Actualitate

Levente Molnár: „Filmul face să nu uităm de ce este capabil animalul din noi”

Actorul Levente Molnár spune într-un interviu că „Fiul lui Saul”, care a primit premiul Oscar pentru cel mai bun film străin, trebuie să ne facă să nu uităm de ce este capabil animalul din noi, precizând că în timpul filmărilor s-a simţit ca şi cum ar fi fost în mijlocul iadului.

„Fiul lui Saul/ Son of Saul”, debutul în lungmetraj al regizorului László Nemes, va avea premiera, vineri, în cinematografele din Cluj şi din ţară.

În această peliculă, care a primit premiul Oscar la categoria cel mai bun film într-o limbă străină, la ediţia 2016 a prestigioasei gale, Levente Molnár, actor la Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca, are un rol cheie: îl interpretează pe Abraham Warsawski, cel mai apropiat prieten al lui Saul, aflat alături de el în lagărul de concentrare.

Saul Ausländer (interpretat de actorul Géza Röhrig) este un prizonier evreu din Ungaria, forţat să lucreze pentru nazişti în camerele de gazare din lagărul de concentrare. În timpul ce se află într-unul dintre crematorii, Saul descoperă cadavrul unui băiat pe care îl bănuieşte a fi propriul său fiu şi decide să îndeplinească o misiune imposibilă, aceea de a salva din flăcări trupul neînsufleţit al copilului şi a-l înmormânta cum se cuvine. Filmul prezintă cele două zile din viaţa acestui bărbat obligat să îşi uite umanitatea şi încercarea lui disperată de a găsi mântuirea salvând corpul copilului.

„Fiul lui Saul” este un film la care nu poţi ura publicului „Vizionare plăcută!”, după cum a spus Levente Molnár, făcând referire la duritatea subiectului peliculei şi la impactul vizual foarte puternic al lungmetrajului. Spre exemplu, în mai multe cadre apar grămezi de trupuri neînsufleţite, goale, după ce oamenii au fost ucişi în camerele de gazare.

Reporter: Holocaustul este o temă des întâlnită în filme. Cum priviţi lucrurile? Este greu să aduci ceva nou despre Holocaust în cinematografie?

Levente Molnár: Unghiul de vedere, approach-ul, cum tratează acel subiect, da, este un film despre Holocaust. Ce trebuie noi să facem este să nu care cumva să uităm de ce este capabil animalul din noi, pentru că, aşa cum noi trăim acum, aici, şi în acea perioadă trăiau oameni, o societate care a făcut posibilă apariţia acestor non-soluţii tragice, oribile. Dacă atunci a fost posibil, într-o societate care la rândul ei se numea normală, cum o facem şi noi de altfel, cum ne definim, trebuie totuşi să avem grijă ca această idee să nu care cumva să reuşească să prindă şi în societatea actuală. Este un film necesar.

Rep.: Cum v-aţi simţit în momentele acelea când se filma având în vedere că nu prea au fost folosite efecte speciale în film?

L. M.: Am avut momente de slăbiciune, trebuie să recunosc. Ăsta a fost cel mai mare pericol al proiectului de altfel, pericolul de a ne înmuia, de a fi incapabili să ne facem treaba. Pot să vă asigur că se prea poate să nici nu fi nevoit să fii actor şi având experienţa vizitării Auschwitzului cu vreo 10 - 15 ani în urmă - orice om care, de exemplu, se duce până acolo şi propun tuturor să facă acest lucru, nici măcar nu este atât de departe, precum credem noi în creierul nostru - te atinge o stare. Pe mine, de exemplu, pe vremea aia, acolo, şi vorbesc de vizita mea la Auschwitz, aveam nişte sentimente... nu puteam să dorm noaptea. Tot ceva de genul ăsta şi la filmări. Când eşti pus într-un spaţiu care seamănă izbitor şi când ştii povestea şi eşti documentat, n-are cum să nu te atingă. N-a fost uşor, trebuie să recunosc. Dar am avut un regizor (László Nemes, n.r.) care şi-a făcut foarte bine treaba, care a venit când a simţit acele momente, la oricare dintre noi, şi ne explica, chiar aveam nevoie, că nu lucrăm din emoţii posttraumatice, suntem acolo în mijlocul iadului şi acolo trebuie să facem cumva ca aceste caractere să funcţioneze.

Rep.: În momentul acesta la ce lucraţi?

L. M.: Sunt angajat la Teatrul Maghiar de Stat de la Cluj. Acolo am trei spectacole pe care le joc, un spectacol al domnului Gábor Tompa, un spectactacol de-al domnului Silviu Purcărete şi un spectacol al domnului Michal Dočekal.

Rep.: Dar în cinematografie, aveţi vreun proiect în derulare?

L. M.: Tocmai ce am terminat, nu demult, un alt proiect, în Ungaria. Vara trecută am făcut un alt proiect. Acum suntem în faza aproape să pornească un alt proiect, în aprilie.

Cine este Levente Molnár?

Levente Molnár, născut pe 10 martie 1976, la Baia Mare, a studiat actoria la Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, iar, din anul 2002, este actor al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca. A colaborat cu personalităţi precum Silviu Purcărete, Gábor Tompa, Michal Docekal, Dragos Galgoţiu, László Bocsárdi, Mihai Mănuţiu, Olga Barabás, György Selmeczi, David Zinder şi Mona Marian, potrivit informaţiilor de pe site-ul său.

Printre filmele în care a jucat se numără "The Fixer" (regia Adrian Sitaru), "Chuck Norris vs Communism" (regia Ilinca Calugăreanu), "Ferry" (regia Daniel Nickson), "Fragment viu" (regia Bántó Csaba, Iszlai József), "Blutsbrüder teilen alles" (regia Wolfram Paulus), "Radio" (regia Pünkösti Laura), "Un alt Crăciun" (regia Tudor Giurgiu), "Morgen" (regia Marian Crişan), "Any Given Father" (regia Cristan Cîrcu), "Biliard" (regia Mészáros Péter) şi "Tetemrehívás" (regia Hatházi András).