!
Ovidiu COLCERIU
primar Sînpaul, Cluj
Președintele Asociaţiei Comunelor din România
