Actualitate

Tezaurele umane vii ale României

Aurul și banii se păstrează în seifuri, în schimb cultura tradițională românească are drept pavăză "tezaurele umane vii". Până în prezent, din 2008, de când autoritățile acordă acest titlu, recunoscut de UNESCO, 43 de români au fost astfel gratulați. Meșteri de înaltă valoare. Apărători ai autenticității. Și modele de viață pentru cei tineri, cărora le transmit moștenirea lumii rurale.

Dacă ar fi să-i cauți pe toți cei 43 de oameni din România care au deja titlul de "tezaur uman viu", atunci ar trebui să mergi în toate colțurile acestei țări, pentru că ei sunt răspândiți în cele mai neștiute sate. Niște anonimi, în marea loc majoritate, dacă e să vorbim de notorietatea la nivel național. Dar, în schimb, sunt adevărate modele în propriile lor comunități, respectați pentru meșteșugul pe care-l stăpânesc de o viață întreagă, și în special datorită eforturilor de a transmite mai departe tot ceea ce au dobândit, la rându-le, de la înaintașii lor. La care se adaugă, în mod esențial, grija pentru autentic, fără să fie câtuși de puțin influențați de vreo picătură de modernism, scrie romanialibera.ro.

Cu sute de ani în urmă, omenirea știa să trăiască în comuniune cu natura, iar toate îndeletnicirile umane exploatau în mod rațional potențialul naturii, fără a-l afecta.

Acolo unde ulițele satului nu mai sunt pustii

De o jumătate de secol are grijă ca dansurile populare să nu se stingă în comuna în care s-a născut, Frata, județul Cluj. Așa încep să se depene amintirile lui Dumitru Moldovan. Se joacă acolo, după datină, "românește de împerecheat", "românește în ponturi", "românește de învârtit", "hărțag în două laturi". Mi-a spus cum se numește fiecare dans în parte. Om cu statură impozantă, îmbrăcat în costum popular specific locului din care se trage. A dansat în fața audienței, în sala de festivități a Muzeului Satului din București, o "feciorească", cu mișcări aprige, mâinile și picioarele întâlnindu-i-se în pocnituri ample, în timpul săriturilor care dau foc aerului. Reușește, în timp, să atragă de partea lui mai mulți consăteni, într-o formație de dansuri populare. Ei nu dau liniște ulițelor satului. Spune că mai are un ajutor de nădejde, pe Vasile Soporan. Nu le observi vârsta, deși sunt la timpul pensiei. Vorbesc despre dansurile și muzica populară care trebuie să răsune în special pe ulițele satului, nu numai pe scena festivalurilor sau a diverselor sărbători de peste an. Au fost timpuri când oamenii se adunau, în ceasul lor de bucurie, pe acele ulițe mai largi, și se puneau pe joc. "Erau trei feluri de jocuri, ale copiilor, ale celor care nu făcuseră armata, și ale celor care veniseră din armată", își amintesc interlocutorii. Ansamblul folcloric local are în prezent opt perechi, bărbați și femei. "Trei perechi au peste 60 de ani, alte trei, între 45 și 60 de ani, iar două sunt formate din copii", descriu în detaliu situația. Numeroase festivaluri sunt organizate la fața locului, că doar așa atragi lumea la jocuri și cântece.

Dansator popular și organizator de manifestări cu caracter tradițional, asta se știe despre Lovasz Ferenc, zis Kuli, din comuna Jucu de Sus, județul Cluj. Om care marchează istoria acestui loc, din punct de vedere artistic, încă din 1954. Și un rapsod popular, Alexandru Ciurcui, din comuna Frata, județul Cluj. Ei completează în acest an galeria personajelor emblematice ale tradiției românești, încununați ca "tezaure umane vii".

Confirmarea unui ideal

Să primești un asemenea titlu nu înseamnă bani sau cine știe ce alte avantaje materiale. Asemenea meșteri și-au câștigat pâinea, o viață întreagă, făcând diverse meserii. Onorantul titlu primit acum este doar confirmarea că nu ai luptat degeaba pentru un ideal al tău.